Liga I

[I 929]

Un editorial ce se potrivește și la Liga a III a.

http://www.tolo.ro/2015/05/18/cine-e-blat/

Suspansul salvează finalul de campionat, dar nu e suficient ca să salveze imaginația noastră încremenită în blaturi.

Două echipe aleargă șchiopătînd umăr la umăr. Tot timpul cînd se întîmplă asta există motive să te îndoiești. Cu încetinitorul, orice fază în care interacționează mai mult de trei fotbaliști poate alimenta teoria conspirației.
Pînă acum, ediția 2014-2015 ni s-a părut submediocră pentru că nu avea tensiune. Steaua conducea detașat și asta i-a făcut pînă și pe șefii clubului să creadă că vor cîștiga fără emoții. Așa se explică plasarea lejeră a nunții lui Adi Popa cu trei etape înaintea finalului.
Se visau campioni matematic pînă în runda a 32-a! Dacă ar fi fost după sufletul și luciditatea șefilor din Ghencea, la Brașov ar fi intrat șoferul de autobuz să joace în roș-albastru, căci baștanii i-ar fi învoit și pe cavalerii de onoare.
Numai că, între timp, s-a stîrnit cursa admirabilă de urmărire a ASA care, pe nebăgate de seamă, a devenit ea favorită.
După golul superb de sîmbătă al lui Voiculeț, oamenii au zis că Pecanha a stat prea în față. Și Cordoba a stat la fel cînd Hagi a tras din tușă direct sub bara de pe Rose Bowl.
Altă suspiciune: „Nimeni din flancul drept al Petrolului n-a intrat la Voiculeț, lăsîndu-l să tragă!”. Așa e, numai că reflexul omenesc este acela de a te retrage tot mai mult în ultimele minute. Fotbalistic e greșit, dar uneori învinge partea aceea de creier neschimbată în milenii de evoluție.
Nimeni din echipa României n-a intrat să blocheze centrarea inițială către Kennet Andersson în meciul cu Suedia, iar Prunea a ezitat și el, dar dacă cineva se gîndește la blat, să ridice două degete ca să formăm 112!
Sportul e mereu interpretabil. Dacă nu pleci de la premisa bunei-credințe, o poți lua razna.
Pînă la urmă, nici nu contează dacă ai putea avea dreptate în bănuielile tale, pentru că deja perspectiva îți e cu totul deformată.
E foarte greu de imaginat că cineva, avînd în vedere toate acțiunile justiției, ar avea curajul să cumpere fotbaliști în acest moment! Și de ce ar fi „mai cumpărat” petrolistul Astafei, autorul unor ratări într-adevăr epocale de care a beneficiat ASA, decît brașoveanul Țîră, cel care a rașchetat cîteva mingi cînd scăpase spre poarta Stelei?! Adevărat, diferența esențială e că Țîră a marcat un gol. Însă a și rispit mai apoi cel puțin unul.
De fapt, această polemică este un compliment neașteptat pentru Liga 1. Cînd toată lumea sforăia, suporterii s-au trezit brusc și au început să se certe între ei și să-i admonesteze pe fotbaliști, pe ziariști și pe arbitri. Yes! Acesta e fotbalul, asta se presupune că e de făcut în ultimele etape ale unui campionat care s-a retrezit miraculos la viață.
Se joacă mai bine? Da și nu. ASA a avut nevoie de 178 de minute ca să înscrie printr-o execuție de astru izolat a lui Voiculeț. Iar la Steaua, deși echipa pare că-și revine, Gâlcă rămîne greu de intuit în ceea ce vrea, cere și reușește.
Spectacolul acestui final vine mai degrabă din imprevizibil, din imaginea tremurată a camerelor de luat vederi de pe stadioane, cînd lumea sare ca să ridice brațele sus, descriind în aer calcule, suspiciuni și credința că toți ceilalți sînt niște fraieri și numai noi, cei de pe rîndul ăsta, înțelegem cu adevărat ceea ce se petrece.