Scena politică românească

[Redpunk_one]

Despre jeguri, despre niste infecti, despre mafioti si borfasi de rand....DE AJUNS GUNOAIELOR !!!

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-21300...-ponta.htm

Am incercat initial o analiza rece si echilibrata: cum s-a comportat luni Ciolos in Parlament, ce a urmarit Dragnea, ce le-a iesit amandurora. Ar fi insemnat sa ne aburim publicul, sa-i ascundem adevarul simplu in ceata unor cuvinte fara sens. Sunt momente cand ticalosia si sfidarea politica ating culmi atat de inalte incat ele trebuie denuntate ca atare, nu analizate stiintific. Dragnea si PSD au insultat ieri o tara intreaga, asta au facut.

Au jucat in Parlament cartea "nationalismului responsabil" iar cateva ore mai tarziu au aparat cu votul lor unul dintre cele mai detestabile personaje din Romania, calcand la propriu pe cadavre. Aparandu-l pe Oprea de procurori, PSD si Dragnea au scuipat ieri pe cadavrul politistului Gigina.

Nu sunt cuvinte prea tari, credeti-ma. E inca prea putin fata de valul de indignare publica pe care ar trebui sa-l ridice un astfel de comportament sfidator. Cam cat de mult trebuie sa-ti dispretuiesti propriul popor pentru a ajunge sa acoperi, pana la urma, un suspect de crima, si sa pretinzi in continuare ca vrei binele tarii tale? Nu stiu daca Oprea este sau nu vinovat de moartea politistului cazut in groapa cu motocicleta, dar am vazut cu totii cum PSD a impiedicat justitia sa ajunga la adevar. Singurii care au vorbit in apararea lui au fost pesedistii, prin Serban Nicolae, intre timp am aflat si numele unor pesedisti care au votat impotriva urmaririi penale.

Trebuie sa aveti aceasta imagine in minte - un PSD asezat cu fundul pe cadavrul politistului - cand il auziti pe Liviu Dragnea acuzandu-l pe Dacian Ciolos ca nu vorbeste limba romana, ci "limba tehnocraților, o limbă care sună străin". Si mai trebuie sa va ganditi ca a murit un om simplu iar partidul care ar putea conduce Romania peste cateva luni se simte atat de puternic in aroganta lui, incat uita din nou, votand cu entuziasm protejarea abuzului, de ce a pierut puterea acum un an.

Tratand publicul ca pe o masa amorfa dispusa sa inghita orice grozavie, catarati pe o stiva de dosare penale, de la inaltimea acestui piedestal al nemerniciei, Dragnea si Ponta vorbesc amandoi limba borfasilor. Borfasul profesionist, valutistul, bisnitarul de la coltul strazii pe asta mizeaza: pe credulitatea publicului, pe o memorie colectiva scurta si pe o carte care s-a dovedit mereu castigatore. Cartea nationalismului gaunos. In treacat fie spus, au inceput inca din vara. Vezi detalii aici.

Dragnea aproape ca nu l-a acuzat ca s-a vandut strainilor, reprosandu-i premierului Ciolos ca importa sare si uraniu din Canada. A continuat cacealmaua reprosandu-i ca nici o companie romaneasca n-a primit ajutor de stat, in schimb au primit companii straine. Victor Ponta a continuat delirul nationalist seara la televiziunea lui Ghita, acuzandu-i pe Ciolos si pe Iohannis ca formeaza un "tandem franco-german" care lucreaza impotriva intereselor Romaniei.

Fostul premier sustine ca orientarea Bucurestiului catre nucleul dur din UE este gresita si Romania ar trebui sa joace alaturi de tarile din grupul de la Visegrad, majoritatea conduse de guverne nationaliste, eurosceptice si deraiate de la sistemul democratic. Acelasi Ponta, in tandem cu Ghita, denunta deunazi "secta sorosista" care tine guvernul captiv, serviciile, tara intreaga. Un discurs pe cat de stupid si prostesc pe atat de periculos si nociv pentru sanatatea discursului public.

Ce fac Dragnea, Ponta&PSD astazi nu se cheama "nationalism responsabil", nu e nici macar simpla demagogie si populismul specific perioadelor electorale, ci arata a comportament gangsteresc de bisnitari politici. Cu complicitatea unor televiziuini, isi bat joc de tara, o mint si manipuleaza dar continua sa ignore ca lumea s-a schimbat si ca nu pot face asta cu toata lumea, de fiecare data la fel, la nesfarsit. Tot ce mai lipseste acum este sa-l recupereze pe Oprea pe listele de parlamentari, din solidaritate de borfasi, pentru a nu ramane cumva unul de-al lor fara imunitate.

[Redpunk_one]

E altceva

http://ro100.ro/

[Chere]

E raza de speranta de care avem nevoie! Asa ca semnati fratilor
Go Ciolo !!!

[Crishu]

15600 semnaturi in aproximativ 4 ore.

[Redpunk_one]

Pt cine nu a vazut interviul lui Ciolos de aseara de la latrina3, o scurta sinteza mai jos.

https://republica.ro/ura-de-dupa-blocuri...n-zmocirla

Ura de după Blocuri: Ce a obținut Dacian Cioloș după coborârea în „mocirlă”

Mihai Gâdea: Vă mențineți afirmația că Antena 3 e o mocirlă?

Dacian Cioloș: Da, o mențin. S-au spus mai multe minciuni aici. (Mai multe informații aici)

1. Interviul lui Dacian Cioloș de la Antena 3 nu a fost un interviu. A fost o dezbatere finală, cum avem de regulă în campaniile prezidențiale.

2. Niciunul dintre cei doi nu candidează formal la nimic. Fiecare reprezintă, în realitate, două blocuri. Blocul 1 se urăște de moarte cu Blocul 2.

3. Nu au existat întrebări, s-au rostit sentințe. Publicul nu a plecat mai informat, ci mai convins. Dacă cei din Blocul 1 erau convinși de mult și își lăsaseră plasele deja la secțiile de vot, cei din Blocul 2 se trezesc mai greu. Emisiunea a fost pentru aceștia din urmă.

4. Nu știm cât a fost strategie și cât a fost întâmplare: dar, apăsând pedala discursului electoral, Dacian Cioloș a reușit să scoată lumea la geam. Publicul a văzut un alt Cioloș, mai ofensiv, mai tranșant, mai prezent. Asta trebuie să-i fi făcut pe locatarii din Blocul 1 să-l deteste și mai tare. Ca-n developarea unei fotografii, negativul a devenit pentru ceilalți pozitiv: ce văd locatarii din Blocul 1 întunecat, locatarii din Blocul 2 văd luminos.

5. Cu 5 zile înainte de alegeri, cea mai tăcută și mai searbădă campanie electorală se animă brusc. Asta se întâmplă atunci când oamenii pot personaliza alegerile.

6. Totuși, duminică, în cabina de vot, alegătorii nu-l vor găsi pe niciunul dintre protagoniștii dezbaterii de marți seara. Vor găsi, în schimb, o grămadă de nume care nu le spun nimic. Ultimul Parlament, ales uninominal, este cel mai slab Legislativ de după 1989 și probabil și cel mai corupt. Viitorul Parlament, ales pe liste de partid, este o necunoscută. Puțini alegători cred că știu care le sunt candidații. Pentru mulți, alegerile parlamentare de duminică sunt, de fapt, alegeri prim-ministeriale.

7. Dacian Cioloș va fi ales sau nu va fi ales prim-ministru, chiar dacă Constituția a desenat un alt sistem electoral. La asta s-a redus această campanie, cea mai atipică din toate cele din ultimii 27 de ani. Poate că aceste alegeri vor deschide și o discuție pentru revizuirea legii fundamentale, astfel încât premierul să fie ales direct. Măcar să se joace cu toate cărțile pe masă.

8. Cel mai puternic cuvânt din campanie: „mocirlă”. Cel care-l rostește: blajinul Cioloș. Unde îl rostește: chiar în ochiul furtunii. Efectul scontat? Un șoc pentru Blocul 2. Vor ieși cetățenii de aici la vot după o singură emisiune? Se vor mobiliza acum, că au văzut confruntarea „finală”? Vor fi suficienți încât să încline balanța? Încă una-două dezbateri finale precum cea de aseară și dl. Liviu Dragnea nu va mai pune geană pe geană până la numărătoarea voturilor.

9. Între timp, continuă neabătută campania PSD pentru mobilizarea alegătorilor din Blocul 1. Nu cred că mai e cineva acolo care se îndoiește că Dacian Cioloș nu ne vinde țara ocultei, corporațiilor sau lui Soros. Ieri s-a aflat „din surse din Sălaj” că Dacian Cioloș este copilul nelegitim al lui George Soros, făcut cu o unguroaică. O informație viralizată intens, care nu mai are nevoie de nicio demonstrație, vine să confirme ceea ce toți cei din Blocul 1 bănuiau de mult: duminică ei vor salva țara de străini! O campanie neagră, demnă de anii '50, cu care PSD a reușit să-i sperie pe oameni, fără să se mai ardă la degete, ca în 2014, realizată acum cu concursul amicilor din ALDE și PRU (partid care, după mărturisirea președintelui său de la distanță, Victor Ponta, „a început să spună ceea ce noi, la PSD, gândim, dar nu avem curajul să o spunem”).

10. Cei din Blocul 2 vor ieși să salveze țara de cei din Blocul 1. Împăcarea dintre cele două Blocuri rămâne să fie legiferată după alegeri prin ordonanță de urgență.

