http://cosmingalu.com/2014/11/17/despre-...e-dreapta/
Despre Ponta și despre dreapta….
Posted by Cosmin Galu ⋅ noiembrie 17, 2014
Victor Viorel Ponta și-a recunoscut înfrângerea. Cine? Comunistul, omul rușilor s-a dat bătut? Hmmmm….
Foarte puțini dintre cei care au exaltat de bucurie, din tabăra lui Iohannis, au făcut ochii mari la acest gest și mai puțini l-au apreciat sau înțeles. E un gest firesc într-o democrație. În democrația americană, după ce candidatul care a pierdut se declară învins, se oprește numărătoarea voturilor și este gestul cel mai important de validare al învigătorului. Acest gest arată maturitate și contribuie la funcționarea eficientă a democrației.
Declarația lui Ponta, făcută imediat după primele exit polluri, îmi confirmă că nu este nici Iliescu, Geoană sau Năstase, ci are un alt aluat. Și că nu e nici omul rușilor. Remarcasem cu coada ochiului această deosebire de ceva vreme, în timpul campaniei. Dar ar fi trebuit să recunosc și să și am curajul să o mărturisesc public, “pă facebook”. Un anumit resort emoțional m-a oprit, frica de a admite că stânga s-a reformat mai sănătos ca dreapta, dar da, trebuie să o spun, și teama de “linșajul” apropiaților de “dreapta”. M-am ales cu jigniri, după turul I, de la prieteni apropiați și de “dreapta”, doar pentru faptul că am decis să îmi anulez votul în turul II. Deși le-am mărturisit de atunci convingerea că va câștiga Iohannis. Am ales să tac și să evit și alte rupturi, la cald se spun multe, mai ales într-o campanie de acest gen, cu accente de tip FSN.
Dar trebuie să spun că am greșit și eu. Nu, nici cea mai mică parte din mine nu concepea să pună ștampila pe un candidat PSD. I-am acordat toată atenția mea lui Iohannis. Am descoperit că e un tip sincer, dar pe alocuri vanitos, și cam atât am reușit să văd eu. Nu m-a convins că e pregătit și nici că e de dreapta, dar despre el am timp să scriu următorii 5 ani. Și o voi face. Nu i-am dat, însă, nicio șansă lui Ponta. De ce? Pentru că e de la PSD. Nu mi-am pus o secundă problema să-i acord atenție cu adevărat. Cui? Unui psd-ist, copil de al lui Iliescu? Cine? Tocmai eu, care de la 14 ani am fost în PNTCD, cu bunici deportați, luat cu duba în 1994 pentru că am lipit secera și ciocanul pe afișele oficiale cu Iliescu, bașca și participant activ la prima victorie a dreptei, dreapta aia adevărată, în 1996.
Dar în această campanie nu a existat dreapta și stânga. Să împarți oamenii și să și votezi exclusiv pe criterii de genul: “de aia că e neamț”; “miticii votează cu Ponta”;”e ardelean de-al nostru”; sau “n-are copii”; “nu e bun român”; “nu-i ortodox”; “deștepții votează așa…proștii așa…”; îmi arată că nu am evoluat prea mult față de 1990, împărțim, etichetăm foarte ușor, și asta nu e de dreapta. Un fel de fesenism “upgradat” de genu “moarte intelectualilor”.
Ar fi trebuit însă să îmi amintesc ce am învățat acasă despre oameni și de ce cred eu în valorile conservatoare și creștin-democrate. Oamenii nu se împart în clase și categorii. Nu se judecă după limba ce o vorbesc, zona în care locuiesc, cum se îmbracă etc. Am învățat acasă să mă uit la cum se comportă cei din jurul meu. Între pecicani, tatăl meu e din Pecica, auzeam des o vorbă: “Mă a cui ești tu, din Pecica?” rostul acestei interogări era să identifice persoana cu un aspect pozitiv de notorietate al familiei din care provine. Aaaa “ tu ești a lu X ce face pită”; “a lu Y ce-i profesor” etc Am fi vrut mulți să știm, înainte de a fi președinți, al cui e Băsescu, al cui e Iliescu etc Nu am cunoscut candidații și prin prisma familiei. Familia e o valoare fundamentală a dreptei. Ponta a venit în fața națiunii cu familia, soția și mai ales cu propria mamă. Și ne-au și vorbit aceste doamne. Dna. Naum vorbește mai cu suflet ca mulți dintre politicieni. Am știut foarte puține despre familia președinților aleși după Revoluție și cred că era important. Bravo lui pentru acest curaj și această lecție.
Dincolo de faptul că familia este o valoare importantă, în viziunea dreptei, aș mai remarca un lucru, despre mesaj și slogan. Scopul politicii este pacea nu ura. Politica este despre apropiere nu dezbinare este despre pro, nu despre anti. Prea multă ură și aroganță în partea “dreaptă”, dreapta este și despre smerenie, respect, compasiune.
Una peste alta nu știu dacă Băsescu sau chiar Ceaușescu au ieșit din noi dar felul în care a ales Ponta să încheie acest circ îi face cinste și îl aplaud pentru asta.
Doamne Ajută!
