Talk-show
05-06-2015, 9:41,
#41
RE: Talk-show
Ministrul Justiţiei: Vrem să dezbatem o lege care să permită căsătoria persoanelor de acelaşi sex


În cadrul dialogului cu cetăţeni români şi bulgari organizat, joi, la Ruse, o participantă din România a susţinut că membrii LGBT sunt consideraţi "cetăţeni de mâna a doua" în unele state, opinând că în România cel mai probabil se va respinge o propunere ce reglementează familiile homosexuale.
Prim-vicepreşedintele CE, Frans Timmermans, a precizat că susţine drepturile LGBT, amintind că în calitate de parlamentar olandez a solicitat adoptarea legii ce permitea căsătoriile între persoane de acelaşi sex. "Noi am fost prima ţară din lume ce a acceptat acest lucru, într-un moment în care celelalte ţări spuneau că e o nebunie. Dacă priviţi ce s-a întâmplat de atunci e remarcabil (...) Fiecare stat membru trebuie să hotărască pentru sine şi eu sper că exemplul unor state poate să influenţeze şi restul statelor unde nu există progrese în acest sens. Înţeleg că uneori durează mai mult, nu poţi forţa lucrurile, dar poţi să vorbim despre asta", a spus oficialul european.
Timmermans a reamintit că CE nu are atribuţii în acest sens, dar poate susţine cauza.
"Nu s-a întâmplat nimic rău în lume de când sunt permise căsătoriile între persoane de acelaşi sex (...) Pot fi părinţi extraordinari pentru copii, nu există dovezi împotrivă, iar un copil are nevoie de părinţi iubitori", a mai spus prim-vicepreşedintele Comisiei Europene.
Ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, a precizat că în urmă cu ceva ani de zile în România relaţiile dintre persoane de acelaşi sex erau considerate infracţiune. "Acum ne punem problema să dezbatem o lege care să permită căsătoria. Deci e o evoluţie de mentalitate aş spune incredibilă în ultimii ani şi în România", a afirmat Cazanciuc.
El a mai spus că există o autoritate care sancţionează de fiecare dată orice formă de discriminare în această materie. "Avem o evoluţie spectaculoasă în ultimii ani, sunt în continuare chestiuni de mentalitate care trebuie dezbătute în spaţiul public", a subliniat Cazanciuc.


http://www.gandul.info/stiri/ministrul-j...x-14405400



Iata un nou exemplu ca UE vine si cu multe dezavantaje, pe langa avantajele oferite pana acum. Tolerarea, casatoria gay este un nou trend impus de UE pe care intr-un final toate tarile va trebui sa il adopte, din pacate. 
 
Răspunde
05-06-2015, 11:35,
#42
RE: Talk-show
Fiecare stat membru trebuie să hotărască pentru sine şi eu sper că exemplul unor state poate să influenţeze şi restul statelor unde nu există progrese în acest sens. Înţeleg că uneori durează mai mult, nu poţi forţa lucrurile, dar poţi să vorbim despre asta", a spus oficialul european.

Fara UE Romania era acuma pe nicaieri, adica nu cu 25 ci cu 50 de ani in urma...
Răspunde
06-06-2015, 7:51,
#43
RE: Talk-show
Subscriu. De fapt toata tevatura asta cu minoritatea gay este o mare perdea de fum. Eu unul nu imi doresc sa hotarasca BOR pentru mine ce e moral si ce nu, nu imi doresc nici o libertate a opiniei si a drepturilor precum in Rusia.
Mai stiu si ca fara UE eram pe nicaieri, precum Belarusul sau poate mai rau, precum Ucraina.
Răspunde
17-06-2015, 10:00, (Ultima modificare: 17-06-2015, 10:01 de Redpunk_one.)
#44
RE: Talk-show
http://blogsport.gsp.ro/ioanitoaia/2015/...fotbalist/

[Imagine: 18-kaladze-890x395-924x524.png]

Imaginea îl surprinde așezat pe niște bucăți rupte din asfalt și butonînd celularul pe Kaha Kaladze, 37 de ani, cel mai cunoscut fotbalist georgian din toate timpurile. Implicit, și cel mai scump căci Milan ar fi plătit pe el în 2001, cînd l-a adus de la Dinamo Kiev, 15 milioane de dolari. Conform altor surse, chiar 18.

Echipa lombardă și-a scos însă banii cu vîrf și îndesat deoarece Kaladze a jucat un deceniu în roș-negru și a cucerit cu diavolul milanez, în intervalul 2001-2010, 7 trofee importante. Inclusiv Liga Campionilor 2003 și 2007.

De-a lungul timpului, Georgia a mai produs superjucători, pe Kinkladze (trecut pe la Manchester City, Ajax), pe Kețbaia (AEK, Newcastle, Wolverhampton), pe Kobiașvili (Schalke, Hertha) sau pe Arveladze (Ajax, Rangers), însă Kaladze e considerat cel mai mare dintre cei mai mari. O dovadă e aceea că a bifat 83 de meciuri în “națională”, iar în 50 dintre ele a purtat banderola de căpitan.

În imaginea cu pricina, Kaladze, care și-a încheiat cariera la Genoa, își trage sufletul după ce a sărit în ajutorul victimelor inundațiilor ce-au devastat recent capitala Tbilisi. Dacă revărsările au făcut prăpăd, bilanțul provizoriu vorbind despre 12 morți, agențiile de presă au transmis că fostul fundaș n-a închis ochii zile și nopți în șir! A salvat oameni și animale, a împins mașini, a scos obiecte de sub dărîmături etc., din care cauză și arată în poză asemenea unui aurolac. Plin de noroi, neras, stors, abătut.

De presupus că a acționat ca membru al guvernului georgian, de ministru al e-nergiei și resurselor naturale, dar și ca fost mare sportiv, animat de simțul datoriei, învățat să lupte și să nu se predea, să nu dea niciodată înapoi. M-aș bucura ca și la noi, în spațiul mioritic, să se în-tîmple la fel, iar exemplul lui Kaladze să molipsească.

