Mafia pariurilor

[Miki]

"Numele meu este Wilson Raj Perumal, sunt un indian Tamil născut în Singapore". Pentru Interpol, identitatea bărbatului de 45 de ani nu mai este demult o necunoscută. De Wilson Perumal sunt legate aproape 400 de meciuri trucate în ultimele două decenii, la aproape toate competiţiile importante. Cu nonşalanţă, bărbatul crescut în vestul statului Singapore susţine că a reuşit să manipuleze rezultatele meciurilor de la Jocurile Olimpice, din preliminariile Campionatului Mondial sau din diferite ligi din Europa.


În urmă cu patru ani, Wilson Raj Perumal a fost arestat în Finlanda, pe aeroportul micuţului oraş nordic Rovaniemi. În ţara aflată pe locul trei în topul celor mai puţin corupte naţiuni din lume, infractorul asiatic a reuşit să trucheze zeci de meciuri până să fie, în cele din urmă, reţinut de autorităţi. Între 2010 şi 2014, Perumal a avut doar câteva luni de libertate, a fost arestat la domiciliu în Ungaria şi, recent, a fost adus din nou în Finlanda. În aceşti ani de detenţie, într-o colaborare născută pe e-mail, Perumal le-a povestit detaliile activităţii sale jurnaliştilor de investigaţie Alessandro Righi şi Emanuele Piano. Aşa a ieşit cartea "Kelong Kings: Mărturiile celui mai prolific aranjori de meciuri", care, indiscutabil, are puterea de a-i schimba unui suporter percepţia asupra fotbalului.

ProSport prezintă, într-un serial de patru episoade, cele mai interesante poveşti scrise în cartea publicată în urmă cu o săptămână de Wilson Raj Perumal şi de cei doi jurnalişti de investigaţie
Primul episod descrie drumul lui Perumal de la parior înrăit şi aranjor al unor meciuri de amatori până la complice la trucarea partidelor de la Jocurile Olimpice de la Atlanta, din 1996
Anumite nume sau locaţii au fost schimbate la cererea lui Wilson Raj Perumal, cel care "nu îşi doreşte să facă rău"
Echipa preferată a lui Perumal este Manchester United, iar idolii săi au fost Diego Maradona, Gică Hagi şi Johan Cruyff
Atunci când m-au arestat în Finlanda, probabil că s-au gândit că o să fie o poveste clasică: l-am prins, îl trimitem în Singapore şi cinci ani nu mai iese din închisoare. Nu s-au gândit niciun moment că trucarea de meciuri o să fie descoperită. Nu s-au gândit niciodată că Poliţia îmi va căuta în telefon, în laptop şi în celalte lucruri
Wilson Raj Perumal

Parior înrăit, la 19 ani Wilson Raj Perumal truca primul meci de fotbal pentru a se răzbuna pe "bătrânii chinezi, pariori şi bookmakeri, care îşi făceau veacul într-un colţ de tribună la stadionul Jalan Besar şi care se hrăneau cu veniturile noilor veniţi". Cel puţin la nivel teoretic, pariurile erau ilegale în Singapore atunci, la începutul anilor 90', dar pe piaţa neagră se putea paria orice. "Într-o zi, după o pierdere grea mi-am spus <<Ok, nenorociţilor, dacă vreţi să vă jucaţi cu mine, atunci hai să ne jucăm>>. Eu jucasem fotbal la nivelul ligilor inferioare şi în turnee de şapte contra şapte. Asta însemna că aveam suficienţi prieteni încât să fac două echipe. Am închiriat stadionul de la Consiliul Local cu două săptămâni înainte: 180 de dolari singaporezi pentru două ore de joc în nocturnă. Am invitat 32 de prieteni pe care i-am împărţit în două echipe. Fiecare om avea promişi 50 de dolari pentru participare. Cum Singapore e un oraş mic, dacă sunai la ziarul local să îi anunţi că va avea loc un meci de fotbal, aceştia publicau, pe gratis, informaţia în coloana <<Evenimentele zilei>> a doua zi. Am inventat un nume pentru o Cupă şi am făcut publicitate finalei în ziarul local. Pentru a face scenariul cât mai credibil, am spus că este finala unui turneu între echipele de fotbal ale unor lanţuri de fast-food-uri. Am făcut rost şi de un arbitru, adică de un prieten căruia i-am cumpărat echipament, fluier şi cartonaşe şi am pornit treaba".

