Monarhia in Romania
15-05-2015, 11:31,
#1
Monarhia in Romania
In preajma deciziei de a desemna ca zi de sarbatoare nationala ziua de 10 mai (cu tripla ei insemnatate in istoria Romaniei) au aparut iarasi discutii privind monarhia si rolul ei in Romania de azi.

Nu sunt de acord cu tonul acid ,la adresa Casei Regale, folosit de autorul editorialului pe care il voi posta, insa mi-a placut sfarsitul editorialului si analiza motivelor pt care nu crede ca monarhia mai poate reprezenta o solutie pt Romania zilelor noastre si pentru asta am si decis sa il postez aici. 

http://adevarul.ro/news/eveniment/romani...index.html

De la o vreme se observă că este la modă să fii monarhist. Este din ce în ce mai prezentă o idilică imagine a monarhiei la televizor, şi o laudă tot felul de mercenari ai miilor de euro plătite discret, care pentru o sumă anume şi-ar linge peste tot şi foştii şefi – nu doar pe cei actuali. 


 Şi tot felul de persoane, cu un comportament imoral sau chiar amoral, se urcă în barca regalităţii, murdărind cât mai multe în jur, distrugând astfel prestigiul real al instituţiei politico-juridice numită monarhie. Este trist ceea ce se întâmplă, deoarece o casă regală, oricare ar fi ea, ar merita mai mult decât scandalurile în care este implicată de atâţia ani aceea pe care noi o avem. Pornind de la caricatura de rege numită Carol al II-lea, care a mers prin acte de laşitate şi corupţie, mai toţi membrii Casei Regale au României au fost implicaţi în zeci de poveşti controversate sau chiar scandaluri în toată regula, dintre care amintim doar câteva mai recente: Scandalurile Casei Regale a României Intrarea în familia regală a unui actoraş de duzină, cu singurul merit artistic că apare două minute în „Titanic vals”, alături de giganţi ai scenei precum Dem Rădulescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Mihai Fotino etc., care a adus cu el multe probleme ce apar a fi inclusiv penale, cu luare de mită şi alte asemenea infracţiuni, implicându-se penibil şi în politică, chiar pe lista de partid a PSD, nu a fost prea apreciată de public. 


Se pare că poziţia acestei persoane este prea alunecoasă, faţă de standardele normale – a se vedea doar următoarea frază: „În august 2004, reprezentanţi ai ASR Karl Friedrich, prinţ moştenitor de Hohenzollern-Sigmaringen, l-au acuzat pe Radu de folosirea numelui Hohenzollern fără permisiune, cât şi de a fi cerut sume considerabile de bani de la persoanele care ar fi interesate în cumpărarea acestui titlu”. Mai concret, un adevărat comportament de parlamentar sau primar român contemporan! 


Despre anumite poziţii mai noi sau mai vechi a regelui Mihai I nu dorim să discutăm aici, ar lua prea mult spaţiu. Al Doilea Război Mondial i-a adus mai multe acuzaţii legate de acţiunile sale din 1944, dar nu numai de atunci. I s-a reproşat că deşi era rudă cu familia regală britanică prin mamă, nu a făcut mare lucru pentru recunoaşterea cobeligeranţei României, ţara noastră având la final statut de învinsă, pierzând teritorii şi plătind cu greu despăgubiri de război. 


Acuzaţia i s-a repetat şi spre cealaltă direcţie, pentru că nu a intervenit mai mult la Stalin pentru uşurarea soartei ţării, el fiind totuşi printre puţinii oameni care primiseră ordinul sovietic „Victoria”, cel care îi conferea deţinătorului un statut juridic important faţă de orice autoritate a statului sovietic. Mai concret, ar fi putut returna decoraţia în semn de protest, dar nu a facut-o, acceptând uşor toate hotărârile venite din est. Scrierile unor istorici români ating şi această posibilitate pe care a avut-o suveranul, dar nu au insistat mai mult în tratarea ei. 


Ca şef al Casei Regale Române, a fost implicat mai mult sau mai puţin direct în toate scandalurile politice din ultima vreme, cel puţin prin permisiunile pe care le-a acordat unora sau altora de a vorbi public despre anumite lucruri.  Ultima aprobare care a provocat uimire sau cuvinte grele are ca obiect albumul de fotografii numit „Puterea Memoriei”, el fiind editat de ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti acum câteva zile. Conţinând fotografii şi mărturii ale soldaţilor sovietici şi români care au luptat în 1944 – 1945, albumul a fost editat sub patronajul Casei Regale a României, ceea ce a produs enervare la mai multe persoane, care consideră că regele i-a trădat încă o dată pe militarii ce au fost luaţi prizonieri şi duşi în URSS după 23 august 1944, precum şi pe românii şi româncele care au suferit foarte mult de pe urma trecerii prin ţară a trupelor sovietice, mulţi fiind şi deportaţi sau trimişi să moară în închisori.