La noi însă, cît nu-mi place mie să mă amestec în politică, obiceiul e ca la inundații să se meargă cu barca. Asta pentru că, din păcate, nu-i loc pentru șalupe rapide și nici pentru iahturi!
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
Răspunde
17-06-2015, 13:30,
#45
RE: Talk-show
Sa nu uitam de mineri si mineriade. Aviz celor ce au pus stampila vreodata pe PSD:
http://www.vice.com/ro/read/mineriada-a-...cioare-316
Răspunde
17-06-2015, 13:56,
#46
RE: Talk-show
Pe-atunci exista FSN, prim ministru era Petre Roman (acum în PNL) iar distinsul ministru al transporturilor a fost nimeni altul decât Traian Băsescu.
Răspunde
17-06-2015, 14:29,
#47
RE: Talk-show
Asta tot nu justifica si nici nu acopera vina principala pe care o are Iliescu chiar daca nu am uitat nici de Roman si Basescu.
Baiu' insa ai altul, unii dintre voi ati fost in stare sa votati PSD si in 2012, chipurile ca reactie la "regimul Basescu".
Răspunde
17-06-2015, 14:52, (Ultima modificare: 17-06-2015, 14:52 de Miki.)
#48
RE: Talk-show
Baiul cel mai mare e ca fostii fsnisti sunt peste tot, in toate partidele. Daca nici acum nu vor sa aplice punctul 8 al proclamatiei de la timisoara, cand aproape ca nu mai exista oameni carora li se aplica... Iar acum, cand se face lumina, si se arata cati sunt corupti, hoti si banditi, mai ca imi vine greu sa merg la vreo alegere. Nu stiu cati oameni cinstiti mai exista pe care sa-i poti alege.
Cat despre criminalul de iliescu, ii doresc sa-si doreasca moartea dar sa n-aiba parte de ea. Doar de chinuri groaznice.
Semper Fidelis
Răspunde
17-06-2015, 15:00,
#49
RE: Talk-show
Bure, tre' sa fii tare orb sau ignorant sa tot pui placa asta ca nu ai pe cine alege. Uita ca justitia incepe sa functioneze, uite ca sunt legati pe capete. Speranta exista insa trebuie sa si deschidem ochii s-o vedem.
Răspunde
17-06-2015, 15:45,
#50
RE: Talk-show
Ma bucur ca incepe sa functioneze, asta am constatat si eu. Dar cand va ajunge la apogeu, cati oameni din functii publice crezi ca vor ramane nepatati? Cu toate ca sunt in colimator, tu nu vezi ca astia inca isi dau legi si se protejeaza unii pe altii? Nu am nicio speranta ca in tabara opozitiei exista oameni capabili si cinstiti. Toti vor inca sa ajunga la ciolan pt scopurile lor. Repet, cu toate ca justitia e calare peste ei. Toti pozeaza in oameni cinstiti, impotriva carora are regimul ceva...
Semper Fidelis
Răspunde
18-06-2015, 14:28, (Ultima modificare: 18-06-2015, 14:30 de red11.)
#51
RE: Talk-show
https://www.youtube.com/watch?v=4bmEM5MQp1E

ASASINUL iliescu la puscarie !!! inainte sa moara ..
Răspunde
23-06-2015, 7:50,
#52
RE: Talk-show
Cei doi dusmani care de fapt sunt tovarasi de ani de zile in afaceri, politica, interse si in minciuni. Pt cei care inca mai cred in unul sau in celalalt :

http://voxpublica.realitatea.mobi/politi...12855.html


Macar un merit putem sa-i atribuim lui Victor Ponta in toata aceasta telenovela tragicomica a operatiei banale la genunchi: originalitatea toxica. Nu cred ca cineva s-ar fi putut gandi ca intr-un ultim gest de fronda si aroganta, Victor Ponta se va comporta ca domnul Goe si va fugi sa se opereze si sa se recupereze tocmai in Turcia dupa o escala la Baku, unde a facut o poza de grup cu Putin in rol de lider. De cealalta parte, galagiosul Traian Basescu, aliatul permanent din umbra al lui Victor Ponta, isi continua marsul triumfal impotriva Justitiei – stie el de ce ca in afara de distinsa sa sotie si maidanezii sai toata familia are probleme cu legea – se proclama indispensabil Romaniei si face un joc inca de sustinere al premierului fugar. Frumusetea putreda a sustinerii acordata de Basescu lui Ponta vine din faptul ca primul ii mai da ultimului ba o palma dupa ceafa, ba il mai mangaie parinteste, dar la final cand tragem linie rezultatul e favorabil lui Ponta: ramai cu impresia ca ar fi facut ceva rau dar si cu dulcegarie si duiosie fata de ticalos.

Victor Ponta s-a autoexilat in Turcia pentru ca a fost prea arrogant ca sa-si acopere urmele, pentru ca a fost lacom si hulpav, pentru ca are un nivel al cheltuielilor cu mult peste cel al veniturilor sale de functionar public de rang doi si pentru ca a furat din banul public. Victor Ponta a fost crescut la san de camarila lui Traian Basescu pentru care a lucrat ca avocat. E un lucru pe care Traian Basescu il stie cu varf si indesat dar pe care se chinuie sa-l acopere cu fiecare iesire publica de-a sa prin lansarea de atacuri false, fara efecte de nici un fel asupra lui Victor Ponta. Toata campania pentru prezidentialele din 2014 a fost plina de astfel de atacuri care chipurile aveau rolul de a-l subrezi pe Victor Ponta dar in realitate il consolidau.

O astfel de legatura este una puternica care nu se dilueaza peste noapte si nu se uita. Niciodata.

In afara de cariera sa de avocat cladita fie pe contracte cu camarila lui Traian Basescu fie pe contracte cu statul – vezi celebrul de acum contract cu dan Sova si cu complexul Turceni-Rovinari pentru care DNA a instrumentat dosarul de coruptie din caua caruia premierul a fugit in Turcia – Victor Ponta a avut in permanenta veniturile unui functionar de stat de rang doi dar a avut in permanenta, si mai ales dupa ce a devenit premier dar si inainte, un nivel al cheltuielilor al unui milionar din top 500, e drept din a doua parte a clasamentului da totusi din top.