De ce am început să pariez? Hai să ne uităm un pic la Tiger Woods, un om care avea tot ce şi-ar putea dori: o familie frumoasă şi un cont generos la bancă. Dar, cu toate astea, stătea în casino toată noaptea, la masa de blackjack. Oamenii au nevoie de senzaţii tari, indiferent cât de mulţi bani au. Unii vor doar bani. Până la urmă, cine nu-şi doreşte să conducă o maşină scumpă sau să stea într-o casă frumoasă?
Wilson Raj Perumal

Sistemul rodat prin care bookmakerii ilegali aflau de meciurile jucate pe stadionul Jalan Basar s-a pus în mişcare şi la ora partidei toată lumea era pregătită. Pariorii, bookmakerii şi cel care avea să profite la maximum: Wilson Raj Perumal. Echipa îmbrăcată în roşu a atacat toată prima repriză şi, până în pauză, a reuşit să înscrie de trei ori fără să primească gol: "Atunci când, la pauză, m-am oferit să pariez pe victoria echipei în alb, toată lumea a sărit să-mi ofere cote cât mai mari sau să parieze cât mai mult împotriva mea. În 15 minute am acumulat pariuri de 15.000 de dolari singaporezi, o sumă uriaşă pentru un meci de amatori". Ceea ce bookmakerii chinezi nu ştiau era că, în timp ce ei să grăbeau să profite de aparenta naivitate a lui Raj Perumal, jucătorii îşi schimbau tricourile între ei. Cei mai buni treceau la echipa aflată în dezavantaj, iar cei slabi la formaţia care conducea cu 3-0. "S-a terminat 4-3 pentru echipa în alb şi, atunci când arbitrul a fluierat finalul, nenorociţii ăia şi-au dat seama că au fost păcăliţi". Paradoxal pentru o activitate ilegală, piaţa neagră de pariuri din Asia se bazează pe încrederea pe care pariorii o au în bookmakeri şi invers. Un pariu neonorat, indiferent de situaţie, duce la pierderea credibilităţii. "După meci, deşi aranjamentul a fost clar, nu au existat proteste. Au simţit că i-am tras pe sfoară, dar nu puteau dovedi asta. Au pierdut şi au plătit. Dacă nu achitau pariurile şi-ar fi pierdut din capitalul de încredere şi lumea ar fi spus: <<Ce faceţi, pierdeţi şi nu plătiţi?>> şi nu ar mai fi pariat cu ei niciodată".

Dacă sunt păcălit, atunci e vina mea că ţi-am permis să faci asta. Aşa percepem noi trucarea de meciuri. Aranjamentele existau în Singapore în acea perioadă şi la un nivel mult mai mare. Toată lumea ştia asta, nu era ca şi cum nu ar mai fi văzut un blat până atunci
Wilson Raj Perumal

PRIMUL JUCĂTOR CUMPĂRAT: MICHAL, VEDETA DIN CEHIA

"În perioada aceea aranjam meciuri în campionatul firmelor şi alte competiţii minore, fără importanţă. Din când în când, mai ales atunci când eram falit, mai făceam câte un meci-fantomă. Schema asta mi-a mers de vreo 10-15 ori", îşi rememorează Perumal tinereţea ca aranjor de partide de fotbal. În scurt timp, cel care acum este socotit drept unul dintre oamenii de bază ai mafiei pariurilor avea să treacă la un alt nivel. Oamenii implicaţi în lumea pariurilor ilegale îi făcuseră accesul în cercurile înalte, iar unul dintre cei mai importanţi oameni pe care i-a cunoscut în acea perioadă a fost Pal, un membru al triadei Ang Soon Tong care controla mai multe echipe participante în Cupa Malaeziei. "Un lăudăros, fără pic de respect pentru cei din jur. Pal era genul de om care îţi intra în casă şi încerca să-ţi fure femeia de sub nas. Într-o zi, cineva mi-a spus că devenise <<Dato>>, un titlu onorific acordat figurilor respectabile din Malaezia, un fel de diplomă de doctorat. <<Doctor Pal>>, repetam atunci când am auzit. Idiotul nu ştia nici măcar să ducă alfabetul de la A la Z".