O altă membră a familiei regale române, principesa Irina, a fost implicată în SUA în lupte ilegale de cocoşi şi şi-a recunoscut vinovăţia în faţa instanţei. Penibilul întregului tablou nu poate scăpa nimănui. Ca să încheiem excursul nostru prin sferele erorilor pe care membrii Casei Regale a României în viaţă le-au făcut în ultimii ani, să menţionăm ramura neacceptată de rege, dar care este recunoscută de instanţele de judecată din lume şi din ţară, apărută în urma altui act al lui Carol al II-lea: căsătoria cu Ioana Lambrino de la Odessa în 1918.   Concret, prinţul Paul Lambrino – nepotul lui Carol al II-lea – este implicat şi el într-unul din scandalurile care au distrus ţara noastră, şi mai ales pădurile sale, alături de alţi puternici ai timpurilor: Viorel Hrebenciuc şi fiul lui Andrei, Ioan Adam şi soţia etc. Unealta politică numită regalitate 
Textul pe care îl scriu nu este nici pe departe un rechizitoriu. Nu aceasta este intenţia, dar „aceste cuvinte ne doare”, după cum spunea magistralul Jean Constantin în „Secretul lui Bachus”. De fapt, aceste fapte dor pe orice om normal, care înţelege că „noblesse oblige”, şi cu atât mai mult „la royalite”. În acest sens sunt şi cuvintele lui Neagu Djuvara: „Ion Iliescu a avut dibăcia, prin intermediul lui Duda, să-l «cumpere» pe Rege. I-a restituit Săvârşinul, pe urmă a pregătit restituirea Palatului Peleş. Asta e părerea mea, Regele Mihai ar fi trebuit să rămână sărac şi curat. Ion Iliescu i-a restituit lucruri care, într-adevăr, sunt ale lui, dar trebuia să le accepte mai târziu, şi nu de la acest om“. Mult mai direct, referindu-se la un alt eveniment în care PSD – ca mândru urmaş al partidului comunist român – izbuteşte să folosească casa regală, se referă acest text .
 Astfel, Casa Regală a României joacă un rol în politica altora, dar numai în scop de unealtă inconştientă. Toţi caută prestigiul intrinsec al regalităţii – ceea ce trădează o anumită naivitate al celor ce îşi fac selfie în gradina palatului Elisabeta. Cei care trag sforile politicii româneşti o fac cu un scop clar şi fară echivoc: folosire pentru scopurile proprii, în niciun caz vreo restaurare a monarhiei.


 Demersul legal de restaurare a monarhiei Această restaurare a monarhiei este imposibilă din două puncte de vedere: mai întâi juridic, iar apoi politic. De la un punct, cele două se unesc către un rezultat decisiv negativ. Concret, dispoziţiile art. 1 alin. (2) ale Constituţiei României precizează că forma de guvernământ a statului român este republica. Dispoziţiile art. 152 alin. (1) din legea fundamentală precizează însă care sunt limitele revizuirii Constituţiei: „Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.” Care sunt consecinţele acestor texte constituţionale? În primul rând, că monarhia – dacă se doreşte a fi reinstaurată – trebuie să provoace ea singură două modificări ale legii fundamentale, fiind obligatorie mai întâi eliminarea din dispoziţiile art. 152 alin. (1) a tezei privind forma republicană de guvernământ, iar apoi o a doua modificare în sensul schimbări efective a formei de guvernământ. De aici, două referendumuri speciale, doar pentru modificarea Constituţiei. Aceste două modificări trebuie să aibă la bază însă alte două referendumuri, deoarece acceptarea eliminării tezei privind forma republicană a statului român nu se poate face printr-un referendum organizat în acelaşi timp cu cel de modificare efectivă a Constituţiei, datorită dispoziţiilor art. 151 din legea fundamentală, care precizează că proiectul de modificare a Constituţiei este aprobat mai întâi de către Parlament. De ce alte două referendumuri? Deoarece Constituţia precizează că cetăţenii români îşi exercită suveranitatea prin referendum (art. 2), iar acestea vor fi convocate pentru probleme de interes naţional (art. 90) – iar restaurarea monarhiei este o astfel de problemă. Concret, dacă România şi-ar dori să devină monarhie, ar trebui să facă următoarele: Referendum admis prin care cetăţenii să solicite Parlamentului modificarea art. 152 alin (1) a Constituţiei, eliminând teza IV, aceea care priveşte forma republicană a statului. Parlamentul, după procedura descrisă de art. 151 din Constituţie, să adopte proiectul legii constiuţionale, eliminând astfel teza a IV-a. Proiectul legii de modificare a Constituţiei să fie aprobat prin referendum de către cetăţeni. (referendum 2). Printr-un nou referendum, cetăţenii să se pronunţe pentru schimbarea formei de guvernământ a României, în monarhie. Eventual, li se va cere şi desemnarea unui nume de nou rege. Repetarea procedurilor descrise anterior la pct. 2 şi 3, în sensul devenirii României ca monarhie. (referendum 4). 


  Ce se observă aici?  Că aceste proceduri durează mult timp, costă mulţi bani şi nu sunt sigure de rezultat favorabil. În plus, un eventual rezultat favorabil atrage după sine modificarea substanţială a Constituţiei, ceea ce este dificil de realizat şi în condiţii în care nu ar trebui atinse probleme atât de sensibile. Chiar dacă nişte fiinţe cu creier redus au impus modificarea legii refendumului şi considerarea acestuia ca valabil dacă doar 30% din cetăţenii de pe listele electorale votează, nici acest nivel de participare nu este sigur. Cu atât mai mult cu cât o Curte Constituţională mai eficace va trebui să restabilească pragul logic şi legitim de 50% dintre cetăţenii înscrişi pe listele electorale. În plus, nimeni nu spune că adepţii republicii sunt mai mulţi, iar dacă în primul refendum din cele patru care trebuie organizate ei înving, toate celelalte discuţii încetează complet. La fel ar fi situaţia şi eşuarii a oricărui alt referendum din cele patru necesare ipoteticii – de fapt cvasi-imposibilei – restaurări a monarhiei în România. 


Politic imposibil


 Din punct de vedere politic însă, revenirea la monarhie – ca de altfel şi creşterea popularităţii în rândurile cetăţenilor români din ultimii doi ani – ar reprezenta recunoaşterea falimentului sistemului politic actual. Chiar dacă partidele existente astăzi sunt falimentare, chiar dacă parlamentul este locul unde se fac legi care apără infractorii de poliţie şi legalitate, totuşi politica românească nu e moartă şi are în continuare potenţial, după cum s-a văzut încă o dată în noiembrie 2014. Or, adoptarea monarhiei, oricât de limitată constituţional ar fi, ar face din partide şi guvern prizoniere ale regelui de atunci – cel puţin în primii 20 ani de la reinstaurarea monarhiei – pentru că suveranul, repet, nu ar aparea „pe cale naturală”, ci tocmai ca o recunoaştere a incapacităţii instituţiilor republicane de a funcţiona regulat şi cât de cât coerent. Vedeţi dvs, stimaţi cititori, vreun politician român doritor sau chiar însetat de mare putere – fiind şi arogant, cel mai probabil – să se lase să depindă atât de mult de o persoană pe care nu ar putea-o suspenda şi apoi demite? 


