Legendele "Bătrânei Doamne"

[Kidu]

Amintirea unui campion al UTA-ei de odinioară: Ladislau Seres



Avea 13 ani când trecuse testul lui Feri Dvorszak și era ”încorporat” la juniorii UTA-ei.  Când magazionerul Golomec i-a dat echipamentul, s-a gândit că așa trebuie să joace până când publicul se va uita la el ca la Bimbo Farmati, Csala Petschovsky, Coco Dumitrescu sau ca la Bandi Mercea.

Se născuse pe 27 septembrie 1934. Trecuse pe la, ce nume imense!, Zoltan Opata, Petre Steinbach și Gheorghe Albu. Remarcându-l în meciurile juniorilor, Cibi Braun a decis că era pregătit să intre în echipa mare. ”E combativ, tehnic, are inițiativă și e un creator”, motiva Cibi-baci cooptarea puștiului printre utiști, proaspeți câștigători ai Cupei României. Fundaș drept, stoper, fundaș stâng sau mijlocaș, Ladislau Seres a confirmat așteptările versatului antrenor.

Peste un an, în 1954, Seres trăia fantastica bucurie a UTA-ei cuceritoare a titlului de campioană a României. Jucase patru meciuri în acel an și, la sfârșit, strălucea tocmai lângă eroii săi de altădată!
Din acel moment, vreme de opt ani (cu un intermezzo de un an, pe timpul serviciului militar a jucat la Dinamo Brașov), avea să  devină reper în echipa UTA-ei. A scris istorie lângă cei pe care-i idolatriza cândva – Petschovsky, Dumitrescu, Mercea, Farmati, Adalbert Kovacs și lângă cei care aveau să vină - Liviu Coman, Ladislau Băcuț II, Mihai Țîrlea I, Gabi Szucs, Iosif Kapas, Gheorghe Vaczi I, Gabriel Serfözö, Ioan Igna, ”Grecul” Metskas și ceilalți...

I-a rămas alături Bătrânei Doamne până când a venit clipa despărțirii, în 1962. Le-a mai  arătat băieților din oraș cum era treaba cu fotbalul încă un an, când a jucat pentru CFR. Apoi a antrenat mai multe echipe din Arad. A plecat pe 5 aprilie 1995, lăsând amintirea unui fotbalist excelent, puternic și în vestiar și în afara lui. ”Laci era un coleg splendid! Avea șut puternic, loviturile libere erau ale lui. Fundaș foarte bun!”, e schița pe care i-o alcătuiește azi colegul său, Christos Metskas.
***       

Aprilie, 2019. ”Am copilărit pe stadion, mergeam peste tot cu tata!”, rememorează Eugenia Seres. Fiica  marelui fotbalist - sportivă, la rându-i, una din cantoarele apreciate ale Aradului  - a  păstrat, lângă amintirea tatălui, fotografiile din vremurile în care UTA dădea ora exactă în fotbalul românesc.  Din ele, Laci Seres și băieții lui ne zâmbesc și ne amintesc strălucirea și faima Bătrânei Doamne.  

SURSA: Radu Romanescu (www.uta-arad.ro) 

La link-ul de mai jos puteti gasi o galerie foto superba:
http://www.uta-arad.ro/stiri/amintirea-u...seres/4534