Din lumea larga

[I 929]

Nu luau peste picior doar islamul, ci şi creştinismul sau iudaismul. Discuţia despre ceea ce scrie presa e destul de complexă, însă câteva linii de demarcaţie există.  În primul rând este vorba de criteriul comercial care poate cerne publicaţiile. Apoi există diferite legi care apără subiecţii de publicarea unor informaţii false.  În presă, fie serioasă, fie satirică, nu ar trebui să existe subiecte tabu - fiie că se scrie despre luxul popilor ortodocşi, fie că se fac glume de genul "când vine popa să îmi sfinţească apartamentul îmi pun tricoul cu ghost busters şi îi spun că nu-i nevoie", fie că se scrie despre îndoctrinarea practicată în unele biserici neoprotestante, despre presupuse acte de pedofilie ale unor preoţi catolici, ori despre manifestările medievalo-barbare ale unor islamişti şi aşa mai departe. Nu e corect să nu spunem bancuri cu Allah numai pentru că se supără cineva în timp ce tolerăm miile de bancuri cu Dumnezeu şi Sfântul Petru. Islamul ca şi celelalte religii sunt fenomene din societate care atunci când scapă de sub control trebuie corectate fie prin vorbă bună, fie prin vorbă aspră (cum ar fi satira). Aşa e în democraţie, un lucru pe care din păcate radicalii musulmani nu-l înţeleg.