Aceasta e problema uriasa a lui Victor Ponta: venituri oficiale marunte dar cheltuieli tot oficiale exagerat de mari: apartamente in rezidentiale de lux, pe care nici acum nu stim cine i le-a cumparat, casa la Cornu, haine scumpe – va conjur pe cei care va pricepeti sa analizati costumele, camasile si pantofii premierului -, ceasuri la fel de scumpe, hobby-uri enervant de piperate cum este automobilismul sportiv, vacante extravagante etc etc. Trecem peste faptul ca un premier socialist se comporta ca un printisor al unui regim dictatorial dar discrepanta dintre veniturile si cheltuielile lui Victor Ponta e mai stridenta decat culorile de la o parada LGBT. La fel de naucitor este faptul ca acest “deficit bugetar” este acoperit nu din imprumuturi pe care persoana fizica Victor Ponta le va restitui ci din tot felul de afaceri putrede si gaunoase cu bani publici ai romanilor.

Acesta este motivul real al fugii lui Victor Ponta in Turcia iar Traian Basescu o stie foarte bine pentru ca doar el l-a crescut politic pe actualul premier cum a crescut-o pe Elena Udrea. Pentru ultimul pluton de naivi basisti dar si pentru marea armata de fani ai lui Ponta: ar trebui sa stiti ca fostul presedinte a avut in permanenta relatii mult mai bune in PSD decat in oricare alt partid de dreapta. Sub aripa cui a crescut Victor Ponta, cine l-a inscaunat la sefia TSD, cine l-a ajutat sa ajunga seful PSD si ulterior cine l-a pus prim-ministru si cine l-a ajutat extrem de perfid in campania prezidentiala? Fiecare din aceste intrebari va aduce doar la Traian Basescu. Cine ii lua de fapt apararea lui Victor Ponta aseara la B1 TV spunand ca “pana nu se pronunta judecatorii asupra vinovatiei lui Victor Ponta, eu il consider nevinovat”? . Acelasi Traian Basescu.

In afara de o cortina de invective pe care si le arunca zilnic in fata pentru a mima adversitatea crancena si fara cale de intoarcere, Victor Ponta si Traian Basescu au un dusman comun: DNA si Justitia. Dupa ce a epuizat toata modalitatile interne de a stopa si frana demersurile DNA si ale Justitiei – numeroase tentative de a aduce modificari legislative ale codului penal si de procedura penala, limitarea bugetului DNA si al altor institutii, atacuri interne aproape zilnice impotriva acestei instititutii si a procurorilor si judecatorilor etctect Victor Ponta a ales calea exilului autoimpus sub pretextul unei banale operatii la genunchi.

E pentru prima data cand Romania se confrunta cu astfel de situatie si solutia nu se intrezareste acum pentru ca o intreaga clica politica corupta se teme de noptile reci si lungi pe care le va petrece in puscarie si din acets motiv este in stare sa faca absolut orice. Singur pe patul de spital din Turcia, domnul Goe scanceste nervos ca a trebuit sa fuga tocmai la Stambul ca sa scape temporar de DNA, intra pe telefon la televiziunile prietene unde se vaicareste si se jeluieste dar si improasca cu noroi in toata lumea ca un caine turbat. In final solutia este adecvata problemei: va fi la fel de incropita si plina de amatorism dublat de o oarecare parsivenie si, cel mai probabil, va veni dupa o discutie intre unul din mentorii lui Victor Ponta si acesta.

Oricum ar fi dupa iminenta demisie a lui Victor Ponta tot cu acelasi gust ranced in gura veti fi ramas ca ati fost mintiti mereu in fata exact ca pe vremea comunistilor cu care premierului ii era ciuda ca este in permanenta comparat.
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
Răspunde
01-07-2015, 12:41,
#53
RE: Talk-show
Harta cu evolutia populatiei europene (plus Turcia) intre 2001 si 2011:
http://interaktiv.morgenpost.de/europaka.../23.373/en

Am postat-o aici pentru ca pe noi ne intereseaza ce se intampla la nivel local, eventual la nivel de Romania.
Răspunde
10-07-2015, 11:35, (Ultima modificare: 10-07-2015, 11:38 de Redpunk_one.)
#54
RE: Talk-show
De acord 100% cu editorialul. Dati-le salarii mai mari bugetarilor dar faceti evaluari, cereti-le performante, restructurati posturile inutile, simplifcati birocratia, angajati profesionisti pe salarii corecte dar faceti evaluarea permanenta a bugetarilor (la 3 sau 6 luni). Dati-i afara si anchetati-i la fel ca si pe politiceni pe angajatii la buget cu un salar de 1000 de euro pe luna si care nu isi pot dovedi provenienta unor bunuri de sute de mii de euro si inlocuirea prezumitiei de nevinovatie in aceste spete cu cea de vinovatie (presupui ca veniturile sunt ilicite cand nu exista surse legale si transparente prin care sa poata dovedi ca ar fi putut sa isi permita asa ceva)!!!

Schimbare, reforma, profesionalism si DA salarii mai mari cu adevarat meritate atunci.

http://www.gandul.info/puterea-gandului/...a-14564505


Prin mâna interimarului Oprea şi cu girul proaspăt întorsului în România Victor Ponta, Guvernul a decis miercuri, total netransparent, creşterea salariilor pentru demnitarii din primele eşaloane ale administraţiei.

Este incredibil cum România se uită mută de caniculă la un domn aflat în faţa microfoanelor ca să ne anunţe sec, în cuvinte puţine, că a decis să crească banii pentru 48 de funcţii - fără să ştim la virgulă care sunt acestea, fără să cunoaştem sumele decât pe surse.

În calitate de cetăţean al României, găsesc oportun ca preşedintele sau premierul sau şeful unei camere din Parlament să primească măcar 5.000 de euro pe lună. Este o ipocrizie să pretindem că o ţară care are un PIB de 150 de miliarde de Euro nu îşi permite să dea 20 de mii de lei noi pe lună primilor şefi ai ţării.

Printre dinţi, interimarul Oprea a spus că e în lucru şi o lege a salarizării în tot sistemul bugetar. Câteva întrebări pentru mai-marii patriei, pentru că aceste creşteri se fac absolut amatoristic şi este evident că au scopul de a atrage voturi, cu riscul de a omorî privaţii:

1. Câţi angajaţi are aparatul bugetar din România, pe categorii de joburi, funcţii, pregătire? Unele statistici spun că totalul angajaţilor de la stat este de aproape 1,2 milioane de oameni. Când va face România un hub, un loc unde să fie transparentizate aceste informaţii?