[Redpunk_one]

USR Arad are doi parlamentari : Sergiu Cosmin Vlad, deputat si dr Adrian Wiener , senator. Schimbarea incepe intotdeauna de la fiecare dintre noi. Sa speram ca acesti oameni noi, bine intetnionati si buni profesionisti fiecare in domeniul sau vor aduce acea schimbare pe care o tto invocam cu totii in Romania.

Ps1. prima schimbare e ca a disparut calimente din parlament dupa 20 de ani si 5 partide diferite.
ps2. Sergiu e si utist si chiar membru SCU deci mai putem consemna o premiera si din punctul asta de vedere

http://www.aradon.ro/e-oficial-usr-arad-...or/1750963

E oficial: USR Arad are deputat şi senator

Potrivit celor mai recente date oficiale, Sergiu Cosmin Vlad şi Adrian Wiener vor reprezenta Aradul în Parlamentul României, în calitate de deputat, respectiv senator. Ei au fost câştigători la redistribuirea voturilor.


Reamintim, USR Arad a obţinut, la alegerile parlamentare din 11 decembrie, 7,49% la Senat şi 7,08% la Camera Deputaţilor, clasându-se pe locul 4, la mică distanţă de UDMR. În municipiu, scorul a fost 13,47% la Senat şi 13% la Camera Deputaţilor, iar în judeţ 3,61%, respectiv 3,01%.

[RedNeck]

...
Ps1. prima schimbare e ca a disparut calimente din parlament dupa 20 de ani si 5 partide diferite.
ps2. Sergiu e si utist si chiar membru SCU deci mai putem consemna o premiera si din punctul asta de vedere ...

Serios ? Pai asta e o veste excelenta ! (Amandoua de fapt ! :

[Redpunk_one]

Cam asta se joaca acum :

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-21511...titiei.htm

Sa fie cateva luni bune de cand Sebastian Ghita a strans relatia cu fostul presedinte Traian Basescu atat de mult incat au ajuns sa se vada si de doua ori pe saptamana, de regula la Clubul Diplomatilor. Au devenit clienti obisnuiti ai localului, stie tot targul de ei. Tot de luni bune, Traian Basescu apare frecvent la RTV-ul lui Sebastian Ghita, noua masina de lupta anti-binom alaturi de Antena 3. Din cate aud, Ghita a facut inregistrarile cu care incearca un fel de santaj asupra institutiilor de forta cu o zi inainte sa fuga de sub filaj, la sediul RTV. Spun santaj deoarece modul in care sunt eliberate pe piata sugereaza o tentativa de negociere cu sistemul: vom continua dezvaluirile daca nu va opriti.

Un modus operandi asemanator am vazut la Elena Udrea in ianuarie 2015, cand a lansat acuzatii grave intr-un interviu HotNews.ro la adresa sefului SRI, Florian Coldea si impotriva Laurei Codruta Kovesi. (Revedeti interviul aici si aici, e foarte util pentru a intelege ca tot ce fac azi Basescu si Ghita nu prea difera in esenta de actiunea Elenei Udrea de acum doi ani).

In interviul amintit, Udrea sustine ca Ghita i-a facut “multe confidente” din interiorul sistemului, sugerand, la fel cum sugereaza Basescu si Ghita azi, ca este dispusa sa verse tot. A facut chiar o plangere la DNA sa arate ca nu se joaca. A spus atunci ca, la ordinul generalului Coldea, fostul ei sot, Dorin Cocos, i-ar fi dus 500 de mii de euro lui Ghita sa-si finanteze televiziunea. A fost cea mai grava acuzatie pe care n-a putut-o dovedi nici pana azi.

Azi a venit insa confidentul Ghita cu o continuare la povestea inceputa de Udrea, avand aceleasi tinte ca Udrea si Basescu: Coldea si Kovesi. Intr-una din cele patru inregistrari date publicitatii, Ghita o acuza ca ar fi masluit dosarul Vantu la fel cum “sistemul” ar fi facut-o cu toti ceilalti moguli, Voiculescu, Sarbu sau Patriciu. Pe Coldea il acuza ca ar fi avut cunostinta de toate acestea si ca ar fi implicat in fabricarea dosarului lui Adrian Sarbu. La fel ca Udrea acum doi ani, nici Ghita nu prezinta vreun capat de proba, o dovada cat de mica in sprijinul celor spuse.

In schimb, tot ca o forma de santaj, intr-una Ghita difuzeaza o inregistrare cu vocea lui Traian Basescu. Intrebat daca are “inregistrari cu toti”, fostul presedinte raspunde: “Coldea, doamna Kovesi, judecătoarea Camelia Bogdan. Bă, da' să vezi conversaţia când îmi spuneau că îl luăm pe Mustaţă din complet. Da? Hai băieţi să-l aruncăm în aer! Vreţi să-mi distrugeţi familia?”. Asta ar tine loc de proba, dar ma tem ca tot a santaj miroase. De acum, incendiul este total. Ghita se transforma din inamicul numarul unu, in eroul Antenei 3, pentru care santajul nu este chiar ceva strain.

N-ar fi de mirare ca Ghita sa-l fi inregistrat pe Traian Basescu cu acceptul lui, intr-o regie gandita intr-una din intalnirile lor de la Clubul Diplomatilor. Aceasta varianta pare foarte probabila judecand dupa reactia sefului statului, care a confirmat autenticitatea inregistrarilor, spunand ca ele au fost facute “in cadrul unor discuţii private în ultimele luni ale anului 2016”, dar nu s-a aratat nici o clipa deranjat de faptul ca au fost date publicitatii.

Daca la toate acestea adaugati episodul Black Cube, cucuveaua mov, chefurile din vie sau alte povesti din culisele serviciilor secrete, care i-a avut drept tinta tot pe Kovesi si Coldea, intr-o tentativa continua de compromitere, aveti o imagine ceva mai clara a unei actiuni fara precedent, de tip mafiot. Oameni cu influenta si bani orchestreaza vaste operatiuni de intimidare, amenintare si santajare a unor institutii - cheie din stat. Iar daca se confirma ca Traian Basescu a inregistrat in secret sefi de servicii, procurori sefi DNA si judecatori de la Inalta Curte in speranta ca va surprinde ceva compromitator, atunci vorbim despre “un stat mafiot”, exact cum spune fostul presedinte.

Din pacate insa, cel care se comporta ca un veritabil capo di tutti capi este chiar fostul sef al statului. In treacat fie spus, e bine ca Parchetul ancheteaza o posibila influentare a actului de justitie. Sa vedem daca toti cei de mai sus le vor spune procurorilor cum au masluit, falsificat, inventat si comandat dosare. Eu unul as fi curios sa aflam si cu ce scop facea Basescu la Cotroceni inregistrari ilegale cu Coldea, Kovesi sau Bogdan, in caz ca n-a vorbit gura fara el. Pentru viitoarele memorii? Din placere? Sau poate din reflex, premeditat, ca un fel de polita de asigurare?

Aceasta lunga campanie de denigrare a SRI, DNA si a ideii de justitie in general a inceput cu ani in urma, fiind condusa in principal de personaje ca Vantu, Voiculescu, Patriciu sau Nastase. Dupa 2014, cand sistemul s-a intors inclusiv impotriva celor care l-au ajutat sa creasca, in marea coalitie impotriva justitiei au intrat Basescu, Udrea si Ghita. Inamicii de ieri au devenit astfel aliati de conjunctura, avand ca scop anihilarea sistemului care le pune in pericol libertatea si banii castigati din afaceri profitabile cu statul pe care tot ei l-au condus si sleit.

Astfel, Basescu, Udrea si Ghita sunt dispusi sa se prezinte mai nou drept sefii, complicii sau uneltele unui sistem pe care il descriu ca fiind abuziv. Numai asa mai spera sa convinga publicul ca ei insisi ar fi victimele unor nedreptati. Fostul presedinte accepta sa joace in cele mai mizerabile scenete, sa se comporte ca ultimul santajist in roluri distribuite de “mafiotul Ghita”, cum il numea cand era presedinte. Doar in acest fel crede ca-si mai poate scoate protejata, fiica, ginerele si nepotul din incurcaturi.

Marele beneficiar al loviturilor de baros aplicate in aceste zile in crestetul Sistemului este Liviu Dragnea, PSD si toti anchetatii, condamnatii si borfasii Romaniei. Cu totii, au asteptat atatia ani eliberarea de “sistem” sau la propriu, din puscarie. Lui Dragnea ii vine manusa campania dusa pe RTV, B1 TV si Antena 3, televiziuni care dezbat la nesfarsit pseudo-dezvaluirile lui Ghita sau rabufnirile fostului presedinte Basescu impotriva “binomului”. Aceasta operatiune de erodare a increderii in institutiile - cheie ocupa azi integral agenda publica. In loc sa vorbim despre calitatea indoielnica a noilor ministri, dezbatem daca nu cumva Voiculescu, Sarbu, Vantu, Adamescu si Ghita sunt victimele inocente ale unor abuzuri cumplite. Am uitat deja cu totii cum au subordonat statul, si asta cu doar cativa ani in urma. Desigur, sistemul a comis greseli cu nemiluita, dar dupa razboiul cu monstri de mai sus e usor sa faci pe moralistul. De pilda, una din erorile evidente este ca a inlaturat un monstru – pe Vantu – crescand alt monstru – pe Ghita.