Aceasta, pentru că este foarte greu să provoci abdicarea unui rege, în absenţa unui război civil efectiv în ţară. Răspunsul este unic şi complet negativ. Dacă monarhia noastră nu ar fi fost eliminată de comunişti, acum ar fi fost fără îndoială un alt stat român, iar prestigiul regelui – după o domnie de peste 70 de ani – ar fi fost imens. Nici un politician nu ar fi îndraznit să îl supere în vreun fel, pentru că o vorbă spusă de un suveran cu multe zeci de ani pe tron ar distruge prestigiul persoanei vizate în mai puţin de o zi, iar respectivul ar fi aproape un paria în politică pentru un anumit interval de timp. 


Cum acest lucru nu s-a întâmplat, monarhia în România ar fi putut reveni fie în 1989 – 1990, fie după 1996 sau 2000. Cum acest lucru nu s-a putut realiza atunci, au apărut alternanţele de preşedinţi şi guverne, care s-au derulat în linişte. Liniştea a însemnat lipsirea de temei a pretenţiilor monarhice, pentru că a demonstrat că oamenii cumva nu percutau la o schimbare mai mare a formei de guvernământ a statului – decât pe aceea a comunismului impregnat adânc în societate. Acum schimbarea de guverne şi de preşedinţi a devenit ceva normal, nu mor oameni, nu apar lupte de stradă – deci, nu este nevoie de un arbitru, aşa cum ar fi putut fi un monarh. 


După 25 de ani, românii demonstrează că nu au încredere în politicieni şi mai ales partide, dar că au încredere în instituţiile republicii – aşa cum le înţeleg ei. S-a văzut asta când un grup de analfabeţi politic din parlament au propus prin 2013 ca preşedintele să fie ales de către Camerele Parlamentului reunite. S-au făcut câteva sondaje, iar rezultatele au fost clare: peste 90% dintre cetăţeni vor să îşi exprime direct voinţa pentru a-şi alege preşedintele, tema fiind apoi înmormântată discret. Când cetăţenii –  mai ales după cele două alegeri pe muchie de cuţit din 2009 şi 2014 – au dobândit credinţa că ei pot alege efectiv şi schimba soarta alegerilor şi a preşedintelui ţării, este imposibil să le-o deturnezi atât de mult încât să creadă într-un rege. Mai ales că nu e clar ce rege ar trebui să fie. Cei ce stau la Săvârşin sau poate alţii, din Londra eventual? 


Prestigiul autohtonilor e clar care este, după luptele de cocoşi, retrocedări şi minuscule participări în „Capul de răţoi”, indiferent cine erau ceilalţi mari actori protagonişti efectivi ai textului dramatic. Cum nici politicienii români nu vor să îşi vadă limitată puterea – decât de prostia şi nesimţirea / aroganţa ce nu li se mai stinge din creier şi suflet – rezultatul ecuaţiei e clar: se vor folosi în continuare de actuala Casă Regală a României, dar atât: România va rămâne republică, aşteptând lideri competenţi.
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
Răspunde
15-05-2015, 12:18,
#2
RE: Monarhia in Romania
Stiti bine ca nu am rezonat niciodata la ideile monarhiste deoarece cred ca monarhia este o forma de guvernamant perimata care nu are nimic de a face cu prezentul zilelor noastre. Mai are succes doar in tarile in care s-a ancorat puternic in traditie insa si acolo este mai mult onorifica, statul este condus de catre Guvern si Parlament nu de catre Rege sua Regina.

Articolul de mai sus face o trecere in revista corecta din punctul meu de vedere. Daca suntem atat de exigenti cu politicienii si cu clasa politica, de ce Casei Regale i-am trece cu vederea hibele pe care le are?

Se face prea mult tam-tam cu reinstaurarea monarhiei insa nu stiu cati din cei ce militeaza pentru asta cunosc istoria Romaniei la un nivel elementar. Din punctul meu de vedere am avut doar doi regi adevarati: Carol I si Ferdinand iar aia au fost nemti. Pe masura ce regii s-au romanizat si au fost asimilati a scazut si calitatea lor de conducatori.
Răspunde
12-08-2015, 9:39,
#3
RE: Monarhia in Romania
Puterea exemplului ! Societatea de azi si cea la care ar trebui sa ne dorim sa ajungem cu totii !

http://www.gandul.info/puterea-gandului/...i-14672205

Prea multe din cele întâmplate nu ştim. Mai nimic, dacă vrem să fim oneşti şi să nu batem câmpii cu graţie. Dar asta e mai puţin important. Extrem de important este, însă, faptul că, o dată în plus, putem face o comparaţie imediată între două „societăţi” posibile.

Ştim, de exmplu, că Regele Mihai l-a exclus pe Principele Nicolae din linia de succesiune a Casei Regale, retrăgându-i titlul monarhic acordat în 2010.

Că, în calitate de Şef al Casei şi Familiei Regale ale României, regele a luat decizia în discuţie „cu gândul la România timpurilor care vor veni după încheierea domniei şi vieţii fiicei sale, Margareta, Custodele Coroanei”, întrucât „Familia Regală şi societatea românească din acele vremuri vor avea nevoie de o cârmuire sub semnul modestiei, bine cumpănită, cu principii morale, respect şi mereu cu gândul la ceilalţi”.

