(31-10-2017, 16:57)Kidu a scris: Nu sunt de acord pentru ca nu banii au fost problema in sezonul asta. Sibiul sau Calarasiul nu sunt cu nimic peste noi din punct de vedere financiar, ba din contra.

Citat:Diletantism, debandadă sau nepăsare? „Nu ne miră deloc că UTA este unde este…”

Cu numai câteva zile în urmă, Alexandru Meszar recunoștea la o întâlnire privată cu suporterii – adică fără prezența jurnaliștilor -, că a greșit, că l-a luat valul, că obiectivul este în proporție de 90 la sută compromis. Momentan este singurul care a recunoscut acest lucru, deși, gafele – mici sau mari – apar zilnic la cel mai reprezentativ club sportiv din Arad.
S-au făcut nenumărate gafe în acest an, începând din primăvară, continuând în vară, mai ales în vară, iar pe parcursul campionatului acestea au continuat.
Una dintre gafele mici a avut loc chiar ieri. Unde? La Șiria, arena pe care UTA este din acest an „acasă”. Staff-ul tehnic a programat o ședință de antrenament pe arena „Otto Greffner” din Șiria. Todea, Botiș și Păcurar și-au făcut treaba. Au anunțat jucătorii unde este locul de întâlnire, au anunțat ce se va face la ședința de antrenament din punct de vedere tehnic și tactic, ce echipament să aibă jucătorii și toate cele necesare.
Problema a apărut la organizare. Nimeni de la arena din Șiria nu a fost anunțat că UTA se antrenează acolo! Astfel, autocarul a ajuns la stadion, dar acolo nu era nimeni. Porțile erau închise, dar în cele din urmă antrenorii, celelalte persoane din staff și jucătorii au reușit să intre în incinta arenei. Acolo, poarta pe care se intra la vestiare și în teren era închisă cu cheia. La fel și vestiarele.
„Am stat mai bine de 20 de minute, aproape jumătate de oră. Bătea un vânt de ne tăia la urechi, unul îl suna pe primar, altul pe Claudiu Drăgan, altul pe Codru Grădinariu, altul pe portarul de la stadion. Se înroșeau telefoanele. Sincer, nu este bine ce se întâmplă. Este puțin debandadă, este ori diletantism ori nepăsare. Nu este voie ca la un club de dimensiunea lui UTA să avem astfel de probleme. Nu ne miră deloc că suntem unde suntem, pe locul 12 în Liga a 2-a după ce am fost tot pe la retrogradare. Acest loc nu este deloc întâmplător pentru că nu se poate face performanță astfel” (persoană din club, sub protecția anonimatului)
UTA a dat semne de revenire în ultimele etape legând două victorii cu Miroslava și Foresta, iar între ele s-a întâmplat dezastrul din Cupa României, 2-5 la Afumați. Pentru ca acest club să iasă din pasa neagră în care a intrat după primele trei etape din acest campionat, este nevoie ca toți cei din club să își facă treaba „pe felia lui” cum se spune. Antrenorii să antreneze, jucătorii să se pregătească, să se odihnească și să joace la maxima capacitate, iar cei care se ocupă de problemele organizatorice să o facă și ei. Altfel, undeva se rupe o zală din acest lanț care trebuie să funcționeze ireproșabil și totul se duce de râpă.

SURSA: Lucian Danila, Special Arad

(07-11-2017, 21:07)Giuliano a scris: Ovidiu, dacă ăsta este scandal demn de liga a patra, atunci cel de la Dinamo cum este? Tocmai pentru că spui că eşti pragmatic, hai să ne punem la punct cu prevederile legale în ceea ce priveşte drepturile jucătorilor şi după aia vedem ce sau dacă se poate face ceva. Sigur că, din punctul meu de vedere, conducerea e vinovată de naivitate pentru că nu a pus răul în față adoptând o tactică de genul ”contracte mici, prime mari”, ceea ce nu le-ar mai fi permis pseudovedetelor să li se rupă de rezultate pentru că oricum își iau banii. Dar pe de altă parte, într-un asemenea scenariu, probabil că cei mai mulți dintre acești jucători n-ar fi semnat iar marea majoritate a suporterilor arădeni ar fi acuzat evident tot conducerea că nu e în stare să aducă jucători ”valoroși”.

Și dacă tot e să căutăm vinovați (evident nu jucătorii, nuuu, la noi orice discuție despre acești mârlani nesimțiți și iresponsabili este suspendată rapid de leitmotivul ”da, dar totuși conducerea”), pot spune și eu că îmi amintesc de o comunitate adevărată de arădeni și utiști, pe care o aveam nu cu mult timp în urmă, în care jucătorii nici nu îndrăzneau să iasă din casă după vreo înfrângere, de teama consecințelor. Le mai bate măcar cineva obrazul dacă nu altceva când îi vede prin oraș?! Nu, mai degrabă le plângem de milă ce condiții proaste au care-i fac să aibă rezultatele acestea mizerabile!