In aceasta atmosfera teribila, in paralel cu mituirea populatiei remarcata de Vlad Petreanu, Dragnea si PSD isi vor putea duce planul pana la capat. Acest plan este azi mai straveziu decat oricand si debuteaza maine in forta cu actiunea Avocatului Poporului. Ciorbea va ataca joi la Curtea Constitutionla legea 90, care impiedica un condamnat penal sa faca parte din guvern. Vor urma apoi schimbari masive in legislatia penala, anuntate deja public in programul de guvernare al PSD, unde nu gasim macar un singur rand despre lupta anti-coruptie.  Ministrul justitiei, Florin Iordache, a spus deja ca o lege a amnistiei si gratierii este de bun augur. Din cate aud, vor promova proiectul depus deja in 2012, care prevede amnistierea unor fapte pedepsite cu inchisoare de pana la zece ani. Se anunta apoi o modificare substantiala a Codului Penal si Codului de Procedura Penala. Va urma unificarea Parchetelor, ca metoda simpla si eficienta de schimbare a Laurei Codruta Kovesi de la sefia DNA. Foarte posibil ca majoritatea PSD/ ALDE/ UDMR sa forteze si o modificare a Constitutiei, urmand ca un referendum sa fie organizat pana in toamna. In acest fel, arhitectura statului se va schimba din temelii.

Sebastian Ghita a preferat sa fuga si sa piarda teoretic 13 milioane de euro, cat reprezinta cautiunea, cel mai probabil in asteptarea amnistiei promise de PSD.

Cred ca toate treburile murdare vor fi lasate in sarcina guvernului Grindeanu, Liviu Dragnea urmand sa preia sefia executivului abia dupa ce sistemul va fi pus complet cu botul pe labe. Acum asistam la ultima inclestare de proportii dintre stat si mafie. Sansele statului sunt mai mici, deoarece coalitia intereselor nelegitime are majoritate in Parlament si Guvern. Televiziunile de stiri - cu doua exceptii - joaca impotriva statului. De asteptat ca o parte din servicii sa treaca de partea lor. De la CSM nu trebuie sa asteptam mare lucru.

Inca nu e clar cum se pozitioneaza Inalta Curte dupa plecarea Liviei Stanciu la Curtea Constitutionala. Nici CCR nu e sigur ca va pastra o majoritate reformista. Pe atat se mai poate conta: presedintele Iohannis, cativa oameni din CCR, o parte din DNA, o parte din SRI si o mana de oameni din presa. Acestia au obligatia sa mearga mai departe, sa lupte pentru a pastra tot ce s-a castigat greu in ultimii zece ani.

Este de departe unul dintre cele mai grele momente pe care le traverseaza Romania dupa integrarea in UE din 2007, incomparabil mai dificil decat tentativa de puci din 2012 si cu sanse minore de reusita. A inceput un proces de restauratie premeditat si dificil de stopat. Publicul a avut posibilitatea sa evite la vot dezastrul care se prefigureaza la orizont, dar a cam ratat momentul. Cei mai multi ma tem ca se vor lasa sedusi de cantecele de sirena ale Guvernului, dispus sa-i cumpere indulgenta cu bani cash. Daca planurile PSD nu vor fi zadarnicite, Romania va deveni primul stat din UE croit dupa chipul si asemanarea unor infractori dovediti. Prima tara europeana in care Mafia invinge ramasitele Statului.

[BaTAI]

Cel mai tare articol din ultima perioada ))))

[Xtreme]

O sinteza destul de realista si sumbra, ba chiar rece ca frigul din exterior "Winter is coming"

Enola Day: Guvernul Dragnea 0 – o diversiune mai reușită ca Mineriadele

Strategia e clară: să nu fie unul fără muscă pe căciulă!
Cei care au votat PSD-ul se pot simți bine: programul se respectă până la virgulă, Dragnea nu se joacă, așa cum a reușit să scoată morții la vot, a reușit acum un guvern de zombi, un executiv care execută doar ordinele venite de la stăpânul din Pădurea Nebună (Teleorman în turcă).
Primul-ministru este zombi-ul perfect, nu se putea găsi altul mai bun, Doamna din Dobrogea a fost doar o fentă înaintea șutului care a băgat mingea la păianjen.
Acest Grindeanu, care n-are cum să fie nici măcar o așchie în ochiul dușmanului, a venit în mod clar din laboratoarele SRI de confecționat zombi politici de naționalitate românească.
Poate părea fără importanță, și ar fi dacă l-am evoca pe Churchill, însă gestul premierului nevăzut-necunoscut, scos din buzunarul de la spate a SRI-ului, de a aprinde o țigară în clădirea Parlamentului, în biroului șefului său, simbolizează magistral caracterul teleghidat al noului executiv, întărește impresia, care s-a format foarte repede în opinia publică avizată, că avem de a face cu primul guvern virtual al României postdecembriste, un guvern de marionete funcțional analfabete puse acolo doar să tragă de timp până ajunge Dragnea să devină prim-ministru.

Cu alte cuvinte: una vorbim, alta fumăm, dacă nu era destul de clar până acum.
Tinerii revoltați de catastrofa de la Colectiv sau de Roșia Montană se pare că nu sesizează acest afront, acest gest de golan prin care PSD-ul post-ponta comite cea mai mare jignire adusă poporului român de la Ceaușescu încoace prin instalarea primului guvern-marionetă de după cel al lui Constantin Dăscălescu.
Ar fi prea mult să-i luăm la rând, în fond miniștrii primului-ministru fumător în spatii interzise sunt toți o apă și-un pământ: urmăriți penal sau cu reputația bine pătată, cu școli făcute mai mult pe la fabrici de diplome, până și Dragnea fiind obligat să recunoască în timpul audierilor de ieri, cităm: „Nu sunt vorbitori!”
Au CV-ul plin de greșeli gramaticale și, apropo de Colectiv, cel demis primul de guvernul Ponta pentru tragedie devine ministrul tineretului și sportului în guvernul Dragnea 0.
Aberația fiind dată, întrebarea care se impune vine de la sine: cum de a fost posibilă? Cine îi asigură spatele lui Dragnea, cine îl susține, pe ce se bazează când își permite să sfideze inteligența și bunul simț al unei țări întregi?
Nu, să nu ne îmbătăm cu apă rece: Liviu Dragnea nu este un mare om politic, nu este un jucător care riscă la infinit, dimpotrivă, școlit în structurile județene, parcurgând toate etapele de la simplu membru la președinte de Consiliu Județean, este cât se poate de hârșit și dotat cu „înțelepciunea” celui care vine de afară și are nevoie de cineva care să garanteze pentru el la centru.
De altfel modul în care și-a alcătuit guvernul-fantomă copiază pe de o parte modelul clientelar județean iar pe de alta comportamentul disimulativ dar obraznic al ofițerilor operativi.
Din acest punct de vedere avem dreptul să afirmăm că acest guvern este cea mai mare diversiune venită dinspre structurile informative de la mineriade încoace, o adevărată lovitură de forță a vestitelor servicii despre care nimeni nu știe nimic precis iar cei care știu tac sau se fac pierduți dintr-o dată precum straniul Domn pesedist Sebastian Ghiță despre care nu se suflă o boabă în programul de guvernare.
Am ocolit mereu să fac presupuneri, să intru în caruselul amețitor al teoriilor conspiraționiste, însă aici și acum, în acest caz flagrant, rolul serviciilor secrete în forjarea noii realități politice românești este mai mult decât probabilă.
Într-o democrație funcțională pentru funcțiile publice se caută oameni competenți și responsabili, în timp ce în pseudodemocrațiile post-dictatoriale aceste roluri sunt oferite marionetelor celor care nu doresc să iasă în lumina judecăților publice, nu doresc să se „deconspire”, riscând astfel să facă proba evidentă a caracterului de paradă al democrației și statului de drept pe care îl mimează.
În astfel de situații – documentate pe deplin în regimurile de „tranziție” -, obscuritatea oarecum legală pe care ți-o asigură apartenența la serviciile de informații este un foarte bun „cover” pentru acțiuni și activități dincolo de lege, în fond până și bizonul majoritar este convins de caracterul „patriotic” al activității tale, mai mult, până și cârcotașii pot fi aduși lejer la tăcere atunci când începi să le vânturi prin față „interesul național”.
Jocul este pervers, fiindcă pentru democratul autentic interesul național se confundă cu bunăstarea generală, nu cu interesele particulare ale diferitelor grupuri politice de putere, și cu atât mai puțin cu afacerile oneroase ale celor protejați de eternii băieți cu priviri albastre.