Mai ştim, din comunicatul Casei Regale, că Regele Mihai speră ca Nicolae să-şi găsească, în anii următori, „felul potrivit de a-şi servi idealurile şi de a folosi calităţile cu care Dumnezeu l-a înzestrat”.

Mai ştim, de asemenea, că decizia a fost luată pe data de 1 august 2015, în cadrul Consiliului Regal, întrunit la reşedinţa regelui din Elveţia, la care au participat, alături de Mihai, fiica sa, Principesa Margareta, Principele Duda, consilierul Casei Regale, Ioan Luca Vlad şi diplomatul Mihnea Constantinescu, şi el membru al Consiliului.

De ce a luat regele această măsură drastică, nu ştim! Dar, evident, bănuim.

Dincolo de motivaţia oficială, diplomată, subţire şi desuetă, livrată poporului, fără prea multă convingere, de Ioan Luca Vlad, bănuim că Regelui Mihai i-au fost aduse la cunoştinţă niscai fapte lumeşti din viaţa prinţului, întâmplate în România.

Bănuim că nimic extrem de grav, de vreme ce presa de scandal n-a umplut, încă, de noroi, clanţele şi ferestrele Casei Regale.

Or fi fost cine ştie ce ieşiri frivole - vreo beţie, vreo femeie, vreo vorbă deocheată, vreun episod care ar face, pentru noi, românii neaoşi, deliciul poveştilor pe la porţile azilelor, la bătrâneţe -, absolut nepermise unui viitor suveran, în concepţia intransigentului său bunic.

Mai bănuim, de asemenea, că n-a fost exclus din linia de succesiune pentru că şi-ar fi etalat, pe Dorobanţi, limuzinele, hainele şi fufele de fiţe; că n-a dat cu pumnul, cu bâta, cu pistolul sau cu maşina peste vreun sărăntoc lefegiu, pentru că i-a stat în drum; că nu s-a transportat la mare şi la munte cu elicopterul, în ciuda prostimii leşinate în caniculă; că n-o să-l vedem mâine-poimâine, adus de mascaţi, la DNA, alături de tatăl său.

Da. Eu bănuiesc că nu a fost înlăturat pentru astfel de „fiţe” lumeşti, trăite de toate beizadelele tuturor „suveranilor” societăţii româneşti republicane, de propagandă şi consum.

Iar spre deosebire de toţi aceşti prinţişori găunoşi, trăitori bine-mersi, bănuiesc că Principele Nicolae, care o fi călcat şi el în vreo strachină, a fost înlăturat de la succesiune „doar” pentru că „Familia Regală şi societatea românească (...) vor avea nevoie de o cârmuire sub semnul modestiei, bine cumpănită, cu principii morale, respect şi mereu cu gândul la ceilalţi”.

Iată două societăţi posibile!
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
Răspunde
12-08-2015, 10:06, (Ultima modificare: 12-08-2015, 10:10 de Kidu.)
#4
RE: Monarhia in Romania
Inca o mostra de patetism si de ridicol oferita de aceasta pseudo casa regala. Au avut un singur personaj cat de cat decent si prezentabil si pe ala l-au exclus din lista de succesiune.
Apropo, care succesiune? Actul de abdicare a fost semnat chiar de catre mana lui "Malai-Voda".

Niste degenerati care traiesc intr-o realitate paralela. Singura miza in toata povestea asta este averea casei regale.
Oricum, inca o dovada de ce bine ca un sef de stat sa nu aiba mai mult de doua mandate.

P.S. Nu mai retin exact unde am citit un comentariu sau cine a zis insa a zis-o foarte bine: "sunt multe curve cu coloana mai dreapta decat regele Mihai".
Răspunde
12-08-2015, 10:57,
#5
RE: Monarhia in Romania
Smile "averea" e recuperata , deci nu constituie o miza in caz ca nu stiai, iti spun eu . Despre istorie nu are sens sa vorbim ca e clar ca nu despre asta e vorba in postarea ta cu "malai-voda, degenerati,patetism, abdicare , fara coloana vertebrala, ec".

Aici e vorba de decenta, principii, moralitate, modestie, respect fata de altii, datorie fata de tara, lucruri de care am avea cu totii nevoie in societatea noastra din partea liderilor nostri (si nu doar a liderilor)

Dar daca tu esti multumit cu exemplele liderilor Romaniei a ultimilor 25 de ani (sau chiar 70 de ani daca vrei sa includem si cei 45 de comunism pe lista) atunci da, e intr-adevar optiunea ta asta.

Casa Regala si implicit Monarhia nu inlocuieste insa democratia si alegerile libere, parlamentul sau guvernul .

Daca nu e vorba de "avere" , de renuntarea la democratie si institutii, ci doar de reprezentare, diplomatie, decenta, principii si exemplu , asa cum spuneam, de respect si datorie fata de tara, transpartinica si nealterata de vicisitudinile vremurilor pe care le traim, ce ii deranjeaza pe unii oare cand vine vorba de Casa Regala ?
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
Răspunde
12-08-2015, 11:09, (Ultima modificare: 12-08-2015, 11:10 de Kidu.)
#6
RE: Monarhia in Romania
In caz ca nu ai inteles: e vorba de bataia pe avere. Cui ramane, cine si cat ia din ea?

Citat:Aici e vorba de decenta, principii, moralitate, modestie, respect fata de altii, datorie fata de tara, lucruri de care am avea cu totii nevoie in societatea noastra din partea liderilor nostri (si nu doar a liderlor).

Asa-i domne, exact ei sunt in masura sa vorbeasca despre asta.

Nu sunt multumit de liderii din ultimii 25 (exceptandu-l pe Iohannis care pana acum pe mine nu m-a dezamagit chiar daca a gresit cu Codul Fiscal dar asta e alta discutie) insa cu siguranta nu il vreau pe "Malai Voda" care si in tinerete a fost un ins cel mult mediocru.

