Stiri din fotbal

[Redpunk_one]

Condoleante Ovidiu Hategan!


https://www.prosport.ro/sport-life/speci...n-17677050


Vântul carierei l-a dus pe Ovidiu Haţegan, cel mai valoros central român, la meciul serii din Nations League, în Gelsenkirchen, la Germania - Olanda 2-2. În cel mai nepotrivit moment al anului pentru doctorul din Arad.

Ştirea seacă sună aşa: arbitrul român a aflat la pauză că mama sa a încetat din viaţă, iar căpitanul Olandei, Virgil van Dijk, a povestit la final. "Avea lacrimi în ochi pentru că tocmai aflase că i-a murit mama. I-am spus că a arbitrat foarte bine, i-am spus să fie puternic şi să meargă mai departe. E ceva mărunt ce am făcut, dar sper să-l fi ajutat", li s-a confesat jurnaliştilor britanici cel mai scump fundaş al lumii - aproape 80 milioane de euro a plătit Liverpool în urma transferului de la Southampton.

Probabil orice mesaj, la acel moment, pentru ecusonul FIFA, era inaudibil, dar îmbrăţişarea olandezului a contat enorm.

Şi Haţegan a arătat cât de mult îşi iubeşte meseria.

În urmă cu vreo şapte ani, Haţegan îi povestea în ProSport, colegului Nicu Bădescu, cea mai lungă călătorie spre ţară cu avionul. Tocmai condusese partida FK Skendija - Partizan Belgrad.

Îşi făcuse check-in-ul, mai întâi, dinspre Skopje spre Viena. Un alt zbor firesc dintre sutele cu care era învăţat? Nici vorbă! Unei tinere care suferise recent o intervenţie chirurgicală pe creier i s-a făcut brusc rău. Însoţitoarele de bord au încercat să reacţioneze, dar fără niciun rezultat. Fata tremura, curioşii se îmbulzeau lângă scaunul pasagerei fără a face ceva concret. "Îşi dăduse ochii peste cap şi avea tendinţa să-şi înghită limba", povestea pentru ProSport, în 2011, Ovidiu Haţegan. Împreună cu colegul său, Sebastian Colţescu, medicul din Arad şi-a exercitat profesia cu calm şi ştiinţă. A aşezat femeia între rânduri şi i-a descleştat gura pentru a nu se sufoca cu propria-i limbă. Pacienta şi-a revenit în scurt timp, iar Haţegan şi-a pironit privirea, până la aterizare, într-o ferestruică aburită.

Un an mai târziu, departe de Skopje sau Viena, liderul Take That, Gary Barlow, devenea tată pentru a patra oară.

Chiar cu o săptămână înaintea ceremoniei de închidere a JO de la Londra, unde cvartetul britanic urma să susţină un recital. Soţia solistului, Dawn, o adusese pe lume pe Poppy. Planuri, artificii, redecorări ale casei. Micuţa a trăit însă doar câteva ore. Complicaţii la plămâni. Desfigurat de durere şi cu vocea gâtuită, Barlow n-a mai ştiut când e zi sau când e noapte. Cu cearcăne adânci şi tremur în glas, starul Take That a găsit puterea să urce pe scenă şi să cânte "Rule the world", în aplauzele a 80.000 de spectatori. De teamă - orice fel de teamă - cei trei colegi l-au cuprins cu o privire protectoare, dar Barlow şi-a dus la capăt momentul. Pe stadion nu a mai schiţat niciun gest, dar tabloidele britanice au scris, ulterior, câte un rând discret, că Gary nu s-a mai oprit din plâns, la vestiare.

În autobiografia sa, Better of Me, Barlow povesteşte că-şi camuflează cu greu instinctul de a răspunde "patru" când e întrebat câţi copii are. "Zic trei, pentru a nu mai dezvolta subiectul. Dar mă simt vinovat. Durerea revine de fiecare dată".

Pe Veltins Arena, luni seara, românul Ovidiu Haţegan a dat dovadă de stăpânire de sine într-un moment critic. Pentru că-şi iubeşte meseria, a reuşit să-şi îndepărteze toate gândurile care-i invadaseră mintea după ce a citit mesajul din telefon. A fost prompt şi corect în decizii la Germania - Olanda 2-2 şi lacrimile i s-au încăpăţânat să nu i se prelingă pe obraji.

Până după fluierul final. Cuvintele de îmbărbătare ale olandezului Van Dijk i-au mişcat sufletul, iar medicul cu fluier n-a mai rezistat. L-a podidit plânsul şi a intrat rapid la vestiare. Povestea lui Haţegan, cel mai bun arbitru român al momentului, va continua mulţi ani de acum încolo. Poate la cel mai înalt nivel. Hulit de unii şi aplaudat de alţii, arădeanul de 38 de ani deţine capacitatea de a merge mai departe. Aşa şi-ar fi dorit şi mama lui. Dar, la pauză, durerea va reveni de fiecare dată.