Guvernul Dragnea 0, pentru care cultura se confundă pervers cu identitatea națională, reprezintă o cotitură dramatică în tranziția românească iar dacă partea încă activă a societății civile nu reacționează poate deveni fatală.
Publicul intră la secret iar secretul devine public: se urmărește blocarea unor mecanisme făurite foarte greu, țelul suprem fiind chiar contrariul a ceea ce se susține: readucerea Justiției sub control cu tot ce înseamnă acest lucru și nu în ultimul rând transformarea DNA într-o instituție manipulată de cei aflați mereu la putere.
Drama constă în „banalitatea răului” care se insinuează astfel printre noi: Dragnea este infinit sub predecesorii săi precum Iliescu sau Năstase, are însă avantajul că nu-i mai stă în față o opoziție reală, PNL-ul actual fiind în disoluție, USR-ul zvârcolindu-se în bolile copilăriei, iar societatea civilă pare scufundată într-o letargie iremediabilă.
Pericolul cel mare, prin formarea acestui guvern-diversiune, a ajuns să bată la ușa fiecărui locuitor conștient al României: a devenit clar că drumul nu este fără întoarcere, partidele joacă la cacialma, pentru blocarea celor care doresc menținerea țării în rândul pseudodemocrațiilor măcinate de corupție este necesară participarea societății prin elementele cele mai active și dinamice ale ei.
Cu structurile locale încă peneliste în putrefacție, cu o putere centrală coruptă de la început, noi, arădenii, ne putem aștepta la ce-i mai rău, șanse ca pesediștii „noștri” să ne scoată din marasm fiind egale cu zero precum libertatea de inițiativă a lui Grindeanu, fumătorul în spații interzise.

Prologul s-a terminat, guvernul a depus jurământul și se pregătește să repornească vânzoleala macabră a celor care n-au nicio treabă în afara umplerii conturilor proprii.
Johannis, reținut așa cum ne asteptam de la el, dar vădit lămurit cu ce se întâmplă, și-a permis la sfârșitul ceremoniei investiturii o poantă care îl introduce direct în istorie, relevând dacă mai era cazul caragialismul postmodern al situației: l-a sfătuit pe Dragnea să-și pună miniștrii să învețe rapid programul de guvernare din moment ce deocamdată el este singurul care îl știe.
Nu vor trece nici trei luni până când vom afla cu toții că Cioloș a fost singurul prim-ministru al României de după 23 August în adevăratul sens al termenului.
1944, desigur!

http://specialarad.ro/enola-day-guvernul...neriadele/

[Marius Titulescu]

"Scena" chiar e termenul potrivit. 
Nu mi-as fi imaginat niciodata ca o sa ajungem iar in punctul asta.
___________________________________________________
Marius de la consultanta si dezvoltare

[Kidu]

Daca mizeriile astea de legi se promulga suntem condamanti definitiv ca natiune.

1. Intimidarea martorilor. Conform noii legi, violatorul vă avea dreptul de a fi față în față cu victima când victima depune mărturie. Nici dracu' nu o să mai declare nimic când hotul/mafiotul/criminalul o să se uite la tine și te mănâncă din priviri. A fost bună pizza, România?
   
   
2. Avocatul și martorul se pot consulta IN TIMPUL audierii. Adică, în funcție de ce te întreabă procurorul tu, oprești ancheta și te consulți cu avocatul. E un fel de consiliere profesională la minciună. Crezusem că am pierdut puloverul ăla verde care îmi pune ochii în evidență. Dar l-am găsit! Iuhhhhhuuu!
   
   
3. Cei care își recunosc vina pentru o pedeapsa mai mică, nu pot fi folosiți ca martori pentru ceilalți implicați în dosar. Ăsta este un fel de încurajare a legii tăcerii, a omertei din mafia italiana. Daca unul dintr-un grup criminal organizat nu mai are nimic de câștigat din a îi da în vileag pe ceilalți, de ce să o mai facă? In seara asta am o ciorbă de afumătură acră de îți pare soacra o dulceață! De abia aștept să ajung acasă!
   
   
4. Percheziții degeaba. Dacă te duci la un sediu de firmă într-un dosar de spălare de bani și găsești într-un calculator dovada clara a unor licitații trucate, conform noii legi trebuie că aceste dovezi să fie distruse și ignorate, ele neputând să constituie dovezi în alt caz! Așa-i că era mișto in bar aseară? Ai văzut ce...ochi avea tipa aia?
   
   
5. Aici este simplu: suspecții de corupție nu mai pot fi arestați preventiv. Suspecții de corupție au o natură delicată, sunt firavi și nu fac nici un rău. Cum sa îi arestezi preventiv? Mamă ce bună a fost țuica aia veche, de la Fane!
   
   
6. Mai nou, conform amendamentelor noi de lege, procurorii nu mai au voie să folosească datele centralizate ale instituțiilor de stat (gen ANAF) până când inculpatului nu i sa dă, și lui acces la aceste baze de date. Aseară, am câștigat la păcănele 200 Ron! Mamă, am fost pe val!
   
   
7. Dacă prim procurorul este corupt sau neglijent și nu vrea sa redeschidă un dosar după 6 luni, acel dosar nu mai poate fi redeschis. Chiar dacă au apărut probe noi. 6 luni și ai scăpat! Tot să furi in țara asta!
   
   
8. Condamnarea în lipsă devine imposibilă. Poți fi condamnat în lipsă doar dacă ești înștiințat legal. Deci daca fugi, cum au făcut atât de mulți în ultimul timp, nu mai poți fi condamnat în lipsă!
   
   
9. Hai sa pedepsim procurorii cei răi! Daca un procuror deschide un dosar unui presupus infractor "știind sau acceptând că este nevinovată (persoana)" este pasibil de pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 10 ani. Cu alte cuvinte dacă ești procuror și deschizi un dosar și un judecător consideră că probele tale nu sunt suficient de convingătoare și persoana inculpată este achitată, acea persoană are acum cadru legal sa te dea in judecată pentru că tu, procuror "știai" că este nevinovat. Și tu, procuror, poți să faci închisoare mai ceva ca un ministru care a distrus economia unei țări. Ai auzit fată, de cofetăria aia noua din Băneasa? E scumpă, dar fac niste torturi in-cre-di-bi-le!
   
   SURSA: https://www.reddit.com/r/Romania/comment...%C3%A2nio/

[Redpunk_one]

Asta e cea mai tare faza !!! "Buna ziua, de la DNA/SRI/Diicot suntem. Aveti grija ca va vom asculta telefoanele fiindca sunteti suspect de cerere/dare de mita. O zi frumoasa in continuare"

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22...ruptie.htm


Daca la DNA se va primi o sesizare ca un primar sau un director de institutie urmeaza sa primeasca o mita, el trebuie anuntat ca va fi cercetat pentru acest lucru, a explicat sefa Directiei. "Imaginati-va cum e sa suni o persoana care a cerut mita (...) Ce sa mai in investighezi?", a acuzat ea.

[Xtreme]

din păcate aceste legi sau amendamente vor întoarce România în timp, cu cel puțin 20-25 de ani. Ultima soluție, încă o revoluție! Fara anticipate nu exista nici-o șansă ca acești parlamentari hoți să-și schimbe punctul de vedere. E prea mare interesul, mai ales când ti-a ajuns cuțitul la os. Întrebarea este, cine pe cine...

[Kidu]

Noaptea mintii! Dupa masacrul initiat de Parlament in ceea ce priveste asa-zisele legi ale Justitiei, priviti inca una din putul gandirii:
https://www.stiripesurse.ro/ultima-ora-m...38819.html

E razboi in toata regula, e care pe care si nu sunt deloc alarmist.

[Crishu]

Guvern: Un miliard de euro împrumutaţi de la BEI pentru proiecte prioritare de transport
https://www.news.ro/economic/guvern-un-m...1717508201

DOCUMENT Sistemul achizițiilor publice a fost schimbat: Prag special pentru contractele autorităților locale
https://www.profit.ro/taxe-si-consultant...p-17507698


Parlamentul a decis scutirea a 100 de companii de stat de la obligația selectării unui management profesionist, în timp ce atenția era captată asupra modificării Legilor Justiției.
https://www.profit.ro/stiri/economie/con...t-17507237

Procedură de urgență pentru Codul Administrativ. Prevede că persoanele condamnate penal, dar care au fost reabilitate, pot face parte din Guvern.
http://m.hotnews.ro/stire/22186569

Președintele Klaus Iohannis poate refuza o singură dată numirea şefilor DNA, Parchetului General şi DIICOT, în urma unui amendament adoptat de comisia Iordache.
https://www.news.ro/politic-intern/comis...1717502038

Guvernul va împrumuta 8 miliarde € în următorii 2 ani. Limita datoriei externe crește
Guvernul vrea să împrumute de pe piețele externe, în următorii 2 ani, aproximativ 8 miliarde de euro pentru acoperirea deficitului bugetar, aflat la limita maximă admisă în UE, și pentru refinanțarea unor datorii externe care ajung la plată
https://m.stirileprotv.ro/lbin/mobile/in...id=3767628



Ceva ne scapa, altceva se urmareste, prea mult tam tam pe legi ale justitiei care pot fi respinse de presedinte, nu inteleg care este miza reala a intregului scandal .

[Crishu]

http://adevarul.ro/news/politica/psd-reu...index.html


Comitetul Executiv (CEX) al PSD, dominat de o majoritate covârşitoare pro-Dragnea, i-a retras sprijinul politic premierului Mihai Tudose, care a anunţat că va demisiona, dar că nu va asigura interimatul. Dragnea a trântit al doilea Guvern al PSD în decurs de un an. În joc intră acum Klaus Iohannis, care va desemna un nou premier, nu neapărat de la PSD. De partea cealaltă, PSD îl poate suspenda pe şeful statului ca să-şi instaleze propriul Guvern.