Tipul este doar un oportunist, pe langa faptul ca e un tradator. Si nu, n-o vreau regina nici pe "Largareta" cu Duda principe consort. Numai cand le vad teatrul pe care il fac, zici ca ma uit la nebuni.
Răspunde
12-08-2015, 11:18,
#7
RE: Monarhia in Romania
Am inteles acum.

Nu te referi la Casa Regala sau Monarhie in general ci la membrii ei ca si persoane cu bune si rele. Pai si atunci exemplul dat cu Printul Nicolae nu ti se pare unul de decenta si bun simt, de auto-"curatare",daca vrei ,morala ? Daca tu crezi ca a fost eliminat din pricina mostenirii te inseli din nou (ma indoiesc sa isi fi pierdut calitatea de mostenitor , conform Codului Civil din Romania e totusi un mostenitor rezervatar exact ca orice copil in raport cu parintii sau bunicii sai).

E vorba de gest , si despre asta vorbea si editorialul postat de mine, despre acest gest care vine firesc atunci cand nu doar clamezi decenta si moralitate ci o exerciti in fiecare zi, zi de zi, in toate aspectele vietii inclusiv sau mai ales in randul familiei tale .
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
Răspunde
10-05-2016, 15:01,
#8
RE: Monarhia in Romania
Azi la 23:30 la Pro TV va fi difuzat documentarul Razboiul Regelui , cel mai complex documentar privind viata Regelui Mihai I de Romania .

http://www.historia.ro/exclusiv_web/timp...-i-romania

București, 9 mai 2016: La aniversarea a 150 de ani de la apariția Casei Regale a României, casa de producție Chainsaw Film Production, în parteneriat cu Banca Transilvania, lansează ”Războiul Regelui”, cel mai complex documentar despre Regele Mihai I și intervenția decisivă a Casei Regale a României în scurtarea celui de-al doilea Război Mondial. ”Războiul Regelui” este bazat pe cel mai amplu interviu al Majestatii Sale, oferit în exclusivitate lui John M. Florescu (CEO Centrade) în anul 2003.

Razboiul Regelui va fi difuzat marți, 10 mai, orele 23.15 de postul de televiziune ProTV, partenerul media al proiectului.

Pentru prima oară în istorie, publicul român are posibilitatea să afle adevărul despre momentul 23 August 1944, când România a întors armele împotriva Germaniei schimbând soarta celei mai dure conflagrații mondiale, despre abdicarea Regelui în 30 decembrie 1947 și instaurarea regimului comunist folosind puterea sovietică. Documentarul oferă o perspectivă din interiorul loviturii de stat, în cuvintele unice ale Majestății Sale Regelui Mihai I. Culegerea informațiilor a durat 13 ani, fiind filmat în Paris, Berlin, New York, Moscova și București.

Proiectul ”Războiul Regelui a reprezentat un pas natural. Sunt fiul unui istoric român, Radu Florescu; iar bunicul meu a fost diplomat la Londra până la instaurarea regimului Antonescu. Am conștientizat astfel de la început importanta majoră pe care interviul Majestătii Sale o are pentru toți cei care doresc restabilirea adevărului istoric și mă simt onorat pentru că am avut privilegiul să coordonez acest proiect și că îl pot prezenta astăzi publicului din România. Alături de echipa mea, în acest proiect am avut doi parteneri extraordinari care au înțeles imediat importanța demersului: Banca Transilvania, recunoscută pentru susținerea valorilor româneşti și postul de televiziune ProTv, recunoscut pentru inovația în media”, a declarat John Florescu producătorul filmului.

”Războiul Regelui” este cel mai complex demers efectuat de o echipă de producție integrată pentru restabilirea adevărului istoric al rolului jucat în istoria acestei țări de Casa Regală a României. Autenticitatea datelor prezentate în documentar este redată inclusiv de reputați istorici, martori ai acelor vremuri, veterani de război, strategi militari. Printre personalitățile intervievate în cadrul documentarului se numără Principesa Margareta, fiica Regelui Mihai I, în prezent Custodele Coroanei Regale, generalul Wesley Clark, fost comandant suprem al NATO, diplomatul Neagu Djuvara, istoricul britanic Dennis Deletant, politologul german Dr. Anneli Ute Gabanyi, fostul director al Arhivelor Naţionale Române și Președintele Societății de Științe Istorice din România, Ioan Scurtu , directorul Centrului Român de Studii Istorice Evreiești, Adrian Cioflinga și istoricul Matei Cazacu, director al Centrului Național de Cercetări Științifice din Paris.

„Banca Transilvania este onorată să se alăture unui proiect de interes major pentru toți românii, cel mai complex documentar istoric despre Regele Mihai, lansat odată cu aniversarea a 150 de ani a Casei Regale a României. Dorim ca acest documentar să contribuie la reafirmarea rolului României în istorie” a declarat Horia Ciorcilă, Președintele Consiliului de Administrație şi fondator al Băncii Transilvania.