Intrat în anturajul celor mai importanţi aranjori, Perumal a început să corupă jucători de top din Singapore şi Malaezia. Primul fotbalist de calibru a fost cehul Michal Vana, de 29 de ani: "Era un jucător de calitate. Putea, cu uşurinţă, să dribleze şase-şapte oameni. În Europa, acesta jucase la Slavia Praga, apoi s-a transferat în Malaezia, la Sbah FC şi, în final, a venit în Singapore, la Geylan International FC. În momentul în care l-am văzut jucând pentru prima oară m-am întrebat <<Cum dracu' de a ajuns ăsta aici la cât de bun e?>>".

În paralel cu meciurile pe care le aranjam în ligile de amatori, pariam pe competiţiile puternice din Europa: Premier League, Champions League şi aşa mai departe. Banii pe care îi făceam din meciurile aranjate îi pierdeam, de obicei, pe Premier League. Gamblerii nu sunt puşi pe economisit, noi doar pariem la nesfârşit
Wilson Raj Perumal

Pentru a intra în graţiile fotbalistului, Perumal a aplicat cea mai facilă metodă din manualul aranjorilor de meciuri: "Fotbaliştii sunt afemeiaţi, întotdeauna ocupaţi cu femeile şi cu antrenamentele. Cluburi de noapte, femei şi fotbal, asta e toată viaţa lor. Eu frecventam acelaşi club cu Michal şi, într-o seară, am întins năvodul cu o simplă întrebare <<Cum ar fi dacă ţi-aş da bani să câştigi meciurile?". Fotbalistul a fost interesat imediat de oferta lui Perumal şi, în scurt timp, între cei doi oameni veniţi din lumi atât de diferite exista o relaţie de afaceri. Asiaticul dezvăluie în cartea sa modul în care îi transmitea, în timpul meciurilor, instrucţiuni jucătorului corupt: "Geylan juca în sferturile de finală ale Cupei Preşedintelui împotriva echipei Poliţiei. La retur i-am spus <<Ok, uite ce vreau să faci: în timpul primei reprize iei pulsul echipei, vezi cam cât de tare e, dar nu faci nici cel mai mic efort să dai gol. La pauză, o să-ţi spun ce pariez. Nu o să îţi strig "Hei, Michal, am nevoie de două goluri", ci o să spun "Hai, Geylan, hai să dăm două goluri!".

Perumal a schimbat strategia în timpul jocului, iar la pauza meciului fotbalistul corupt avea să afle că echipa sa trebuie să marcheze de trei ori: "Michal s-a uitat la mine cu o expresie care spunea <<Trei goluri?! Tu crezi că sunt Superman?!>>. Meciul lui Geylan s-a terminat doar 2-0, iar fotbalistul avea să-şi pregătească scuzele pentru întâlnirea cu aranjorul său: "Ne-am întâlnit într-un club de noapte şi mi-a spus că i-a fost imposibil să dea trei goluri într-o repriză. Am început să râd şi i-am spus că aveam nevoie de doar două, dar că am vrut să-l motivez".

Atunci, pentru prima oară în viaţa mea, am auzit un jucător care-mi cere să pună şi el pariuri. Era, de departe, cel mai inteligent jucător pe care l-am întâlnit
Wilson Raj Perumal

Relaţia lui Perumal cu fotbalistul european a fost întreruptă în scurt timp, atunci când acesta din urmă a fost cumpărat de un aranjor mult mai puternic: Pal. Lucrurile nu aveau însă să se termine cu bine pentru cehul intrat în mafia pariurilor din Asia. Transferat cu ajutorul influenţei aranjorului la o echipă mult mai puternică, Singapore Lions, Michal Vana a continuat să îşi joace rolul perfect până la finala Cupei Malaeziei din 1994 pe care formaţia sa a câştigat-o cu 4-0 în faţa celor de la Pahang FA. "Pentru a nu avea probleme, Pal avea jucători de la ambele echipe. La cinci zile după acel meci au început arestările! Unul dintre cei reţinuţi a fost Michal, Pal a fost şi el arestat".