2. Unde apar (pe ce website) locurile vacante în aparatul bugetar, mai ales în instituţiile din zona administrativă şi instituţiilor cu rol de control?

3. Câţi angajaţi ar trebui să aibă o primărie de comună, una de oraş, una de municipiu reşedinţă de judeţ (în funcţie de populaţia din aria geografică şi administrativă)? Există cineva în Executiv care are în plan să traseze nişte benchmark-uri cu privire la aceste instituţii?

4. Când are de gând Guvernul României să digitalizeze serviciile publice (cereri, plăţi la bugetele locale, obţinerea şi depunerea autorizaţiilor, actelor)? Mergeţi în instituţii, veţi vedea cum un funcţionar stă cu un ochi la TV şi cu un ochi pe Facebook, în timp ce se simulează studierea unui dosar.

5. Cu cât vor creşte salariile în Sănătate şi în Educaţie? Am auzit mai rar despre angajaţi din primării care pleacă din România la muncă în UE, dar în fiecare zi despre cadre medicale şi didactice care nu mai suportă să fie umilite aici. Ce creştere vor avea angajaţii din spitale şi şcoli?

6. Veniturile actuale duc la antiselecţie în sistemul public. Cu cât eşti mai slab şi incompetent, cu atât ai şanse mai mari să îţi găseşti de muncă „la stat”. Guvernul se face că îi plăteşte, ei se fac că muncesc. Cum vor fi evaluaţi angajaţii „de la buget”?

7. Domnilor miniştri, când aţi fost ultima dată printr-un spital de provincie? Veţi constata că numărul oamenilor de HR, al contabililor, al frecătorilor de hârtii, al instalatorilor care se îmbată prin curte, al mecanicilor este cu mult, mult mai mare decât cel al medicilor, asistentelor şi infirmierelor. Când vor dispărea aceste situaţii în care asistentele leşină alergând printre pacienţi în timp ce funcţionarii toacă banii şi se uită la televizor? Când vor dispărea managerii de spitale numiţi politic „prin concurs” care iau şpagă la fiecare angajare?

8. Domnilor miniştri, ştiţi de câte ori se strică instalaţia sanitară într-un spital cu 10 saloane şi câteva băi? În loc să ţii 5 instalatori, mai bine externalizezi serviciile pentru o mie de dolari pe lună, cu toate taxele, cu licitaţie, trasparent.

9. Domnilor miniştri, v-aţi gândit că o reformă adevărată în sistemului bugetar ar putea duce chiar şi la triplări de salarii?

10. Ştiţi că cele mai bune intervale de timp în care se pot face disponibilizări la bugetari sunt cele de creştere economică? De ce? Pentru că bugetele îşi permit plăţi compensatorii şi ajutoare sociale, dar şi pentru că privaţii au capacitate mai mare de absorbţie a funcţionarilor.

11. V-aţi întrebat, vreodată, cum un comisar ANAF cu un câştig de o mie de euro pe lună îşi permite maşină străină, concedii, casă cu etaj, pantofi de firmă? Pentru aceşti domni există un „Internal Affairs” care să caute sursele de bani, averile, banii din conturi? Daţi-le şi 5000 de Euro pe lună, dar cereţi performanţă şi puneţi-i să-şi declare absolut toate sursele de bani.

Ca în toţi ultimii 25 de ani, Guvernul Ponta se dovedeşte doar un Executiv plin de panglicari veniţi să-şi facă afacerile. România se află în faţa unei catastrofe demografice, nu avem sănătate, nu avem educaţie, nu avem infrastructură care să ajute privaţii să se dezvolte. Avem însă un fel de Tsipras al nostru, un mândru ortodox care aruncă cu banii în bătaie de joc să cumpere voturi, disperat să stea lipit de un scaun guvernamental, înconjurat de corupţi şi acasă, în jurul mesei, şi la Guvern, şi la meciurile de baschet.

Toate aceste acte iresponsabile vor costa scump România
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
Răspunde
10-07-2015, 16:00, (Ultima modificare: 10-07-2015, 16:03 de Kidu.)
#55
RE: Talk-show
Citat:Timisoara anului 2015, Catedrala Mitropolitana:

[Imagine: foto30.jpg]

SURSA: Tion

Chiar nu ma bucur de raul lor pentru ca poza in sinea ei este trista. Timisoara arata in momentul de fata ca un oras care a capitulat in fata tiganilor.
Răspunde
21-07-2015, 15:37,
#56
RE: Talk-show
În emisiunea de ieri de la digi sport,  fotbal club, într-o discuție despre banii alocați de către primăriile orașelor pentru sport,  "marele" Duckadam nefiind deacord cu perspectiva aceasta , a ținut sa dea exemplul Aradului,  spunând ca nu i se pare normal ca primăria sa sponsorizeze o echipa, fiind clar de înțeles ca a făcut referire la UTA.  Mi se pare lipsit de caracter sa faci asemenea afirmații,  trecând peste faptul ca a ajuns doar o sluga aservita ciobanului. 
Răspunde
21-07-2015, 15:44,
#57
RE: Talk-show
Duckadam nu a facut niciodata nimic pentru UTA. Este doar un slugoi plangacios, lipsit de caracter si de mandrie.
Răspunde
27-07-2015, 12:59, (Ultima modificare: 27-07-2015, 13:01 de Redpunk_one.)
#58
RE: Talk-show
Cine are curiozitatea sa afle ce anume se doreste cu noul Cod Fiscal (bunicel de altfel) si de ce anume nu a fost semnat si agreat de Iohannis poate citi un articol destul de detaliat mai jos. Sper sa se adopte acest Cod Fiscal insa trebuie sa recunosc ca mi-e teama ca reducerile incasarilor bugetare sa nu fie dublate de marirea cheltuielilor bugetare tinand cont ca urmeaza un an electoral important, lucru care ar duce intr-adevar Romania inapoi cu cativa ani buni si ar provoca o noua criza economica probabil undeva in perioada 2018-2020. Un echilibru insa intre cele doua ar putea avea niste rezultate interesante pt tara noastra , daca ar fi si dublate de niste investitii serioase si majore in infrastructura in primul rand si mai apoi si in celelalte segmente ale economiei (invatamant, sanatate, armata,etc)


http://www.gandul.info/financiar/de-ce-n...a-14641858

De ce nu vrea preşedintele Iohannis „relaxarea fiscală ALL INCLUSIVE” a premierului Ponta

Consilierul prezidenţial pe probleme economice Cosmin Marinescu avertizează, într-un interviu acordat Gândul, că este imprudent ca Guvernul să recurgă la un pachet fiscal “all inclusive”, înainte de aplicarea unor măsuri compensatorii, precum o reducere a cheltuielilor publice.