Contribuția decisivă a României la scurtarea cu până la 200 de zile a celui de-al doilea Război Mondial și curajul Regelui Mihai I de a ieși din alianța cu Germania nazistă pentru a-și salva poporul au beneficiat de recunoaștere internațională imediat după terminarea războiului. Majestatea Sa, Regele Mihai I a primit ”Diploma de merit” din partea președintelui Statelor Unite ale Americii de la acea vreme, Harry Truman și ‘Ordinul Victoria’ din partea Rusiei lui Iosif Stalin.
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
Răspunde
02-08-2016, 11:17,
#9
RE: Monarhia in Romania
Reprezentanții Familiei Regale au anunțat că Regina Ana, soția Regelui Mihai, a încetat din viață astăzi, la ora 13.45, în Elveția.
Potrivit tradiției Funeraliilor Regale, corpul Reginei Ana va fi depus pentru o zi în Holul de Onoare al Castelulu Peleș, apoi pentru o zi în Sala Tronului din Palatul Regal de la București.
Regina Ana va fi înmormântată la Curtea de Argeș.
Ana, soția Regelui Mihai, avea 92 de ani. S-a născut pe 18 septembrie 1923, la Paris, în familia prințului Rene de Bourbon-Parma și a soției sale, prințesa Margareta a Danemarcei. L-a cunoscut pe Mihai I, regele României, la finalul anului 1947, iar cei doi s-au căsătorit la Atena pe 10 iunie 1948, la jumătate de an după abdicarea forțată a regelui României.

http://www.historia.ro/exclusiv_web/actu...etat-viata
Răspunde
03-08-2016, 2:14,
#10
RE: Monarhia in Romania
Casa Regala merita mai mult respect, comunistii au fasificat istoria, au fost experti in propaganda si inca se resimt acele efecte... Sa nu uitam ca peste 20 de ani am fost condusi de Iliescu, Nastase si alti comunisti... S-au spus minciuni despre Casa Regala, una din ele a prins atat de bine, e vorba de scoaterea tablourilor din tara, o minciuna! Regele a fost fortat sa abdice, nu mituit, a fost amenintat el si familia lui, i s-a dat un ultimatum si practic obligat sa paraseasca tara! A trait in exil desi isi iubea tara, nu trebuie judecat, a condus tara in momente grele in care partidele politice nu s-au inteles, si totusi sub Casa Regala Romania a cunoscut cea mai infloritoare perioada din istorie, de la Carol I si pana la Mihai I Romania a progresat...Bineinteles ca un rol important a avut si Maresalul Antonescu, Nicolae Iorga si chiar Miscarea Legionara (sa nu uitam ca nu a fost condamnata la procesul de la Nurnberg, a fost condamnata la presiunea evreilor si a ungurilor). Se pot spune multe despre acea perioada, oricum o luam, 23 august a ramas si ramane o mare minciuna! Nu a existat nicio eliberare, a fost o condamnare a poporului roman, o subjugare, o condamnare la 50 de ani de temnita grea pentru tot ce a insemnat clasa intelectuala, credinta si orice valoare morala! Cine doreste poate sa urmareasca Memorialul Durerii, si alte filme documentare despre acea perioada trista din istoria noastra! Daca ramanea Casa Regala, Romania era la nivelul altor state din Europa! In perioada interbelica in tara veneau greci, bulgari sa munceasca! Sa nu uitam de toata infrastructura din acea perioada, cai ferate construite, poduri, sedii de banci, cultura a inflorit, s-a pus accent pe cultura, pe valori morale!
Dumnezeu sa o ierte pe Regina Ana, nu suntem in masura sa judecam! Un rege ramane un rege pe viata! Regele Mihai a fost uns rege, el nu avea nevoie de pasaport ca sa intre in tara in anii 90 asa cum a spus tov. Iliescu, un rege are voie si sa intre pe usile imparatesti din Sf. Altar! Acum, asa incet, ies la iveala toate minciunile despre Casa Regala Romana, multi vorbesc in necunostinta de cauza si asta doar pentru ca au fost intoxicati cu minciuni de cei care au simtit in Rege o amenintare! Carol I si-a schimbat credinta pentru acest popor, a renuntat la atatea si si-a sacrificat viata pentru acest neam! Cine doreste poate sa afle amanunte despre Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea si Mihai I! Sa nu uitam ca pe baronul Neuman tot comunistii l-au fortat sa plece din tara. Ce era UTA astazi cu Francisc alaturi pana in 1996? Un mic Real Madrid!
 E important sa ne iubm tara si sa fim macar un pic mai nationalisti!
Istoria adevarata nu se invata la scoala!
Răspunde
03-08-2016, 8:46,
#11
RE: Monarhia in Romania
Vezi ca gresesti: nationalismul este o boala destul de grava. A nu se confunda cu patriotismul. Din cauza unor minti inguste dar nationaliste s-au infaptuit atatea orori de-alungul istoriei.

In plus de asta nu e nici locul nici momentul insa felul cum a renuntat Mihai I la tron nu ii prea face cinste oricum incearca Casa Regala sa coafeze situatia. Sa il lasam sa isi traiasca ultimele momente ale vietii in tihna si liniste.
Răspunde
04-08-2016, 0:12,
#12
RE: Monarhia in Romania
in privinta patriotismului sunt de acord cu tine, nationalismul e altceva! Trebuie sa fim patrioti si sa ne iubim tara, nu sa ne fie rusine ca suntem romani, asa cum le e rusine unora mai ales cand sunt in tari straine!  Pentru tara asta au murit sute de mii de oameni, au indurat atatea si acum multi nu au respect pentru tricolor!
Istoria m-a pasionat mereu si consider ca Mihai I nu a renuntat la tron asa cum se spune! A fost prins la mijloc intre jocuri politice, URSS si presiunea unor occidentali! A fost rege intr-un moment greu pentru tara! Prima data a fost rege la 6 ani, mama lui a fost exilata de Carol al II-lea( consider ca singurul care a facut de ras Casa Regala, un om lipsit de.... patriotism, a cedat Basarabia fara lupta), Mihai era copil chiar si la 18 ani, Rusia facea presiuni, Maresalul Antonescu era arestat... Lucrurile au fost tulburi si din cauza partidelor politice, oricum cred ca dupa '90 monarhia era mult mai indicata decat Iliescu care a "privatizat" tara si a dus-o la sapa de lemn!
Si cred ca inca suntem condusi de derbedei, de oameni pe interese, de minti la fel de inguste ca cele din perioada comunista!
Istoria adevarata nu se invata la scoala!
Răspunde
04-08-2016, 8:16,
#13
RE: Monarhia in Romania
Nu vreau sa tot reincalzesc ciorba asta insa este prima data cand aud de "presiuni ale occidentalilor".
Nu spun ca i-o fi fost usor insa trebuia sa aleaga calea exilului (vezi exemplul altor monarhi din Balcani) decat sa cedeze si sa faca intelegerea cu comunistii.