Finalul aventurii lui Michal Vana în fotbalul corupt din Singapore este unul incredibil: din închisoare, Pal i-a plătit unui important om din Poliţia din Singapore un milion de dolari singaporezi pentru a-i achita cauţiunea fotbalistului său. Vana a fost eliberat, dar rămânerea sa în Asia ar fi reprezentat o problemă pentru grupul de aranjori. În miez de noapte, mijlocaşul ceh a fost scos ilegal din Singapore, "cu o barcă sau ceva de genul ăsta a ajuns în Indonezia. Atunci toţi au răsuflat uşuraţi, mai rămânea ca Michal să fie urcat într-un avion şi trimis în Europa", povesteşte Perumal. Planul aranjorilor avea o singură hibă. Una amuzantă pentru cititor: "Din Indonezia, Michal trebuia să se urce într-un avion cu destinaţia Sofia, doar că idioţii au uitat că toate cursele spre Europa care pleacă din Indonezia fac escală în Singapore. Avionul lui Michal a aterizat în Singapore şi pasagerii au fost transportaţi în altă aeronavă. Potrivit lui Michal, unul dintre stewarzi l-a recunoscut atunci când a ieşit din terminal - Michal era un star în Singapore de când a fost dat dispărut - dar nu a zis nimic. Odată ajuns în Europa, Michal s-a întors acasă, la Praga".

ARANJAMENTELE DE LA JO DE LA ATLANTA

"Cu câteva milioane de dolari în buzunare, am zburat la business class spre Statele Unite să aranjăm Jocurile Olimpice de la Atlanta, din 1996. Eu, Pal, <<Unchiul>> şi un prieten indonezian-chinez al său pe nume Ronnie", povesteşte Perumal în cartea sa. Pal fusese eliberat din închisoare de puţin timp şi, cum aproape toată averea îi fusese confiscată de autorităţile din Singapore, a trebuit să împrumute bani pentru a-şi pune în aplicare planul de a truca meciuri la una dintre cele mai importante competiţii din lume. Perumal, care la Atlanta a avut doar un rol secundar, rememorează metodele prin care asiaticii au reuşit să se infiltreze în elita sportului mondial: "Eu am ajuns în New York şi m-am întâlnit cu Pal la hotelul Holiday Inn, acolo unde era cazată naţionala Tunisiei. Am încercat să mă apropii de câţiva jucători tunisieni atunci când Pal a venit la mine şi mi-a spus să stau liniştit că <<Unchiul>> a rezolvat treaba. El avea această abilitate de a convinge oamenii foarte repede. Treaba mea era să contactez şi să conving jucătorii, dar <<Unchiul>>, care venise cu o zi mai devreme, se ocupase de treaba asta. Reuşise să aibă de partea lui oamenii din apărarea Tunisiei şi a început să facă afaceri cu ei". Primul meci pe care Perumal susţine că jucătorii Tunisiei l-ar fi aranjat a fost împotriva Portugaliei, pe care africanii l-au pierdut cu 2-0: "În minutul 67, un portughez a tras de la mare distanţă, dar portarul s-a aruncat în direcţia greşită. L-am sunat pe Pal de la stadion: <Trebuie să le dai băieţilor ăstora o primă, câteva mii de dolari în plus, pentru devotament. Au făcut o treabă perfectă, dacă nu erau ei, nu încasam nici măcar un cent".

În Statele Unite, grupul de aranjori venit din Asia urmărea fiecare mişcare a echipei Tunisiei: "Ziua următoare ne-am mutat în Birmingham, Albama, acolo unde Tunisia juca împotriva Statelor Unite. Americanii nu erau foarte puternici şi băieţii noştrii încercau din greu să primească acele două goluri de care noi aveam nevoie. Cred că <<Unchiul>> reuşise să cumpere încă un fotbalist pentru că, printr-un efort admirabil, au reuşit până la urmă să piardă la două goluri diferenţă. Nu ştiu de ce nu ne-am implicat şi la ultimul meci al Tunisiei, cel cu Argentina".