Administraţia prezidenţială a solicitat prezentarea de către Guvern a unui plan de reducere a cheltuielilor, ca măsuri compensatorii, care trebuiau avute în vedere cu mult înainte, a declarat petru gândul consilierul prezidenţial Cosmin Marinescu.

Consilierul prezidenţial aminteşte că sunt deja în vigoare anumite măsuri de relaxare fiscală, dând exemplu cota redusă de TVA pentru alimente şi este de aşteptat să urmeze şi alte măsuri similare.

“În opinia noastră, este însă imprudent să recurgi la un pachet fiscal <<all inclusive>>, cum am mai spus, până nu există o abordare corelativă şi pe partea de cheltuieli. De aceea noi am solicitat prezentarea de către Guvern a unui plan de reducere a cheltuielilor, ca măsuri compensatorii, care trebuiau avute în vedere cu mult înainte, aşa cum solicită de altfel şi Legea responsabilităţii fiscal-bugetare”, a declarat consilierul prezidenţial Cosmin Marinescu.

În opinia lui, relaxarea fiscală nu este doar posibilă, ci şi necesară, însă este important să fie avute în vedere şi riscurile care provin din partea politicii cheltuielilor publice.

„Înainte de a face paşi serioşi pe unul din cele două fronturi, impozite versus cheltuieli bugetare, se impune un minim exerciţiu corelativ între acestea, un exerciţiu de bun simţ economic. De exemplu, politica fiscală vrea să ducă impozitele în jos, în timp ce politica bugetară vrea să ducă cheltuielile publice în sus. Ceea ce sună a foarfecă fiscal-bugetară, cu efect amplu şi direct asupra deficitului bugetar”, arată Marinescu.

Cosmin Marinescu atrage atenţia că România avea înainte de criză o datorie care reprezenta 13% din PIB, iar acum aceasta a ajuns la 40% din PIB, fiind greu de identificat ce nevoi de dezvoltare au fost alimentate, în aceşti ani, cu această datorie suplimentară.

Marinescu spune că, în acelaşi timp, execuţia bugetară este cu mult rămasă în urmă faţă de prevederile bugetare, cu circa 63% în privinţa cheltuielilor de capital şi cu circa 56% în privinţa cofinanţării pentru proiecte europene. “Aşadar, dacă tot nu suntem în stare să cheltuim atât cât prevede bugetul, atunci relaxarea fiscală trebuie însoţită şi de o reducere semnificativă de cheltuială bugetară. Nu este deloc nevoie de deficite mai mari”, este de părere Marinescu.

Pe de altă parte, consilierul prezidenţial admite că, de exemplu, “pentru multă lume a fost o surpriză modul spontan în care s-a mers pe cota de TVA de 19%”, amendamentul fiind adoptat cu doar două zile înainte de votul final.

De ce nu a promulgat preşedintele Codul Fiscal

Întrebat care sunt principalele observaţii faţă de prevederile actuale ale proiectului Codului fiscal, Marinescu spune că acestea sunt de natură instituţională şi juridică, în baza angajamentelor bugetare pe care Guvernul şi le-a asumat.

„Însuşi Codul fiscal face trimitere la aceste angajamente (strategia fiscal-bugetară şi programul de convergenţă-n.n), la acest cadru de stabilitate fiscal-bugetară, în chiar ultimul său articol, articolul 498, care în opinia noastră ar fi trebuit să fi fost primul citit şi însuşit în cadrul acestui demers. În termeni instituţionali, lucrurile sunt simple: cum ar putea Preşedintele promulga o lege despre care ştim, ex-ante, că este incompatibilă nu doar cu Tratatul de guvernanţă fiscală, ci chiar cu propriile prevederi?!”, se întreabă retoric consilierul prezidenţial.

În legătură cu implicaţiile Codului asupra deficitul bugetar, consilierul arată că s-au vehiculat diverse estimări, de la 2,8%, la 1,7% ca apoi să se accepte public că este imposibilă respectarea ţintei de deficit, astfel încât s-a ajuns că “nu se mai înţeleagă nimic”.

Referitor la legea salarizării, Marinescu spune că relaxarea fiscală şi legea salarizării “sunt incompatibile la acelaşi moment”, din punctul de vedere al riscurilor de a vulnerabiliza major cadrul fiscal-bugetar.

Contrele pe Codul fiscal

Preşedintele Klaus Iohannis a transmis recent Senatului cererea de reexaminare a Legii privind Codul Fiscal. În cererea de reexaminare se arată că punerea în aplicare a noului Cod fiscal "ar genera implicaţii majore la nivelul construcţiei bugetare pentru anii următori din perspectiva obiectivului de menţinere a consolidării fiscale".

Premierul Victor Ponta s-a arătat nemulţumit de decizia preşedintelui de a nu promulga Codul Fiscal, ci doar Codul de procedură fiscală. "N-avem Codul Fiscal, dar avem codul de procedura fiscal. Avem căruţa, dar n-avem caii. Poate aşa se lucrează nemţeşte, nu ştiu. Sau româneşte”, l-a atacat şeful Guvernului pe preşedinte.

A fost rândul guvernatorului BNR să iasă public şi să critice reducerile masive de taxe şi impozite prevăzute în Codul Fiscal. Mugur Isărescu a arătat că în forma actuală Codul Fiscal este "inaplicabil din punct de vedere economic", menţionând că retrimiterea Codului fiscal în Parlament este un “lucru înţelept”. Guvernatorul BNR a explicat că reducerile de taxe ar fi trebui să se facă în etape.

Pe de altă parte, ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, a declarat că returnarea Codului Fiscal către Parlament întârzie pregătirea bugetului pe 2016.