[Kidu]

O analiza realista si pertinenta:

Despre inutila uniune a “dreptei” (care nu e dreapta) şi soluția pentru ínvingerea PSD

Acel moment când vezi oameni dragi care fac greșeli evidente dar, în pofida semnalelor de alarmă merg, zombați, înainte…
De mulți ani se tot vehiculează pe piață un concept: „unirea dreptei” pentru, vezi doamne, a avea un partid puternic care poate lupta de la egal la egal cu PSD. Și, tot de mulți ani, se observă un comportament recurent: în secunda în care unul „de dreapta” explică de ce anume crede el că e mai breaz decât alții de dreapta, imediat se găsește o nulitate care să urle: „orgoliooos ce ești, din cauza celor ca tine nu ne putem uni să batem PSD”.
O să încerc să explic câteva chestiuni de bun simț, să demolez niște mituri și să dau soluțiile:
1) de ce „dreapta” nu e… „dreapta”, ci „zona non PSD” dar, culmea, nu e nimic tragic în asta chiar dacă unii fac un capăt de ţară,
2) de ce unirea celor din zona non PSD e o imbecilitate acum și
3) ce e, totuși, de făcut.
…
1)      De ce „dreapta” nu e… dreapta? (dar nu e nimic tragic în asta)
Zona non PSD este formată, cel puțin declarativ, dinPNL, USR, RO+, PMP. PNL nu prea e de dreapta: de exemplu, prin 100% din propunerile lor legislative pe educație vor să „dea” ceva cuiva. Nimic din abecedarul dreptei: premierea muncii și scăderea ajutoarelor. Sporadic PNL produce timide comentarii ale celor 2-3 oameni care mai înțeleg ceva din economie și finanțe, doar că ei sunt clar libertarieni, deloc „de dreapta”. Ordoliberalism și alte finețuri îi bagă în ceață instantaneu. Am discutat cu mulți lideri PNL din 2007 încoace. Mesajul lor de bază este: „da, știu, nu suntem de dreapta, dar dacă ne asumăm măsuri de dreapta nu ne mai votează oamenii”. Eu unul sunt convins că Orban vrea să îl facă de dreapta dar nu prea are cu cine.
Dacă trebuie pot să explic de ce USR nu e de dreapta, dar cred că ne pierdem vremea: ei înșiși declară sus și tare că nu sunt nici de dreapta nici de stânga, ci o casă în care locuiesc și unii și alții. Fair enough, măcar nu sunt mincinoși.
Despre RO+ nu știm mare lucru dar știm sigur că nu e de dreapta: dl Cioloș a declarat textual că pentru el dreapta și stânga sunt cuvinte goale, că încă nu e decis cărui grup politic i se va alătura în Parlamentul European, iar conținutul manifestului RO+ e plin de fainoşag, doar că e clar de centru stânga. Din nou, nimic rău aici. Profilul oamenilor de la vârf e un amestec din toate orientările: cei câțiva de dreapta, dl Borc de exemplu, și-au făcut cu eleganță bagajele.
În cazul PMP cred că e neserios să vorbim despre doctrină: este partidul fanilor lui Băsescu. Atracția sa personală transcende orice criteriu ideologic: că ești de stânga sau de dreapta votezi sau nu Traian Băsescu pentru că… Traian Băsescu. Desigur, membrii marcanți, ca Siegfried Mureșan, sunt oameni de dreapta, dar masa votanților și militanților crede un singur lucru: că Traian Băsescu este cel mai cel.
Absența din circuitele politice majore a unor oameni precum Papahagi, Baconschi, Neamțu, Voinescu, Traian Ungureanu este proba faptului că toate partidele resping ideile și oamenii clar de dreapta.  Reproșul hilar că ar fi ”băsiști” nu ține: profilul intelectual al respectivilor îi face mai liberi intelectual decât ar putea fi vreodată criticii lor. Amatorismul (ca să nu zic prostia) strategilor din cele patru partide este evident: fiecare partid depune eforturi considerabile să atragă tot felul de minorități, inclusiv religioase, dar niciunul nu are o strategie inteligentă pentru a atrage cel puțin o parte dintre cei 80% de români ortodocși. Iar greco-catolicilor din Ardeal nu li se adresează nimeni.
2)      De ce unirea celor din zona non PSD e o imbecilitate acum?
Nu sunt eu cel mai autorizat ideolog, am însă experiență în domeniul „fuziunii dreptei”… Prima dată am auzit despre „unirea dreptei” prin 2007 când s-a format PLD, avându-l drept ideolog pe Valeriu Stoica. La acel moment, PNL devenise foarte fragil chiar dacă era la guvernare, iar cuplul Băsescu-PD era pe val. La finele lui 2007 România era mai aproape ca oricând de un sistem bipolar: PDL (fuziunea PD+PLD comandată de Băsescu) vs PSD. La nivel internațional, principalele democrații din UE aveau sisteme bipolare: CDU vs. SPD în Germania, UMP vs. PS în Franța, laburiști vs.conservatori în Marea Britanie. Poza alegerilor pentru Parlamentul European în noiembrie 2007 era: PSD 23%, PD 29%, PNL 13% și PLD 8%. O teoretică fuziune a celor non PSD (care atunci erau mult mai la „dreapta” decât sunt acum), ar fi dus la un scor „dreapta” vs PSD de 50 la 23. Așadar la acel moment, Valeriu Stoica avea perfectă dreptate: uniunea dreptei ar fi venit la țanc pentru a demola PSD pe termen lung, iar partidul rezultant ar fi luat calea unei drepte moderate. Refuzul lui Tăriceanu îmi pare, așadar, păcatul originar al revenirii PSD care a urmat. Astăzi situația este total diferită.
Ideea de unire a forțelor non PSD aparţine trecutului: pe plan internațional nu se mai poartă sisteme bipolare. În Franța UMP și derivatele lui sunt în… derivă, PS e practic dispărut, „dreapta” e incarnată de… Le Pen iar în vogă e un amestec neideologizat numit… „La République En Marche”. În Germania este un al nșpelea guvern stânga-dreapta, cu AFD, liberalii, verzii și die Linke adunând peste 41% din voturi față de 26% în 2005. În Italia și Spania partidele anti-sistem fac dificilă o guvernare ideologică clară, Marea Britanie fiind singura cu un sistem biploar, și el cam pe ducă. În SUA ascensiunea puternică a unor stângiști asumați, gen Sanders, arată apetența oamenilor pentru o a treia cale. Ca element de culoare, discutând cu un lider mondial în zona ingineriei sistemelor complexe, acesta îmi spune:

„teoretic nu văd de ce în lumea de azi atât de complexă spectrul politic trebuie să fie unidimensional (stânga-dreapta). La orice distribuție multidimensională poți să faci principal components analysis și să extragi direcția principală, dar distribuția va avea variație și în afara componentei principale”.
Deh, nu mă aştept ca politicienii noştri să înţeleagă asta, dar noh, nu e o crimă dacă încerc…
Al doilea argument pentru care uniunea este imposibilă sunt diferențele ireconciliabile între oamenii care formează aceste partide. Unii prea puternic profilați pentru a-i avea pe ceilalți ca șefi, alții prea ambițioși (nu e nimic rău în asta) pentru a se lipi de cei mai hârsiți. Subliniez, diferențe ireconciliabile între oameni, nu între doctrine sau programe, pentru că, onest vorbind, nici unii nici alții nu au programe serioase în afară de „Duie Mragnea”. Ceea ce, evident, e perdant. Să explic mai în detaliu. Este un dat că electoratul PSD are zero selectivitate, înghite tot ce i se oferă, atâta timp cât e colorat în roșu: e Grindeanu? Uraaaa, e cel mai bun. Peste 6 luni brusc Grindeanu e un ratat și îl ridicăm în slăvi pe Tudose. Care e și el ars pe rug, iar ceata iubeşte, subit, o tanti oarecare.  În schimb, în rândul electoratului non PSD, oamenii sunt cu pretenții:
USRiștii spun că PMP nu e bun pentru că din cauza lui Băsescu PSD e acum tare (…); lor PNL nu le convine pentru că nu e suficient de hipiot și nu e cool pentru că nu le semnează orice inepție pe justiție. Despre RO+ nu prea știu ce să spună pentru că celor de la USR le e clar că RO+ le ia voturi dar nici să îl înjure pe Cioloș (oups, scuze, pe „Dacian”) nu pot.
”Dacian e încurcă lume” îmi spunea un lider USR deunăzi.
PNL nu vrea să audă de imberbii ucenici vrăjitori de la USR care le par „enervanți cu acțiunile lor spectaculoase fără finalitate, dar bune ca imagine”; Băsescu și PMP sunt subiect tabu. Cioloș? Pentru ei este ”veșnicul indecis bosumflat, care în loc să le mulțumească pentru onoarea de a fi defilat în alegerile din 2016 alături de el și în loc să se înscrie cuminte în PNL și să îl aibă șef pe Sigărtău (exact: who?), omul își face partid”.
PMP nu vrea să audă de PNL pentru că… USL, de USR nici atât pentru că ăia sunt anti Băsescu, iar despre Cioloș încă nu au spus nimic, dar nu mă aștept la nimic prietenos.
Cioloș și RO+, împotriva apelurilor venite de la o parte din USR, nu vor să se integreze în absolutul  salvatorilor pentru că Nicușor Dan ar fi zis ceva nașpa. PNL le pare prea rigid și osificat, dar și prea ezitant pe justiție pentru a putea să reprezinte oamenii frumoși, liberi și entuziaști care nu au mai făcut politică, dar acum vor rupe norii. Pentru RO+ PMP pare să fie cantitate neglijabilă, pe fondul unei aparente ere glaciare între Băsescu și Cioloș.
Un peisaj în care fiecare îi acuză pe ceilalți de nedefinitul „orgoliu” fără să sesizeze absurdul situației: poate avea USR pretenția ca PNL să dispară şi să își verse membrii către salvatori, Cioloș să intre docil sub șefia lui… Barna, iar Băsescu să devină și el un membru oarecare al Biroului Permanent al noului partid? Spun ei „nu”? Imediat corul spune: „orgoliuuuu!”. Nu dragilor, refuzul lor nu e „orgoliu”, ci doar fireasca conştientizare a propriei valori. Sau: după ce s-au validat în alegeri și sunt deja politicieni experimentați în certuri interne, poate cineva să ceară salvatorilor de la USR să se înscrie în PNL-ul pe care îl fac terci mediatic de vreun an, iar Băsescu și Cioloș să devină subordonații lui Orban?  Iar despre reunirea sub bagheta PMP/Băsescu sau Cioloș/RO+ nu are sens să vorbim…
Aceste două prime motive ne arată de ce e practic imposibilă unirea forțelor anti PSD. Al treilea motiv arată de ce ar fi o greșeală o astfel de unire: pe lângă diferențele ireconciliabile între lideri sunt evidente diferențele ireconciliabile între susținători.