In sfarsit, eu nu sunt monarhist si n-am fost niciodata chit ca am prieteni cu simpatii monarhiste care sunt oameni de calitate. Din punctul meu de vedere, vremea monarhiei a apus. In Europa au ramas cateva monarhii doar acolo unde a existat o traditie puternica a acestei forme de guvernamant insa si acolo e mai mult de decor.

Probabil englezii vor ramane ultimii iar cand Elisabeta a II-a va muri mare lucru daca nu o vor impaia si o vor lasa in continuare pe tron. Smile
Răspunde
06-08-2016, 1:04,
#14
RE: Monarhia in Romania
mi-am dat seama ca nu esti monarhist, nu pot spune ca eu sunt 100%, dar sunt adeptul lucrurilor bine facute, si din ce am vazut in istorie, perioada cand a fost monarhie in Romania a fost cea mai infloritoare, nivelul de trai era altul, mentalitatea era alta, toate cladirile istorice s-au construit in acea perioada, totul era altfel! Au venit comunistii si au distrus totul, in special mentalitatea acestui popor care inainte era altfel! Comunismul=cancerul Romaniei! Sa nu aud fraza aia cu "aveam loc de munca, era siguranta!", inainte de comunisti nimeni nu a trait in copaci,in perioada interbelica in Arad erau 25 de fabrici!

Nu stiu ce intelegere a facut cu comunistii, stiu ca a fost obligat sa abdice in 30 dec 1947, a fost amenintat, rusii voiau sa se impuna dupa sfarsitul razboiului si monarhia trebuia indepartata din tara! PCR a falsificat alegerile ( au fost castigate din cate stiu de taranisti) si ne-am ales cu acesti diletanti care au bagat in puscarii toata clasa intelectuala din acea perioada! Chiar si acum resimtim din plin tot ce s-a petrecut in Romania timp de 43 de ani! Nu stiu daca monarhia e o solutie acum, dar dupa 90 sigur era! Macar nu se fura atat si nu bateam pasul pe loc timp de peste 20 de ani!
pentru mine Iliescu e ultimul om de pe pamant! un vierme!
Istoria adevarata nu se invata la scoala!
Răspunde
08-08-2016, 14:21,
#15
RE: Monarhia in Romania
A fi român

Mulți, foarte mulți susțin că a fi român înseamnă a avea sânge pur românesc în vene. Dar a recurge la un factor biologic pentru a explica profilul spiritual al unui neam ne conduce într-o înfundătură rasistă. Hitler a căzut în această înfundătură și, din nefericire, a tras după el nu numai mândrul popor german, ci întreaga Europă.

A fi român, stimați cititori, este un fapt de conștiință, nu de sânge. Cu alte cuvinte, ești ceea ce simți că ești! Mihai Viteazul vorbea grecește cu mama lui, Theodora, călugăriță la o mănăstire din Olteni. Era grecoaică. Marele voievod român a ajuns la domnie cu ajutorul unchiului său Yani, mare negustor grec la Istanbul, care a vărsat multe pungi de galbeni în visteria sultanului ca să obțină tronul Valahiei.

Dar Caragiale? „Știu destule limbi străine, încai despre o românească pot zice, fără să mă laud, că o știu cu temei, măcar că de viță sunt arvanit (adică albanez n.red.) și nu prea am învățat buche, dar drept să spun la asta (adică la limbă n.red.) nu mă dau pe nici un rumân, fie cât de priceput cărturar”.

Da, Caragiale și-a iubit și cinstit patria în limba pe care „a stăpânit-o ca nimeni altul, mai ales în inflexiunile ei sintactice” (Șerban Cioculescu). Da, Caragiale a fost român, în pofida originii sale. De ce? Așa a simțit el. Bunicul său, Ștefan, a fost albanez din insula Idra. A venit de la Istanbul în Valahia, în anul 1812, în suita domnitorului Caragea, ca bucătar. Nepotul său a devenit marele scriitor român care plângea când asculta un cântec patriotic.

Dar Eugen Ionescu? Mama lui a fost franțuzoaică, el a devenit un mare scriitor francez, cunoscut în întreaga lume, dar întotdeauna s-a declarat român. De ce? Așa a simțit el. Dar să amintesc un caz emoționant. La prima Bienală de la Veneția după Război (unde România avea un pavilion propriu, ridicat de Carol al II-lea), am participat cu o expoziție a pictorului Ion Țuculescu (comisar de expoziție Ion Frunzetti, iar secretar – criticul de artă Dan Hăulică, de la care am aflat ceea ce urmează). Franța a participat cu o expoziție retrospectivă a pictorului Victor Brauner. În prealabil, comisarul de expoziție și secretarul s-au deplasat acasă la pictor ca să-i citească textul ce urma să fie inserat în catalog. Pictorul zăcea bolnav la pat. Când a înțeles că cei doi vorbeau despre el ca pictor francez, Victor Brauner a ripostat: „Non, messieurs, je suis peinte roumain!” . (Nu domnilor, eu sunt pictor român!). De ce? Așa a simțit el. În realitate, „biologic”, Victor Brauner era evreu născut în Moldova la Târgu Neamț. Dar poate cineva să-i nege „românitatea”? Da, un cârcotaș! Nu însă un francez. În cimitirul din Monparnasse, francezii au creat ce aș numi „un cvartet românesc”: un gropaj de patru morminte lipite unul de altul. Primul, Brâncuși (numele pe lespede scris românește, nu franțuzește). Al doilea, scris, firește, franțuzește: Eugène Ionesco. Din jos, numele soției, românește: Rodica. Al treilea, Tristan Tzara, unul din promotorii modernismului în plan european, inventatorul dadaismului, și el evreu, dar român. Al patrulea, sculptorul Ion Vlad (l-am cunoscut la București, înainte de a pleca din țara care n-a avut nevoie de el).