Consiliul Fiscal a dat aviz negativ pentru proiectul Codului Fiscal motivat de existenţa unui “risc extrem de deteriorare permanentă şi de proporţii a poziţiei finanţelor publice ale României, în contradicţie cu regulile fiscale şi principiile instituite de Legea Responsabilităţii Fiscal-Bugetare şi cu tratatele de guvernanţă fiscală europene”.

Victor Ponta a anunţat că Senatul va fi convocat după 15 august pentru a rediscuta Codul Fiscal, iar apoi Legea va ajunge la Camera Deputaţilor.

Codul Fiscal aprobat de Parlament prevede printre altele reducerea TVA de la 24% la 19% de la 1 ianuarie 2016, eliminarea "taxei pe stâlp" şi a supraaccizei la carburanţi, scăderea impozitului pe dividende, majorarea plafonului de deductibilitate pentru asigurările private de sănătate, şi dă posibilitatea primăriilor să majoreze cu 50% nivelul taxelor locale, în timp ce impozitul pe terenurile nelucrate poate creşte cu 500%. Din proiectul iniţial au fost eliminate scăderile cotei unice de impozitare şi CAS, propuse iniţial pentru 2019, respectiv 2018.


Consiliul Fiscal a calculat că impactul bugetar al măsurilor de relaxare fiscală din Codul Fiscal este de 17 miliarde de lei, adică 2,3% din PIB, arătând că “este discutabilă oportunitatea unei relaxări fiscale de asemenea proporţii”.

Consiliul Fiscal consideră că alte surse de presiune asupra deficitului bugetar sunt reprezentate de majorarea salariilor din sectorul public – impact de 1,3% din PIB în 2016- şi majorarea cu cel puţin 1% din PIB a cheltuielilor de apărare confom angajamentului politic de la începutul anului 2015.

Vă prezentăm mai jos interviul integral acordat gândul de consilierul prezidenţial Cosmin Marinescu.

În ultimele zile, Ministrul Finanţelor a făcut o serie de declaraţii referitoare la faptul că România ar fi încorsetată de regulile care solicită un deficit mic, deoarece un deficit mai mare ar favoriza nevoile de dezvoltare ale României? Care este opinia dvs.?

Total opusă, ca abordare de principiu în privinţa deficitelor bugetare. Am mai insistat asupra acestei concepţii economice de tip keynesist, care explică, de fapt, cum nu se poate mai bine, marasmul economic pe care l-au cunoscut şi încă îl traversează multe ţări europene, în această etapă post-criză.

Deficitul bugetar are ca implicaţii, pe de o parte, inflaţia – pe care sper că nu o mai vrem şi, pe de altă parte, datoria publică - care este cel mai facil mijloc de a transfera constrângerile prezentului în spinarea generaţiilor viitoare. Iată cazul Greciei, care este exemplul standard, de manual, al dezvoltării pe datorie, care nu a însemnat decât amânarea notei de plată, de la un an la altul, până când datoria devine nesustenabilă şi mirajul dezvoltării se risipeşte brusc.

Fireşte, nu acesta este pericolul imediat al României, însă toate ţările care astăzi sunt supraîndatorate au avut cândva datorii mici. De exemplu, înaintea crizei, datoria României era de circa 13% din PIB, pentru ca în prezent să ajungă la circa 40%. Dacă ne gândim puţin, va fi greu de identificat ce nevoi de dezvoltare au fost alimentate, în aceşti ani, cu această datorie suplimentară.

În acelaşi timp, însă, execuţia bugetară este cu mult rămasă în urmă faţă de prevederile bugetare, cu circa 63% în privinţa cheltuielilor de capital şi cu circa 56% în privinţa cofinanţării pentru proiecte europene. Aşadar, dacă tot nu suntem în stare să cheltuim atât cât prevede bugetul, atunci relaxarea fiscală trebuie însoţită şi de o reducere semnificativă de cheltuială bugetară. Nu este deloc nevoie de deficite mai mari.

Există aprecierea că Administraţia Prezidenţială nu a venit cu observaţii din timp, atunci când Codul fiscal s-a aflat în dezbatere. Această poziţie critică a fost mai largă, din partea ministrului Finanţelor, din partea Guvernului, în general. Cum comentaţi?

În primul rând, aş spune că rolul Administraţiei Prezidenţiale nu este de a face observaţii în alte etape ale procesului legislativ decât cele impuse de prevederile constituţionale. Este evident că, în faza de dezbatere a unui proiect legislativ, orice opinie din partea Preşedenţiei ar putea influenţa dezbaterea, dacă nu chiar rezultatul acesteia.

Fiecare instituţie îşi are rolul său, într-o anumită etapă bine delimitată a procesului legislativ. Cum ar fi, de exemplu, ca Parlamentul, ca for legislativ, să se pronunţe asupra actelor normative atunci când acestea se află pe masa Guvernului, sau ca Preşedintele să trimită punct de vedere atunci când proiectele legislative sunt în dezbatere parlamentară?! Este absurd, fireşte, mai ales că proiectul Codului fiscal s-a schimbat semnificativ de la o etapă la alta. De exemplu, pentru multă lume a fost o surpriză modul spontan în care s-a mers pe cota de TVA de 19%, ştiut fiind că amendamentul respectiv a fost adoptat cu doar două zile înainte de votul final.

Oricum, aşa cum a declarat şi ministrul Finanţelor în mai multe rânduri, eu am discutat cu domnia sa despre evoluţia măsurilor din Codul fiscal, despre importanţa instituţională şi economică a respectării angajamentelor bugetare din partea Guvernului, inclusiv despre preocuparea noastră, a Administraţiei Prezidenţiale, pentru sustenabilitatea finanţelor publice.



Care sunt, totuşi, principalele observaţii pe care le aveţi faţă de prevederile Codului Fiscal?

Observaţiile definitorii sunt de natură instituţională şi juridică, în baza angajamentelor bugetare pe care Guvernul şi le-a asumat. Sunt elocvente, de exemplu, documentele oficiale de politică economică, anume Strategia fiscal-bugetară şi Programul de Convergenţă, în baza cărora Guvernul se angajează să asigure menţinerea în obiectivele bugetare pe termen mediu, adică celebrul MTO. Aceste angajamente sunt reflectarea asumării de către România a Compactului fiscal, care fixează începând cu 2015 o ţintă de deficit structural de 1% din PIB.