Dacă urmărim vestitul Facebook, aria predilectă de interacțiune a liderilor acestor partide cu susținătorii lor, dar și ringul caftelilor virtuale între Cosette ”UsrRulz”, Dragoş ”Cioloșzăbest”, Eugen ”Băsistul Absolut” și Tănase ”Penelistul Dreptaci”, vom observa lesne o radicalizare demnă de niște „zombați”. Fără să pierd prețiosul timp al cititorului cu exemple pe care le poate ușor observa singur, aș sări direct la concluzie: al treilea motiv și, zic eu, decisiv, pentru care afirm că o unire ar fi o imbecilitate politică e demn de Captain Obvious: sunt convins că suma votanților celor patru partide e mai mare decât votanții unui ipotetic partid fuzionat.

Nu am auzit niciun om spunând „îi votez numai dacă se unesc”, dar am auzit foarte mulți spunând „dacă X comite crima de a se uni cu proştii de la Y nu mai votez X”.

O confirmare a corectitudinii acestei afirmații este dată de rezultatul ultimelor trei alegeri prezidențiale: mai tot timpul învins de PSD în primul tur, reprezentantul non PSD a câștigat în al doilea. Fenomenul care a dus aici e clar: fiecare votant, în propria-i bucătărie,e convins de puritatea preferaţilor săi politici iar orice sugestie că purul său politician preferat ar putea să fie poluat prin atingerea ciumaţilor din alte partide duce la pierderea ireversibilă a votantului respectiv. Există un infinit deficit de încredere pe piața politică din România, orice contact sau întâlnire fortuită cu un politician de la alt partid este cu siguranță o… trădare și trebuie aspru pedepsită. Fiecare decupează o bucăţică mică de tot din realitate, convenabilă egoului propriu, şi nu poate vedea restul peisajului altfel decât negru. Cred că acesta este şi simptomul unei afecţiuni clinice: tulburare de tip narcisist cu elemente compulsiv obsesive.
Sunt convins că un număr mare de alegători USR nu ar vota niciodată o alianță din care face parte Băsescu de la PMP sau un Blaga revenit în forță în PNL. Nu îi văd pe toți cioloșiștii votând entuziast PNL, Băsescu sau Nicușor Dan, tot așa cum nici toți PMP-iștii nu ar vota un partid în care Băsescu nu e șef.

Ca să fac o analogie culinară: dacă votanții PSD înghit orice, atâta timp cât arată a mâncare, cei din zona non PSD au stomacul fin: fanii bucătăriei japoneze nu vor înghiți pizza, pentru românii verzi sarmalele și ciorba de burtă sunt de bază, pentru vegani carnea e ca diavolul, iar legumele obligatoriu bio, iar pentru hipsteri apa să nu aibă prea multe bule de gaz sau minerale și obligatoriu să nu fie în recipiente de plastic pentru că le deranjează hormonul. Așadar, dacă obligi 100 de anti PSD să meargă la o pizzerie care spune că face și sushi, dar și sarmale și mâncăruri vegane, te vei trezi la masă cu doar 60, restul mergând acasă în absența restaurantului exclusiv de sushi pe care îl adoră dar care tocmai s-a desființat. Cum să aibă încredere veganii că legumele lor nu au stat din greșeală în același frigider cu sarmalele, sau de unde să știe cei care vor sushi că puțin colesterol din brânza de pizza nu s-a dus și pe orez. Dacă în schimb le spui celor 100 să meargă la ce restaurant doresc, lăsând toate restaurantele deschise, fiecare își va găsi fericirea, iar odată stomacul plin de sushi sau pizza, după pohta ce-au pohtit, vor fi mai dispuși să facă ceva constructiv decât se ia la harță pe tema preferințelor culinare.
Iată deci că „dreapta” nu e, de fapt, „dreapta” (dar nu e nimic tragic aici) și iată două argumente pentru care o fuziune e imposibilă acum. Plus un argument care arată că dacă, totuși, ar fuziona, ar rezulta o formațiune care ar avea mai puține voturi decât cele patru separat.

Sunt convins că mulți vor persista în eroare: vor rămâne, așa cum e adesea cazul, cu ideile lor fixe și vor ignora argumentele logice izvorâte din realitatea rece a terenului. E probabil ca mulți să rămână la fantasmele politice niciodată realizate, încremeniți în  mesianismul „unionist” al unei presupuse drepte; sunt convins că mulți vor continua să urle cât îi țin plămânii și facebook-ul că sunt de dreapta, crezând că asta îl va inspira pe bietul votant să pună ștampila pe numele lui. Mai sunt convins că vreo doi-trei lideri de la cele patru partide îi disprețuiesc profund pe ceilalți, fiind siguri că numai sub bagheta lor magică „dreapta care nu e dreapta” poate avea succes. Cunoscând prea bine atât politicienii cât și profilul majorității militanților, nu am dubii că ieșirea din această orbire colectivă nu va fi ușoară. S-a ajuns la un asemenea grad de isterie și radicalizare încât toată producția mondială de diazepam nu e de ajuns ca să-i liniştească. Iar dacă ieșirea din această isterie colectivă a „zonei non PSD” nu se va face, nu dau nicio șansă unei alternanțe la guvernare.
3)      Care e soluția?
Nu ezit să spun că ea e clară. Marele avantaj este că fiecare partid e oarecum într-o nișă destul de precis definită. O amestecare a cărților acum ar fi o prostie:
PMP are ca brand unionismul cu Moldova iar Băsescu are o experiență a statului unică. Pe lângă voturile băsiștilor ireductibili mai poate aduce o zestre substanțială de voturi din Moldova, unde are tracțiune mai mare decât tot restul la un loc. Prin cei câțiva membri marcanți, PMP are foarte bune competențe în zona economico-financiară și politică externă.
Cioloș și RO+ sunt profilați pe zona de sănătate și interne, IT și teme dragi lui Cioloș în perioada mandatului: debirocratizare, bună guvernanță, reducerea sărăciei, poate finanțe și, evident, afaceri europene.  Nou fiind, RO+  are și un balast considerabil și pe alocuri periculos: membrii care se considerămari „experţi” dar care nu au depășit niciodată nivelulde consilier de demnitar, în cel mai bun caz. Mai e cazul unor foști miniștri în cabinetul Cioloș, fără bilanț sau chiar cu greșeli grave, care au însă „gură mare”, și care riscă în această etapă de început să producă foarte mult rău formațiunii, îndepărtând toți oamenii cu adevărat inteligenți. Trebuie totuşi început de undeva.
PNL are tracțiune în tot ceea ce înseamnă partea de administrație locală. E clar că primarii PNL au o forță electorală majoră, tot așa cum e clar că această acoperire a teritoriului este o redutabilă armă electorală pe care nu o posedă niciunul dintre celelalte trei partide. Mai are competențe (care însă nu m-au convins totalmente) în zonele de  economie și finanțe, afaceri interne și educație. Adevărul e că la nivel de competențe lasă impresia că e cam vraiște: Cartea Neagră a Guvernării PSD are și părți bune nu e însă clar cine incarnează competențele existente. Mie îmi e greu să identific personalități care să genereze încredere în afară de câteva domenii.

USR e profilat pe tot ceea ce înseamnă justiție, are atractivitate pe segmentul unor oameni radicalizați pe diferite teme, reale sau existente în imaginația lor: Roșia Montană, mediu, căsătoria homosexualilor, mersul cu bicicleta etc. Așa cum văd eu, USR are competențe în zona de infrastructură, dar și a proiectelor de nișă, adesea desconsiderate de „politicieni”, dar foarte prizate de oamenii a căror viață o schimbă: legea anti zgomot etc. Mai are tracțiune locală în București, unde e posibil ca urmele lui Nicușor Dan sau ale doamnei Armand să nu se fi șters definitiv. Mai are câțiva parlamentari buni, pe lângă, e adevărat, câteva personaje ciudate rău, la limita tulburărilor clinice, sau adormite bine. Ar fi păcat să-și piardă zestrea electorală și brandul de element disruptiv al stabilimentului politic osificat, intrând într-o fuziune sau alianță electorală.
”Inventarul” de mai sus duce la două concluzii:

1. cele patru partide au o nișă destul de bine individualizată cu suprapuneri limitate și
   
2. par să fie capabile să acopere cu un nivel decent de competență diferitele zone ale guvernării.
   

