„Unsprezecele experimental cu Chindia l-a pus pe Laurențiu Roșu în postura de a alege el căpitanul și asta pentru că niciunul dintre cei cinci fotbaliști votați de vestiar nu s-au aflat pe teren din startul meciului. Gligor, Manea și Miron nu au evoluat deloc, iar Curtuiuș și Chindriș au intrat pe gazon de abia în repriza a doua.
Astfel, antrenorul UTA-ei i-a dat banderola lui Dumitru Copil, considerând – probabil – că e unul dintre cei mai vechi fotbaliști în „alb-roșu”. „Decarul” arădenilor, dar și celalălalt mijlocaș rămas puțin dator în această primăvară, Dumitru Muntean, au făcut risipă de efort, dar nu au reușit realizări notabile. „Atât Copil cât și Muntean au avut o evoluție bună. Într-adevăr, atunci când ești mijlocaș e bine să apari mai mult în joc, să dai pase decisive, poate chiar goluri, să-ți ajuți echipa mai mult. Dar, ambii s-au implicat, au alergat, au centrat, au avut ocazii de gol, ar fi bine să joace și pe viitor cel puțin atât de bine”, a fost comentariul „principalului” utist la adresa elevilor săi la finalul partidei cu Chindia."
http://sportarad.ro/2017/06/03/lipsa-cap...-mult-joc/
Roşule, la faza asta ai arătat că nu prea ai nicio treabă nici cu vestiarul şi nici cu sistemul de valori al unui club cum e UTA. Banderola asta înseamnă ceva, au purtat-o jucători importanţi. Ştim cu toţii cum sunt vremurile şi n-avem pretenţii la jucători de clasă (chiar şi la nivel naţional) dar avem pretenţia (sau eu unul cel puţin o am) ca banderola asta să fie purtată de jucători care au dovedit caracter, loialitate şi care prin comportament sunt un model în vestiar. Degeaba eşti vechi la echipă dacă atitudinea te recomandă mai degrabă ca jucător problemă decât ca model de urmat. Sunt jucători care sunt poate mai tineri sau veniţi mai de puţin timp la echipă dar care au arătat responsabilitate pentru echipa asta. Decizia de astăzi e o jignire şi pentru ei nu doar pentru cei care văd în UTA mai mult decât o sumă de 11 fotbalişti care intră în teren echipaţi în roşu.
"If you're going through hell... keep going!" (Winston Churchill)