Însuşi Codul fiscal face trimitere la aceste angajamente, la acest cadru de stabilitate fiscal-bugetară, în chiar ultimul său articol, articolul 498, care în opinia noastră ar fi trebuit să fi fost primul citit şi însuşit în cadrul acestui demers. În termeni instituţionali, lucrurile sunt simple: cum ar putea Preşedintele promulga o lege despre care ştim, ex-ante, că este incompatibilă nu doar cu Tratatul de guvernanţă fiscală, ci chiar cu propriile prevederi?!
Iar în legătură cu implicaţiile Codului asupra deficitul bugetar s-au vehiculat diverse estimări, diverse calcule. Să ne amintim că, în contextul adoptării Codului de către Parlament, ministrul Finanţelor a vehiculat un deficit de 2,8 - 2,9% din PIB, apoi, imediat după, s-au dat asigurări că va avea loc respectarea ţintei de deficit ESA de 1,2% din PIB, la care să se adauge o flexibilitate bugetară acceptată de Comisia Europeană de 0,5% - rezultând deci o ţintă de deficit de 1,7% din PIB, pentru ca recent să se accepte public că este imposibilă respectarea ţintei de deficit pentru anul 2016. După cum observaţi şi dvs., nu se mai înţelege nimic.

Or, în această privinţă, nu Consiliul Fiscal, sau Banca Naţională, sau Comisia Europeană sau FMI, sau Administraţia Prezidenţială, în cele din urmă, trebuie să demonstreze că România va rămâne în ţintele bugetare asumate, ci Guvernul şi Ministerul Finanţelor, însă în mod cifric, cu prognoze şi calcule de impact, astfel încât să fie clar în ce direcţie merge România, pe termen mediu şi lung, în privinţa deficitului bugetar şi a întregului cadru fiscal-bugetar, de altfel.

De ce n-ar fi totuşi posibilă o relaxare fiscală în condiţiile în care economia creşte?

În opinia mea, relaxarea fiscală nu este doar posibilă, ci şi necesară. Însă trebuie să abordăm cu atenţie lucrurile, să ştim foarte clar ce impozite dorim să scadă, cu cât şi mai ales de ce. Este important să înţelegem dacă economia are nevoie, de exemplu, mai degrabă de stimularea consumului sau de stimularea investiţiilor. Apoi, este de asemenea important să privim nu doar înspre nevoia de relaxare fiscală, ci şi către riscurile care provin din partea politicii bugetare, adică politica cheltuielilor publice.

Înainte de a face paşi serioşi pe unul din cele două fronturi, impozite versus cheltuieli bugetare, se impune un minim exerciţiu corelativ între acestea, un exerciţiu de bun simţ economic. De exemplu, politica fiscală vrea să ducă impozitele în jos, în timp ce politica bugetară vrea să ducă cheltuielile publice în sus. Ceea ce sună a foarfecă fiscal-bugetară, cu efect amplu şi direct asupra deficitului bugetar.

Să nu uităm că avem deja în vigoare anumite măsuri de relaxare fiscală, cum este cota redusă de TVA pentru alimente şi vor mai urma şi altele, în mod sigur. În opinia noastră, este însă imprudent să recurgi la un pachet fiscal “all inclusive”, cum am mai spus, până nu există o abordare corelativă şi pe partea de cheltuieli. De aceea noi am solicitat prezentarea de către Guvern a unui plan de reducere a cheltuielilor, ca măsuri compensatorii, care trebuiau avute în vedere cu mult înainte, aşa cum solicită de altfel şi Legea responsabilităţii fiscal-bugetare.

Ministrul Finanţelor a vorbit şi despre o posibilă sursă de bani din închiderea şi/sau privatizarea companiilor de stat, ceea ce ar asigura “atât de mulţi bani că vom putea acoperi şi Codul Fiscal şi Legea Salarizarii”. Cât de realiste sunt aceste surse? Care ar putea fi sursele de bani pentru măsurile din Codul Fiscal şi pentru aplicarea Legii Salarizării, în opinia dvs.?

Aceste surse pot fi realiste, însă, fără a prezenta anumite măsuri concrete nu se poate trece de la realism la certitudine. Sunt convins că însuşi bugetul conţine numeroase „ferestre” de oportunitate în privinţa reducerii cheltuielilor publice. Însă o asemenea abordare ar fi trebuit deja prezentată, ea trebuia deja să producă anumite efecte înaintea unei asemenea exerciţiu de relaxare fiscală: haideţi să facem ordine în structura şi nivelul cheltuielilor publice, apoi vor fi mai clare inclusiv sustenabilitatea şi amploarea relaxării fiscale.

Sectorul întreprinderilor de stat constituie, bineînţeles, principalul focar de indisciplină financiară şi economică. Statul trebuie să clarifice, odată pentru totdeauna, ce şi cât trebuie să facă în economia de piaţă, fiind limpede că statul este un prost gestionar şi rolul său economic trebuie regândit. Însă problemele sectorului întreprinderilor de stat nu se rezolvă peste noapte, pentru a se reflecta imediat în buget.

În opinia mea, relaxarea fiscală şi legea salarizării sunt incompatibile la acelaşi moment, din punctul de vedere al riscurilor de a vulnerabiliza major cadrul fiscal-bugetar. În acest sens, dincolo de problema colectării veniturilor, cred că cea mai sigură resursă de acomodare a celor două abordări este tocmai timpul, prin secvenţe separate ale celor două abordări.

Oricum, orice creştere de cheltuială publică sporeşte dificultatea reducerii impozitelor.

Aş mai adăuga şi faptul că, în acest context, trebuie să învingă gândirea economică pe termen lung, pentru a evita erorile, cu premise politice, de a face azi opţiuni în funcţie de ce vrem „mâine”. Mai degrabă planul de „poimâine” ar trebui să ne ghideze opţiunile de azi.
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
Răspunde
04-08-2015, 8:43,
#59
RE: Talk-show
Satul românesc se îneacă în capitalism



Povesteşte dl. C., om de afaceri în agricultură şi zootehnie.

