Conducerea clubului

[sportarad]

Hai ca de data asta, am intrat si eu, Calin Mnerie, fiindcă e mai corect asa. Nu o sa raspund la puncte si intrebari, ci o sa fac un rezumat din toate.

Sunt implicat in fenomen din 1998, cu sute, poate chiar mii de materiale despre UTA. Sigur, cand esti in mijlocul problemei, oricat ai vrea sa fi de obiectiv, cateodata nu reusesti. E, sa zic, slabiciunea mea si mi-o asum. In toti anii acestia am fost directionat spre o linie. In afara de perioada Bara, cand au existat bani har Domnului si s-au aruncat in stanga si in dreapta degeaba, la UTA a fost mereu austeritate. Cum se traduce asta la nivelul vestiarului, adica a persoanelor prin care-mi fac, practic, meseria? Prin salarii restante. Ca au fost unul, doua, trei, patru si chiar mai multe luni restante la salar, s-au gasit antrenori si jucatori sa imbrace tricoul acestui club. Cu succes, dar de cele mai multe ori cu mai putin succes. Dar, ce sa credeti, sportarad si în 90% dintre cazuri suporterii au fost mereu alaturi de ei, de echipa. Am inteles conditiile grele in care trebuia sa-si faca treaba si sa inghita multe in numele UTA-ei, ca, deh, toti trebuia sa considere ca au o onoare să joace aici, chiar daca de multe ori, acasa, la familii, nu prea duceau mare lucru. Dimpotriva. Au fost si derapaje din partea unor fotbalisti (nesimtire pe românește) sau antrenori, pe care de altfel sportarad le-a reflectat si condamnat mereu. Suporterii, de asemenea.

Unde vreau sa ajung este ca sportarad a fost mereu de partea vestiarului. Adica nu a agreat placa <<Las ca peste tot e greu, sa fie toti bucurosi ca au numai 2-3 luni restante>>. Am crezut de cuviinta ca in schimbul muncii lor cei din vestiar trebuie remunerati. In principiu, suporterii au gandit in ultimii ani la fel. Rar au fost episoadele cand s-au plasat impotriva antrenorilor si jucatorilor. Adica au inteles ca fotbalul se face cu fotbalisti si antrenori, nu cu sefi vremelnici, mai ales cand acestia ori nu conduceau pe banii lor, ori aveau altfel de interese. E usor sa spui cui nu-i place sa plece, dar atunci cine mai ramane sa reprezinte UTA?

Poate ca sunt, Roland Nagy, Chindris, Botis si altii sunt, de altfel, cativa dintre ei. Au luat-o temeinic de jos, si-au rupt oasele si nervii pe la Taut, Isalnita sau Bralostita, au ajuns din nou in Liga a 2-a si intr-un an in care au luat 7 salarii din 12 au ajuns foarte aproape de Liga 1. Daca acesta nu e sacrificiu sau abnegatie, despre ce vorbim? Anul trecut si anul dinainte si cel dinaintea lui au fost toti buni, au reprezentat cu cinste UTA, au inteles ca trebuie sa faca sacrificii, acum totul s-a terminat.

Pai si de ce s-a terminat? Ei sunt aceiasi, ar face mereu si mereu aceleasi sacrificii, dar pur si simplu nu le mai iese. Conditiile s-au schimbat, sunt 20 de echipe, cel putin 5-6 dintre ele sunt mult mai bine organizate din toate punctele de vedere decat UTA si pur si simplu lipsa unor jucatori ca Botis, Rus, Hlistei sau Man Se simte. Se simte in vestiar, se simte pe teren, la conducere nu se simte deloc. Adica se simte, conducerea e pe plus cu salariile lor sau daca nu macar au identificat banii pentru o echipa de Liga a 3-a cam inutila. I s-a parut cuiva ca UTA II a fost prea buna pentru Liga a 4-a anul trecut? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca nivelul Ligii a 4-a Arad a crescut mult si in acest an.


In fine, sa revenim. Sportarad nu are nimic personal cu cei din conducerea UTA-ei, ba chiar credem ca daca nu exista Alexandru Meszar poate nu mai vorbeam despre UTA de azi. Doar ca undeva, ceva se rupe in strategia sa, sau modul de abordare al lucrurilor. Ca ne spune noua sau nu o stire sau o informatie, sau ne solicita sa trimitem intrebari prin e-mailuri nu are nicio importanta. Tot ceea ce am cerut mereu a fost transparenta. Adica daca am intrebat prin e-mail in luna iulie, pe la inceput, dacă sunt discutii pentru Hlistei si Burla la Pandurii (Hlistei chiar avea sa plece la Pandurii), am fi vrut sa ni se raspunda la obiect. Nu ca sunt discutii pentru multi jucatori de la UTA. Noi nu am intrebat despre toti jucatorii de la UTA.

In fine, acest tip de retorica s-a verificat si cu vestiarul. Roli Nagy a prezentat o lista cu intariri (justificata ca de aia e antrenor si nu au fost altii in locul lui in anii cu promovarile) si i s-a raspuns ca noua prin e-mail: Andor, David si Barna. Nu Florin Ilie, nu Dubeștean, Siminic sau Ignea, ci ce vrem noi. Am fi inteles daca acestia incarcau bugetul peste cel de anul trecut, dar nu, cel mult il egalau. Si s-au trezit ca nu mai sunt rezultate. Si ei si suporterii. Acum toti, sau marea lor parte, se simt tradati, inselati, ca ei au avut si au alte asteptari. Dar, ca in viata, inainte trebuie sa dai si de abia apoi sa ceri. Si, din pacate, suporterii prin atitudinea lor gen Demisia ca echipa bubuie mingile (pai l-a intrebat cineva vreodata pe Roli de ce il vrea pe Ignea cu care a mai lucrat? tocmai sa mai aseze jocul cu un mijlocas care face ambele faze ale jocului si, pe deasupra, mai are si calitati de lider pierdute dupa iesirea din vestiar a lui Botis) si nu are rezultate gireaza foarte mult politica de „noi vrem mere, dar primiti pere” a conducerii.