Ceea ce sugerează că rețeta succesului ar fi o coordonare a eforturilor, nu neapărat la vedere, dar consistentă în subteran. Având în vedere succesiunea alegerilor (4 alegeri în 18 luni: europarlamentare, prezidențiale, locale și, în final, parlamentare), coordonarea eforturilor trebuie obligatoriu să aibă o succesiune inteligentă și să funcționeze ceas. E şi o chestiune de minimă onestitate dar şi de minimă inteligenţă: o ofertă electorală trebuie făcută în funcţie de ceea ce crezi şi nu în funcţie de ceea ce crezi că dă bine. Dacă tu, partid sub 30% pretinzi că poţi să acoperi toate zonele guvernării înseamnă că eşti ori mincinos ori inconştient. Şi, aşa cum spunea un om celebru, doar cei care vând îngheţată pot satisface pe toată lumea.
În mare, văd lucrurile cam așa:

1. Pentru alegerile europarlamentare fiecare partid ar trebui să meargă cu toate motoarele turate la maximum, pe cont propriu. Chiar dacă se atacă brutal între ele nu e grav: asta ar funcționa ca o selecție naturală. Cum să speri că vei rezista atacurilor PSD când vei fi la guvernare dacă nici la atacurile potențialilor aliați nu poți să reziști? Îmi pare la limita tembelismului politic pretenția unui politician ca, pentru simplul fapt că e anti PSD, să nu fie atacat de restul cetei anti PSD. Peisajul europarlamentarelor are, însă, câteva particularități specifice fiecărui partid:
   RO+ va avea, în mod previzibil, un cap de listă puternic: Dacian Cioloș. Nu prea are de ales. Acest lucru, însă, aduce un handicap major: devine legitimă întrebarea: ”Domnule Cioloș, de ce ne spuneți că vreți să luptați cu PSD și să salvați România, dar primul lucru pe care îl faceți este să plecați (din nou!) la Bruxelles trei săptămâni pe lună?”. Eu unul nu găsesc un răspuns credibil la această întrebare, oricât de mult respect aș avea pentru dl Cioloș. Va mai fi întrebat despre ”trădarea” PPE-ului în 2014 în vederea obținerii unui al doilea mandat de comisar european, vehiculată în public de Traian Băsescu (habar nu am dacă e sau nu adevărat). Vor mai fi întrebări incomode legate de restul listei: dacă va conține vreun fost membru PSD, va fi dezastru, iar întrebările se vor ține lanț despre capacitățile și realizările foștilor miniștri. Europarlamentarele vor fi așadar probade foc pentru Cioloș et co., un probabil scor peste 5% fiind singura variantă acceptabilă. Sub 5% ar fi game over.
   PMP e în situația cea mai simplă, are însă incertitudinea celor 5%: au fără doar și poate cel mai bun europarlamentar pe care l-a avut România vreodată, Mureșan, și un lider, Băsescu, despre care orice se poate spune numai că trece neobservat nu. Dacă PMP va face un tandem Mureșan/Diaconescu (sau o nouă invenție marca Băsescu, un tandem Băsescu/Mureşan) cu greu se vor găsi argumente pentru a demonstra că alții sunt mai buni. Din varii motive, care nu au a face nici cu Mureșan, nici cu Diaconescu fatidicul procentaj de 5% va fi pe muchie.
   USR, care aleargă pe un culoar alăturat cu RO+, are problema găsirii unui cap de listă cu greutate. Nu văd ce personalitate poate pune USR cap de listă care să aibă o tracţiune similară cu a lui Cioloș deci, mecanic, va pierde voturi în favoarea RO+. Singura cu greutate care ar putea rivaliza cu Cioloș este Monica Macovei, dar nu văd USR-ul făcându-i o invitație. Așadar, la europarlamentare, între USR și RO+ va fi un tangou în care partenerii își vor da șpițuri în tibia la fiecare mișcare. Iar dacă decid să candideze împreună, lumea se va întreba pe bună dreptate: de ce a mai făcut Cioloș partid?
   PNL va rămâne cantonat în zona obișnuită dacă nu face o rupere de ritm care să trezească pasiuni. Asta ar însemna o listă surprinzătoare și fresh. Chiar dacă Stolojan, Marinescu, Ungureanu și Bușoi și-au făcut cu destoinicie treaba în PE, în afară de ultimul, ceilalți au fost invizibili acasă în ultimii 5 ani. Pensionarea în PE așa cum se prefigurează, a unor ”grei” cu rezultate remarcabile în administrația locală, gen Hava și Falcă ar aduce voturi din Alba și Arad, dar nu văd cum ar putea să producă o rupere de ritm politic. Ar da apă la moară USR și RO+ care ar spune: „vedeți, same old, same old”. PNL are nevoie de un cap de listă cu notorietate, energie, bilanț și fără pată. Un personaj polarizant ar fi ideal. Tot Macovei îmi vine în minte, nu cred însă că va fi acceptată.
   Alegerile europarlamentare vor stabili așadar o linie de start pentru adevăratele bătălii care se vor da. Eu cred că toți vor face minimum 5%. Dacă vreunul dă chix e clar că soluția optimă ar fi să se verse în unul dintre partidele rămase în picioare, fiindcă e greu de crezut că după un eșec se mai poate ridica. Cert este că cele patru partide trebuie să folosească europarlamentarele exact cum piloții de Formula 1 folosesc ziua care precedă cursa: pentru a face ultimele reglaje, dar și pentru a stabili poziția pe grila de plecare în cursa care contează cu adevărat.
   
   
2. Pentru alegerile prezidențiale văd ca scenariu optim candidaturi separate și, evident, sprijinul pentru cel mai bine plasat în turul doi. Dar numai în cazul în care e clar că nu vom avea un tur doi între ALDE și PSD. Obiectivul numărul unu trebuie să fie evitarea scenariului din 2000, în care Stolojan și Isărescu s-au neutralizat, făcând posibil turul doi între Iliescu și Vadim Tudor. Pericolul ca Tăriceanu să intre în turul doi împotriva candidatului PSD e existent, dar mic: Iohannis este foarte bine profilat și nu văd cum ar putea să fie împiedicat să intre în turul doi de unul din candidaţii USR, RO+ (probabil Cioloș) sau PMP.
   
   
3. La alegerile locale situația e foarte clară: dacă sunt alegeri într-un singur tur, cel mai bine plasat dintre cele patru partide să candideze pentru primar, dar fiecare partid să aibă lista lui pentru consilieri locali. La aceste alegeri s-ar putea face joncțiunea și cu partide locale, gen POL, acolo unde acestea chiar pot să conteze, Târgu Mureș fiind un exemplu de luat în seamă și, de ce nu, chiar multiplicat. În schimbul unei colaborări în plan local, cele patru partide naționale ar trebui să se angajeze în susținerea ideilor valide pe care le vehiculează, din ce în ce mai vizibil, aceste forțe politice locale care au încetat să devină marginale.
   
   
4. Odată localele trecute, alegerile parlamentare vor fi momentul bătăliei finale, unde fiecare vot va conta. Dau în scris că dacă PSD rămâne la guvernare ne ducem dracului definitiv. Adică vom aluneca înspre o stabilocrație, iar vina istorică va fi purtată de cinci oameni: Barna, Băsescu, Cioloș, Iohannis și Orban. Primul din neștiință, al doilea din încrâncenare, al treilea din indecizie, următorul din calcul de comoditate, iar ultimul din spirit boem. Totuși, cred că cei cinci pot să își potențeze numeroasele calităţi în loc să își însumeze micile defectele. Ne place nouă să le vânăm defectele dar, dacă suntem oneşti, vom găsi multe calităţi în fiecare. Totul e să le pună împreună. Așadar a doua zi după localele din 2020 partidele trebuie să stabilească câteva linii de forță precum și un mesaj comun foarte simplu: ”niciunul dintre noi nu va colabora cu PSD pentru guvernare, suntem 100% cu fața spre vest și respingem populismele”. Modul practic în care s-ar intra în campanie ar trebui să fie următorul:
   