Și ca să închei într-o definiție biologică: Ce este Regele Mihai? Neamț? Englez? Grec? Rus? (Regina Maria, bunica, a fost verișoara Țarului Nicolae, cel ucis de bolșevici). E cam greu cu biologia, nu-i așa? În concluzie, simplu, stimați cititori, EȘTI CEEA CE SIMȚI. Sângele este mut. Punct!

Horia Medeleanu

http://specialarad.ro/horia-medeleanu-a-fi-roman/
Răspunde
13-05-2017, 15:53, (Ultima modificare: 13-05-2017, 15:53 de Redpunk_one.)
#16
RE: Monarhia in Romania
Despre Istoria Romaniei :

10 mai. O sărbătoare naţională despre care nu ştim a cui e

Există o durere în fund deja istorică în ceea ce priveşte istoria ţării. Elitele noastre intelectuale sunt la fel de apatice precum cele politice, care sunt de-a dreptul în toate felurile, evidenţiate în Piaţa lui #Rezist. O indiferenţă doreliană pluteşte peste trecutul acestei ţări. Dintr-un "defect de fabricaţie" care, în cele din urmă, ne va distruge.


Preşedintele Iohannis, mare maestru al Ordinului Steaua României României, spunea ieri în plenul reunit al Parlamentului:

"9 mai este o zi cu multiple valenţe istorice şi politice pentru România. Aniversăm astăzi 140 de ani de la declararea independenţei de stat şi celebrăm, în acelaşi timp, Ziua Europei" . Pampam.



Pe de altă parte, avem o Lege pe numele ei: 103/2015 care are un singur articol: "Ziua de 10 Mai va fi sărbătorită in fiecare an ca sărbătoare naţională". Adicătelea nu ştim de ce. Nu avem un motiv să spunem despre ea ceva. Pentru că dacă 9 mai este ziua Independenţei cum zice Inaltul patronaj la Sasului, atunci 10 mai ce mai e?!

Dacă aş fi preşedinte mi-aş permite consultarea unui conclav de istorici, aşa cum l-am consultat la rându-mi pe cel mai tânăr dintre toţi, Tudor Vişan-Miu. Aşa am afla că :

10 mai este sărbătorea independenţei, pentru că la 10 Mai 1877 se instituie Ordinul Steaua României, ceea ce este, de fapt, primul act de independenţă al României faţă de Poarta Otomană, dar fizicianul republican din Sibiu şi capul Ordinului Steaua României zice că e pe 9 mai, adică nimic altceva decât ce-au instituţionalizat comuniştii de frica aceleiaşi 10 mai care este şi ziua de naştere a Regelui şi a Principatelor Unite şi apoi şi Ziua Naţională a României.

Pentru cine ştie sau cine-ntreabă, în 9 mai s-au votat moţiunile în Adunarea Deputaţilor şi în Senat, iar pe 10 mai 1877, atât membrii Parlamentului cât şi Guvernul Brătianu au mers la Palatul Regal unde au fost semnate de Principele Carol I, care proclamă Independenţa României şi promulgă decretul de instituire a Ordinului Steaua României pe 10 mai.

Pe subiectele leagate de regatul României, aceeaşi mentalitate comunistoidă pluteşte juridic ca şi la abdicarea forţată a Regelui Mihai din 30 decembrie 1947, abdicare ce nu este valabilă nu numai pentru că pe 3 ianuarie 1948 abdicarea a fost denunţată de Rege la părăsirea ţării, ci dintr-un motiv pur constituţional: nevalidarea ei de către Parlament. Problemă pe care feseniştii Constituţiei lui Iliescu nu au avut onoarea s-o bage în seamă şi să facă un referendum pe această chestiune, ci doar pe noua Constituţie, atât de republicană, încât Regele Mihai I nu a fost lăsat să vină-n ţară până-n 1992.

Atunci, doar cererea BOR de a-i canoniza pe Ştefan cel Mare şi pe Constantin Brâncoveanu "în prezenţa unui cap încoronat" a făcut ca Iliescu "să treacă de la el" invitaţia Patriarhului Teoctist, care constatase că în registrul atemporal al Bisericii abdicarea forţată din 1947 nu are nici o valoare.

Cum ar veni, şi azi BOR este monarhist, dar nu o poate recunoşte public pentru că, nu-i aşa, Preafericitul este un republican în deplină Securitate.

Bunăoară, la fel ca toţi preşedinţii României de când există această funcţie nu au făcut altceva nimic până în 2015 când ni s-a decretat că 10 mai este o sărbătoare naţională. Numai că noi nu ştim asta, că, deh, nu se face monşer aşa deranj constituţional.

Cum să scriem în acte că e ziua Independenţei României când e şi ziua Regatului şi noi ne-am născut republicani, făcând ca blestemul juridic originar al României să meargă inainte în ţara cu cea mai mare favorabilitate a Monarhiei din toate fostele Monarhii europene.

http://www.gandul.info/puterea-gandului/...e-16281249
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
Răspunde
05-12-2017, 14:35,
#17
RE: Monarhia in Romania
Regele Mihai a murit la domiciliul său din Elveția, a anunțat Casa Regală. Decesul a intervenit marți, la ora 13:00. Regele avea 96 de ani, împliniți la 25 octombrie, și de mai bine de un an și jumătate era grav bolnav.

Odihneasca-se in pace!
Răspunde


Săritura forum:


Utilizator(i) care navighează în acest subiect: 1 Musafir(i)