Competiţia de fotbal de la JO de la Atlanta, din 1996, a fost câştigată chiar de naţionala Nigeriei, cea pe care Perumal şi grupul său de aranjori din Asia a încercat să o corupă

Odată încheiate socotelile cu băieţii din naţionala Tunisiei, aranjorii au pus ochii pe o altă echipă, tot din Africa. Aceste formaţii au fost, de-a lungul timpului, ţintele preferate ale celor care trucau meciuri pentru pariuri. Motivul este unul simplu: jucătorii fără cotă din ţări sărace erau mult mai uşor de corupt. "Ne-am mutat în Miami, Florida, acolo unde Pal voia să aranjeze meciul Brazilia - Nigeria. M-a trimis pe mine în Satul Olimpic în care era cazată naţionala Nigeriei unde am şi reuşit să stau de vorbă cu jucătorii. Le-am spus <<300 de mii de dolari sunt ai voştri dacă pierdeţi cu Brazilia>>. Până să elaborăm planul de acţiune, un ofiţer de securitate a venit la mine şi mi-a cerut actele. Cum nu le aveam la mine a trebuit să părăsesc locaţia. Cu toate astea, Pal nu a renunţat la idee şi a luat legătura cu un oficial din delegaţia Nigeriei care susţinea că poate aranja meciul". Asiaticii aveau nevoie de o înfrângere la două goluri diferenţă a Nigeriei, dar rezultatul final, 2-1 pentru Brazilia, le-a încurcat pariurile şi le-a provocat şi o altă pagubă importantă, 100 de mii de dolari pe care îi plătiseră în avans nigerienilor.

Ultima tentativă de corupţie la J.O din 1996 a fost cu portarul mexican Jorge Campos, susţine Perumal. Dacă naţionala Nigeriei s-a dovedit a fi nesigură pentru aranjori, aceştia au decis să încerce cu selecţionata Mexicului: "Campos a fost de acord să vină la noi în cameră să stăm de vorbă. Eram eu, Pal şi Ronnie. Aceeaşi ofertă: 300 de mii de dolari dacă pierdea meciul cu Nigeria. <<Scuze, nu sunt interesat. Nu mă bag în astfel de afaceri>>, ne-a spus. La câteva minute după ce a plecat din camera noastră, la uşă ne-am trezit cu cinci agenţi de securitate mexicani <<Ştim cine sunteţi şi cu ce vă ocupaţi. Plecaţi de aici sau chemăm poliţia>>. Ne-am luat lucrurile şi am plecat cât de repede am putut".

Afacerile noastre la Atlanta s-au terminat odată cu refuzul lui Campos. Datorită priceperii <<Unchiului>> pot să spun că ne-am descurcat destul de bine
Wilson Raj Perumal

Comitetul Internaţional Olimpic a reacţionat imediat la informaţiile furnizate de Wilson Raj Perumal despre meciurile care ar fi fost aranjate la J.O. de la Atlanta, din 1996. Conform CIO, nu au fost găsite dovezi care să indice faptul că aceste meciuri au fost aranjate şi toate persoanele care pot furniza informaţii despre aceste cazuri sunt rugate să iasă în faţă

PARTEA I



"Kelong Kings: Mărturiile celui mai prolific aranjori de meciuri" este cartea momentului în fotbalul mondial. Wilson Raj Perumal, singaporezul închis în Finlanda pentru trucarea mai mulor partide de fotbal, dezvăluie modul în care mafia pariurilor din Asia a reuşit să se infiltreze în cele mai importante competiţii din lume. În primul episod, ProSport a prezentat începuturile lui Wilson Raj ca aranjor de meciuri şi traseul parcurs până la a truca meciuri la Jocurile Olimpice de la Atlanta, din 1996.


Cartea "Kelong Kings: mărturiile celui mai prolific aranjor de meciuri" poate fi cumpărată de pe site-ul www.kelongkings.com, la preţul de 7,20 euro. Cartea este disponibilă momentan doar în limba engleză


Înaintea Jocurilor Olimpice de la Atlanta, pariorii din Asia au primit o lovitură grea: din cauza valului de corupţie, naţionala statului Singapore s-a retras din Cupa Malaeziei. Wilson Raj Perumal şi grupul său de aranjori au fost nevoiţi să încerce noi pieţe pentru a-şi dezvolta "afacerea". "Mulţi dintre noi am pariat pe meciuri din Europa, dar niciunul dintre noi nu am încercat să aranjăm astfel de meciuri. Credeam că fotbalul din Europa este dincolo de puterile noastre". Ideea avea să dispară într-o seară banală, în timpul unei partide de poker. Povesteşte Perumal în cartea sa.