a)   În primul rând listele să fie curățate de oameni comozi sau fricoși, precum și de cei care au tendința facilă dar distructivă să câştige capital politic din autovictimizare. Zero toleranță pentru oameni care la un moment dat au fost în PSD este o obligație. Nu numai ”penalii” (whatever that means) sunt toxici pentru liste. Comozii, misecuviniștii și fricoșii, precum și oportuniștii de tot felul sunt letali pentru un partid. E nevoie de oameni viguroși, cu nervi tari, nu de plângăcioși. E ca la fotbal american: când ataci mergi cu sprinteri atletici rezistenţi la placaje, nu cu linia defensivă, imobilă și apatică. E nevoie de oameni cu experiență, dar și de noutate. Este o garnitură la primul mandat parlamentar acum care a învățat și ar fi păcat să fie irosită. Şi aş miza mult pe femei. Mult mai stabile şi puternice decât bărbaţii.
b)    Tot legat de resursa umană, îmi pare obligatorie cooptarea vocilor inteligente ale dreptei reale, preferabil într-un nou partid, pe care îl văd la 8-12%: vrem, nu vrem, ortodoxia este foarte importantă pentru mulți români (vreo 80%, un mizilic colea…), a căror majoritate nu are deloc caracteristicile unei tâmpe religiozități. Electoral vorbind, cred că prezența vocilor marcante ale dreptei conservatoare (am sugerat câteva nume în prima parte) într-un câmp politic anti PSD ar fi foarte utilă. Cu atât mai mult cu cât suntem în plină ofensivă a unui soi ciudat de poliție a gândirii de sorginte stângistă, care consideră că e o crimă (mă rog, te etichetează ca fiind nazist) să fii creștin, conservator, împotriva avortului și împotriva căsătoriilor homosexuale. Un soi de „reductio ad Hitlerum” foarte pervers. Readucerea în prim-planul electoral al lui Papahagi, Baconschi, Traian Ungureanu, Voinescu, Neamţu mi se pare obligatorie pentru că, cu excepția unor rarisime stridențe retorice, acești oameni de dreapta își exprimă ideile coerent, convingător pentru mulți și mai ales curajos, adresându-și mesajele către un public foarte numeros, lăsat prizonier electoral primarilor care organizează pelerinaje la pupat moaște.
c)     Fiecare partid ar trebui să își stabilească public o serie de priorități, evident în funcție de brand și competențe disponibile, care să nu se suprapună cu prioritățile celorlalte partide. Cât de ridicol ar suna, și câtă energie inutilă s-ar consuma, dacă USR i-ar da lecții lui Băsescu pe tema unionistă sau dacă PNL i-ar da lecții lui Cioloș pe teme europene. Ar fi tot atât de ridicol dacă RO+ ar combate PNL pe teme de administrație locală. Altfel spus, dacă pentru un cetățean e prioritară unirea cu Moldova, să voteze PMP. Dacă e prioritar activismul social și nonconformismul politic, să voteze cu USR, dacă alt cetățean consideră prioritare politicile din administrația locală și cele fiscale precum şi antreprenoriatul, să voteze PNL, iar dacă i se pare că sunt prioritare educația, sănătatea să voteze Cioloș.
d) Odată stabilite temele specifice fiecăruia următorul pas este să fie stabiliți inteligent comunicatorii partidelor pe aceste teme. Partidul responsabil de o anumită temă să aibă un comunicator articulat, constructiv, care să aibă rolul unui distins profesor, iar accentul celorlalte partide să fie pe a găsi comunicatori capabili să demoleze PSD în acel domeniu. Un astfel de tandem good cop/bad cop este util politic, demonstrația fiind că PSD l-a folosit cu succes: unul cu lovitul la rotulă, celălalt cu soluția. Îmi amintesc, de exemplu, perversa, dar eficienta tehnică a PSD pe educație: eram atacat și hărțuit non stop de tot felul de noname, coordonați de ubicua madam minciunescu: dacă le-aș fi răspuns, aș fi coborât prea jos, dacă tăceam impasibil, rămâneam cu tema nelămurită și capital negativ de imagine. După aceste atacuri în valuri, madam minciunescu venea, blând și serafic, să-și etaleze dragostea viperină față de profesori și elevi, și să explice ea cum vine treaba. Eficiență electorală maximă pentru că, firește, oamenilor nu le place să voteze comunicatori virulenţi, chiar dacă au dreptate. Evident, și atacurile la adresa partidelor prietene s-ar reduce simțitor dacă și-ar partaja inteligent domeniile. 

e)   Mai este necesar să existe în spatele ușilor închise o înțelegere, eventual girată de președinte, asupra unei echipe tehnice solide şi cu exerienţă (nu formată din copilaşi care redescoperă apa caldă zilnic), care să redacteze un program de guvernare bugetat și clar axat pe o partajare a unui ipotetic viitor guvern în funcție de competența pe care o are fiecare partid. Ar fi și o oportunitate de a atrage oameni care acum sunt în afara ecuației politice. Experiența arată că nu e deloc util zgomotul în jurul numelui ministeriabililor, aș avea tendința să cred că pentru eficiență electorală nici nu ar trebui anunțați explicit.
În loc de concluzii:
Îi aud pe mulţi sperând că „după ce câştigă al doilea mandat, îi va lua Iohannis pe liderii opoziţiei, le dă cu capul de pereţi şi le impune un prim-ministeriabil comun tuturor”. Dacă aşa ceva s-ar întâmpla (oricum, nu e stilul lui Iohannis) ar fi o mare greşeală: cei care ar accepta, forţat, nu ar mai trage în alegeri şi nu s-ar adăuga niciun gram din ceea ce lipseşte cel mai mult opoziţiei: încrederea reciprocă.
Sunt, desigur, multe elemente care pot să facă din această frumoasă expunere pe hârtie doar un exercițiu teoretic precum numeroase altele. Sunt două elemente critice pentru posibilul succes al unei astfel de strategii logice.
Primul este imaterial: încrederea între cei patru. Aşa cu spun din 2010 încoace, şi nu sunt singurul, încrederea este moneda de schimb a politicii, doar că este o monedă cu inflaţie galopantă în România. Totuşi, trebuie spus că parcursul celor patru este încurajator: Barna nu pare un mincinos, Cioloş nici atât, iar Orban poate demonstra că e un om al principiilor: e singurul care a votat împotriva formării USL. Băsescu are un nume prea important pentru a-şi permite o (nouă?) alba-neagra acum.
Al doilea element critic este (foarte!) material:  numele persoanei care, în campania prezidențialelor, va sta de-a dreapta viitorului câștigător –probabil Iohannis– și, ulterior, va avea capacitatea şi autoritatea de a genera suficientă încredere în rândul celor patru partide pentru a putea, liniștit dar perseverent, executa ipoteticul plan descris mai sus. Așa cum am mai spus-o, un posibil nume ar fi Kovesi dar, realist fiind, nu văd cum ar putea să fie acceptată de PMP și PNL. Am și alte nume în minte, trei cel puțin, ale unor oameni care sunt și curați, și cu bilanț, și cu abilități politice, și posedă forța necesară unui astfel de demers serios. Ei sunt adânc înrădăcinaţi în mentalul colectiv, dar, chiar dacă au personalităţi puternice, sunt în umbră acum.
Istoricul președintelui Iohannis în selecția resursei umane mă face să fiu sceptic că aceste nume, singurele în opinia mea, vor fi vreodată luate în considerare. Domnul președinte nu pare să fi promovat în primul mandat oameni puternici clar reliefați și definiți, fiindu-i probabil frică de creșterea unui posibil viitor adversar. Dacă, politic, o astfel de atitudine pare de înțeles pentru un prim mandat, ea este impardonabilă pentru al doilea. Cu atât mai mult cu cât experienţele comparate ale lui Iliescu şi Băsescu demonstrează clar de ce e important ca după al doilea mandat să laşi o moştenire politică consistentă. În mare, oamenii lui Iliescu sunt la putere, oamenii lui Băsescu sunt la… catedră. Sau în puşcărie. Dixi.

Sursa: http://www.contributors.ro/editorial/des...gerea-psd/

[Redpunk_one]

tic tac tic tac

https://republica.ro/tevi-de-pusca-in-intuneric

Pentru că nu-i este pe plac decizia Înaltei Curți cu privire la inculpatul Dragnea, L. Dragnea a anunțat că va scurtcircuita Parlamentul, care îl enervează pentru că încă mai conține Opoziție, și își va da legi, pe baza cărora poate fi achitat, prin decrete de tip Ceaușescu, numite Ordonanțe de Urgență.
Pe președintele Iohannis îl poate suspenda oricând.
Pentru manifestanți, dacă vor încerca să apere ce a mai rămas din democrație, este limpede ce pregătește ministrul de Interne Dan de vreme ce, împreună cu premierul Dăncilă, a insultat și amenințat Înalta Curte pentru că a îndrăznit să se atingă de Șefu: bastoane în cap și pe spinare, gaze lacrimogene, șuturi în coaste, cai puși să ia oamenii în piept, arestări rapide în masă și, dacă va fi nevoie, se va merge „până la capăt”, cum a declarat un lider PSD.
Ca în decembrie `89. După 30 de ani, aceleași forțe ale Răului care îi hăituiau în noapte pe cei ce strigau în stradă înainte de 22 și îi împușcau nevăzute și necunoscute după 22, atacă din nou.
Iliescu a inventat un dușman ca să se legitimeze ca unic conducător după Ceaușescu, și l-a numit „teroriști”. Dragnea a inventat și el unul, „statul paralel”, pe care biruindu-l să ajungă dictatorul României. Fenomenală declarația Sublimului Lider, „Sunt zeci de mii de români care au dosar la DNA, și nici nu știu asta” – omul are stofă...
La fel ca în noaptea ceaușistă, pare că nu sunt șanse să-l oprească cineva pe Dragnea. Astăzi însă, i se poate opune Justiția: dacă mesajul Curții Supreme va fi recepționat de magistrații acestei țări, ei pot să-și facă meseria cu legea și conștiința pe masă, fără să cedeze presiunilor de-a dreptul sălbatice ale Puterii.
Și, în ultimă, sau în primă, instanță, oamenii. Ca în urmă cu 30 de ani, ieșind în piață, riscă să-și piardă locul de muncă, libertatea, chiar viața.
Rămânând în casă, își așteaptă în liniște transformarea în sclavi.
Întrebarea este: vor fi mai mulți, mai puțini sau mult mai puțini decât în `89?

[Marius Titulescu]

Astept alegerile cu atat interes. E incredibil ce s-a intamplat in ultimul an si greu de ierarhizat... parca totul e demn de un "premiu special". Halal legislatie, halal tara.