Eu am luat fosta fermă comunistă şi m-am apucat să o repar. Știţi cum era când am luat-o? Dezastru. Eu am fost angajat aici ca veterinar pe vremea lui Ceauşescu, aici am învăţat meserie. Și acum am luat-o şi m-am apucat să o repar, în loc să o dărâm. Sunt nebun, nu? Nu mi-am făcut casă, că aveam. Când am fost în Olanda, la o fermă foarte mare, am văzut: acolo nu e moda asta ca la noi, ca patronul să-şi facă fală. Acolo, patronul investeşte în afacere, nu în fală! Să vedeţi în ce căsuţă mică stătea patronul şi ce fermă avea! Ce grajduri, ce maşinării, totul electronic!


Aveam o combină veche și nu eram prea mulţumit de ea, iar olandezul ăsta vindea o combină ce era cam depăşită pentru el. Am cumpărat-o eu. Știţi ce treabă fac cu ea, combina care nu i-o mai trebuit olandezului? Fac într-o oră cât făceam cu aia veche în şase ore! Două sute de milioane am economisit cu motorina într-o singură zi! Ca să vedeţi ce rămaşi în urmă suntem- şi noi vrem să concurăm cu ăştia în Europa!
Acum, însă, am altă problemă: oamenii.


Am în fermă 150 de angajaţi de-aici din sat şi tot aş mai angaja, da’ nu mai am de unde. Dintre tineri, să nu exagerez, mai mult de jumate îs plecaţi dincolo. Din ăştia rămaşi, nu vrea nici unul să vină la mine, în agricultură. Toţi merg la oraş şi se angajează curieri şi agenţi de pază.
Cel mai tare am căutat să angajez tractorişti. Fug toţi ca de dracul. Știţi cât plătesc un tractorist? În campanie, câştigă mai bine ca mine. Da’ şi munceşte!!! În campanie, un tractorist stă 16 ore pe tractor, nu glumesc. Și în astea 16 ore trebuie să fie atent cum umblă, ce face…E foarte greu, trebuie să fie tari. Toţi tractoriştii mei îs trecuţi de 45 de ani, nu mai rezistă, chiar dacă le-am adus tractoare cu aer condiţionat. Și cu tractoarele astea s-au obişnuit greu. La început umblau cu clima pornită şi cu geamurile deschise! Tractoarele astea noi îs ca nişte calculatoare, numa’ ecrane şi butoane, îs gingaşe, nu e bine să intre praful pe-acolo…Un an mi-a trebuit să-i învăţ să ţină geamurile-nchise: cum se depărtau de mine, cum deschideau geamurile. Aşa erau ei obişnuiţi de pe vremuri!


Apoi, veterinarii. Am căutat veterinari de mi-au sărit ochii, am dat şi la Forţele de Muncă, am dat şi la ziar. Degeaba. Până-ntr-o zi, când a găsit fiu-meu pe internet un veterinar tocmai în Ialomiţa, el e de loc de-aici şi vrea să se tragă spre casă, că se apropie de pensie. Aşa că m-am înţeles cu el, îşi face lichidarea acolo şi eu îi pun o casă la punct, îl aştept cu cheile în faţa casei. Îi dau casă, maşină şi ferma-n grijă, numai să vină.


Dar măcelarii! Să vedeţi cum e cu măcelarii.


Eu am în abator şaişpe măcelari, angajaţi de-aici din sat. Opt dintre ei mi-s juraţi la popă. Erau beţivii satului, nu-i angaja nimeni; eu m-am hotărât să-i scap de băutură şi să-i pun la muncă. I-am dus la popă să se jure, a costat un milion jurământul. Eu am plătit tot. Trei luni după aia i-am învăţat meserie, a fost greu, că le tremurau mâinile, tot se tăiau cu cuţitoaiele. Mă ştiau ăi de la Urgenţă că-s ăla de tot vine cu oamenii tăiaţi.
După aia, într-o zi, i-am găsit undefinedbeţi toţi. Am mers la popă şi l-am iscodit, ştiţi ce mi-a zis? Că oamenii mei au venit la el şi i-au dat câte un milion jumate ca să se dejure. Și i-a dejurat. În dimineaţa următoare i-am adunat pe toţi cât încă nu se luminase şi m-am dus cu ei în poarta popii. Am luat popa şi i-am băgat pe toţi în biserică: nu pleacă nici unul până nu sunteţi toţi juraţi înapoi! Și acum au toţi câte două jurăminte pe ei: un jurământ că n-or mai bea şi un jurământ că nu s-or mai dejura decât în prezenţa mea. Și am plătit două milioane jumate de fiecare jurământ, la opt oameni.
Ce să fac? Dacă-i las, se apucă iar de băut şi-şi nenorocesc familiile, iar eu trebuie să-mi caut alţi măcelari. Și de unde iau eu acum alţi măcelari, dacă nu mai e suflare omenească de angajat în tot satul ăsta?



http://www.biziday.ro/2015/08/04/satul-r...alism-iii/
Răspunde
04-08-2015, 9:37,
#60
RE: Talk-show
Tare articolul si foarte real. Am clienti din diferite domenii si toti se plang de acelasi lucru, lipsa fortei de munca si neseriozitatea angajatilor. Nu are rost sa va povestesc intamplari "de nesimtire" insa va spun ca nu v-ar veni sa credeti cate se intampla doar in Arad si doar la nivelul cunostintelor mele. Daca le inmultim la nivelul intregului judet, dar a zonei, dar pe zonele mai recunoscute ca avand probleme cu atitudinea fata de munca gen est sau sud care sunt inzecit mai mari decat la noi in vest ?

Cam cum arata tara noastra cand 80% din populatie sunt fie incapabili de munca (copii, batrani,bolnavi) sau indolenti/incompetenti/nesimtiti ?


Totul pleaca de la EDUCATIE . Noi nu stim sa fim altfel fiindca am fost educati/crescuti asa. Altii care au crescut cu modele gen becali/salam/guta ca idoli in familie sau in comunitatile lor nu pot ajunge genii la maturitate sau exemple de seriozitate atunci cand se integreaza la munca.

De asta ii apreciez pe cei care isi dau seama de asta si incearca sa schimbe ceva in directia asta (vezi si interviul cu Pambuccian postat pe forum).

Doar investind pe termen lung in educatia noastra putem spera sa iesim din cloaca in care suntem momentan atat economic vorbind, cat si moral sau sociologic .
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
Răspunde


Săritura forum:


Utilizator(i) care navighează în acest subiect: 3 Musafir(i)