Legendele "Bătrânei Doamne"

[I 929]

Începe turneul de fotbal ce poartă numele lui Bonyhadi. Comunicatul organizatorilor și o ”întâlnire” cu primul golgeter al Aradului


Începe turneul de fotbal ce poartă numele lui Bonyhadi. Comunicatul organizatorilor și o ”întâlnire” cu primul golgeter al Aradului

Jumătatea lunii mai din 1945. Ororile războiului sunt încă proaspăte în Europa și în România. Totul e în refacere, inclusiv fotbalul. Lăsăm istoria să-și urmeze cursul și mutăm ochii pe Ludovic Bonyhadi, legitimat la KMSE Cluj, cum se numea atunci CFR-ul.
E acolo într-o superechipă, alături de portarul Marki, de fundașii Vass și Pall, sau de mijlocașii Petschovsky și Reinhardt. Clujul vine în Capitală pentru „Turneul celor patru – Parada vedetelor”. Campionatul Diviziei A avea să înceapă abia anul următor și, până atunci, cluburile și fotbaliștii se „căutau”. Atacantul a impresionat din prima, Gazeta Sporturilor a intuit că se discuta de un mare star și, ca atare, l-a abordat.
Reporterul Petre Hidioșanu l-a găsit „luându-și micul dejun personal, înaintea celui oficial, cu echipa. Mânca slănină cu pâine și câteva zeci de ridichi cu respectiva brânză. Un aperitiv, cum spunea el”.
Prezența fizică a tunarului? „Pe cât e de înfipt ca și centru atacant, pe atât este de sfios în viața particulară. Cel puțin așa mi s-a părut mie. E voinic de te sperii. În fond, nu-i nici exagerat de înalt și nici tocmai, tocmai gras. Dar e voinic, și o spun cu tot regretul, căci am fost nevoit de două ori să dau mâna cu mâna lui. Actualmente are 82 de kg și 1,80 m înălțime. A fost însă mai solid”.
Cei doi petrec cinci minute împreună.
- Unde ai învățat football?
– La Budapesta, la clubul Zugyo. La 11 ani jucam în echipa de pitici.
- În prima echipă când ai jucat?
– La 15 ani am fost introdus în formația din Szeged.
- Și în echipa națională?
– La 19 ani am jucat în echipa Ungariei contra Italiei. Matchul s-a disputat la Torino. Eram centru înaintaș. Am marcat un goal, dar am pierdut cu 1-3.
(…)
- În altă ordine de idei, ești căsătorit?
– Nu.
[Un „nu” aproape afirmativ.]
- Și nici n-ai de gând?
[Clujeanul bagă mâna în buzunar și scoate un portret: un chip de fată cu ochii pătrunzători și zâmbet fotogenic.]
– Asta în loc de răspuns, mai spune Bonihady.
Îi lăsăm pe cei doi să mai povestească. Restul e istorie. La scurt timp, în decembrie 1945, Bonyhadi ajungea la ITA împreună cu Adalbert Pall. La Arad îi așteptau vechii colegi Marki, Reinhardt și Vass, plus Meszaros, Băcuț, Toth III. Se pregăteau Lorant și Petschovsky, iar prima mare generație era gata să strălucească. Peste șase luni începea prima ediție a Diviziei A de după război. (Radu Romanescu)

sursa: www.sportarad.ro