- "De ce nu încercăm să aranjăm meciuri din Premier League?", am întrebat.
- "Imposibil!", a râs Bryan de ideea mea.
- "Atât timp cât fotbaliştii sunt oameni", am insistat, "orice e posibil".
"Bryan mi-a aruncat o privire urâtă, iar Pal nu a reacţionat în niciun fel. Continua să se joace cu o ţigară, dar am ştiut că ideea i-a intrat cumva în cap". Ideea s-a materializat în prima lună a anului 1995, atunci când Wilson Raj a plecat în Anglia hotărât să facă "afaceri" cu fotbaliştii din Premier League. Ţintele sale erau însă mult prea îndrăzneţe. Europa se dovedea, într-adevăr, dincolo de puterea celor care pariau sute de mii de dolari pe meciurile pe care le aranjau. Povesteşte, cu umor, Perumal, care ieşea din Singapore în ciuda interdicţiei de a părăsi ţara. De câteva luni, bărbatul închis acum în Finlanda era anchetat într-un dosar de corupţie în fotbal: "Pal a luat nişte bani împrumut, să avem de buzunar, iar eu, cum aveam paşaportul reţinut, am ieşit din ţară folosind actele unui prieten. Nu am avut paşaport fals, pur şi simplu nu era al meu. Semănam destul de mult cu acest prieten şi m-am gândit că, oricum, albii nu pot să facă diferenţa între doi indieni".



Ian Bennett şi-a încheiat cariera la 42 de ani, ultima oară fiind legitimat la Huddersfield Town. Pentru Birmingham, Bennett a jucat 287 de meciuri în Premier League

Fără informaţii de insider despre fotbalul din Anglia, Perumal a ales un meci la întâmplare. Prima ţintă pentru aranjor a fost returul din FA Cup dintre Liverpool şi Birmingham. În tur, cele două formaţii terminaseră la egalitate, iar acum "cormoranii" erau obligaţi să câştige. "Ne-am aruncat privirea asupra portarului lui Birmingham, Ian Bennett". Cu o săptămână înaintea meciului, Wilson Raj Perumal şi ajutorul său au mers la baza de pregătire a lui Birmingham, s-au prezentat ca jurnalişti din Singapore şi au reuşit să ajungă în preajma ţintei: "Cumva, l-am atras într-un loc retras pe Bennett. <<Dacă eşti interesat>>, asociatul meu i-a spus portarului, <<Îţi voi da 20.000 de lire să pierzi meciul cu Liverpool. Oricum o să pierdeţi>>. <<Nu, nu sunt interesat>> a răpuns Bennett. Ghinion!". Liverpool a reuşit să câştige în cele din urmă "dubla" cu Birmingham, la penalty-uri, fără ca aranjorii din Asia să poată profita de pe urma meciului.

Ian Bennett a fost sub contract cu Birmingham între 1993 şi 2005, timp în care a fost şi împrumutat în două rânduri la Sheffield United (2004 - 2005) şi la Conventry City (2005). Portarul englez nu a reclamat incidentul atunci, dar în noiembrie 2013 avea să îl povestească în presa britanică: "M-au chemat şi m-au rugat să semnez câteva mingi. Apoi, în timp ce vorbeam, am trecut de la autografe la oferta lor pentru a pierde meciul cu Liverpool cu 2-0. Mi-au spus că îmi dau 10.000 de lire. N-am fost sigur că i-am auzit bine, <<Mi-a părut bine să vă cunosc>>, le-am spus şi am plecat".
Următoarea ţintă a lui Perumal şi a asociatului său a fost tot un portar: Dimitri Kharine, de la Chelsea. "Aşa cum am procedat şi la Birmingham, şi la Chelsea ne-am dat drept jurnalişti şi am cerut permisiunea celor din staff pentru a intra în baza de pregătire. «Antrenorul Glenn Hoddle spune că trebuie să vorbiţi cu ofiţerul de presă al clubului», ni s-a transmis. În ciuda refuzului, nu ne-a fost foarte greu să stăm de vorbă cu jucătorii. Am decis să îl aşteptăm pe Kharine în parcare şi l-am abordat atunci când se pregătea să intre în Mini-ul său.«Salut, poţi să ne iei şi pe noi ?», l-a întrebat asociatul meu. «Sigur, hai, urcaţi-vă!», ne-a răspuns Kharine într-o engleză aproximativă. Odată intraţi în maşină, am hotărât să facem mutarea decisivă: «Îţi dăm 60.000 de dolari dacă pierzi următorul meci». Rusul şi-a păstrat calmul: «Am avut o carieră frumoasă la Chelsea şi nu cred că această ofertă ar fi bună pentru mine. În 1994, în timpul Campionatului Mondial din Statele Unite mai mulţi oameni au venit la mine să-mi propună să pierd meciuri în schimbul unei sume de bani. Vreau doar să mă concentrez pe anii rămaşi din carieră»". Dezamăgiţi, aranjorii au coborât din maşina portarului şi, totodată, au renunţat la ideea de a corupe jucători din Premier League. S-au întors în Singapore pentru a raporta eşecul, dar Pal, omul care îi susţinea financiar, nu voia să accepte eşecul: "E o treabă foarte dificilă pentru că băieţii ăştia au un nivel al integrităţii foarte ridicat", şi-a expus Perumal varianta, ca apoi să vină cu o altă variantă din care el şi ai săi să facă bani: "De ce nu încercăm să găsim electricianul unui stadion, îi dăm 100.000 de lire sau ceva de genul ăsta şi îl punem să oprească nocturna atunci când îi spunem noi". Pe piaţa din Asia din acea perioadă, pariurile erau validate şi în cazul în care un meci era întrerupt în a doua repriză. Mai exact, dacă era întrerupt doar în cea de-a doua parte: "Dacă se întâmpla ceva şi meciul se termina chiar şi după 10 secunde din repriza a doua, companiile de pariuri plăteau în funcţie de scorul înregistrat până în acel moment. Partea bună la o astfel de schemă este că nu ai cum să pierzi!", şi-a elaborat planul Perumal, dar fără a-i putea convinge pe ceilalţi. Cu toate acestea, susţine acelaşi Raj Perumal, ideea sa avea să fie pusă în aplicare ani mai târziu în Premier League şi în Champions League. Împotriva dorinţei sale, singaporezul s-a întors în Anglia şi şi-a încercat încă o dată norocul.

ARESTAT ŞI TRIMIS LA ÎNCHISOARE

"De data asta, ţinta noastră era portarul lui Leicester City, Kevin Poole. Eu călătoream, din nou, cu paşaportul prietenului meu, dar autorităţile britanice erau mult mai atente, controalele erau mult mai stricte din cauza valului de imigranţi indieni. Un ofiţer mi-a cerut paşaportul şi a început să îl analizeze cu atenţie «Ceva este în neregulă», mi-a spus uitându-se când la poza din paşaport, când la faţa mea. Am fost reţinut şi, în cele din urmă, am recunoscut: «Sunt Wilson Raj Perumal şi sunt căutat de autorităţile din Singapore»". Perumal a fost trimis în Singapore, acolo unde a fost condamnat la un an de închisoare cu executare.

La finalul anului 1995, Wilson Perumal a ieşit din închisoare, iar prima veste pe care a aflat-o a fost că vechiul său colaborator, Pal, fusese şi el arestat pentru aranjamentele din Cupa Malaeziei: "Bryan îl trădase pe Pal. I-a spus că, dacă îi dă un milion de dolari, îl poate ajuta să iasă din închisoare. Disperat, Pal i-a dat banii, dar Bryan a dispărut fără urmă. Cu toate că suferise o pierdere importantă, Pal a mai avut bani să plătească alţi oameni şi, în cele din urmă, a fost condamnat într-un singur stat din Malaezia şi a petrecut o singură zi în spatele gratiilor. În arest, s-a lăudat în stânga şi-n dreapta cu aranjamentele pe care le-a făcut. Timp de doi ani, el a fost cel mai important <<jucător>> din Cupa Malaeziei. El a decis ultimele două câştigătoare şi a făcut mai bine de 40 de milioane de dolari singaporezi doar din aranjamente".

PARTEA A II-A