Gata. A trecut Revelionul . La treaba !
http://www.gandul.info/puterea-gandului/...s-13579498
După o răsturnare de scor şi o mobilizare la urne a românilor cum eu unul nu am mai văzut şi nu le-am crezut posibile în ţara aceasta înăcrită, apatizată şi refugiată din calea propriei existenţe, am un sentiment ciudat. Simt că ieri a fost Revelionul, dar astăzi e întâi ianuarie şi îmi vine să încep cu apă rece calea spre trezie. Puterea e în aceleaşi mâini ca şi până acum, s-a schimbat doar un personaj.
Dragă Victor,
Probabil eşti năuc şi în jurul tău simţi, poate chiar vezi deja, cum băieţii îşi ascut mustăcind cuţitele acelea mari, mai abitir ca şaormarii profesionişti sâmbătă noaptea. Nu înţelegi cum, de ce şi cine. Dacă ai fi fost mai atent la lecţia de istorie şi la mentorul dumitale, Adrian Năstase, dincolo de aura sa de paşă, ai fi reţinut că, dincolo de un punct al aroganţei bazate pe nimic, al călcării în picioare a celor care nu gândesc ca tine, al minciunii aruncate nonşalant în faţă, începe fierberea. Şi clocotul ei îţi azvârle mămăliga fix peste zâmbetul acela insultător, zeflemitor faţă de toţi şi de toate.
Înţelege că vremea propagandei de tip neocomunist, prin care ţii puterea în mână de fier, mai funcţionează doar în Rusia, şi asta pentru că acolo chiar există o mână de fier, a lui Putin, nu o lăbuţă pufoasă, ca în România. Alegerile nu se mai câştigă cu televizorul (sau cu televizoarele, la câte organe de media ai în slujbă), ca pe vremea întâistătătorului Iliescu, ba nici chiar cu Facebook-ul, aşa cum propovăduiesc noii apostoli ai social media, zilele acestea. Oricâtă minciună, oricâte falsuri şi dezinformări ar curge, ele se năruiesc când faci o greşeală fatală.
Tu ai făcut-o. Ai călcat în picioare un drept pe care românii au ajuns, cine-ar fi crezut, să-l pună pe picior de egalitate cu mâncarea şi salariile. Dreptul la vot şi cel la demnitate.
Înţelege, tu şi partidul tău, că din 2012 paradigma s-a schimbat. Românii au învăţat să iasă în stradă, cât de puţini or fi ei cei cu acest resort, atunci când ceva îi scandalizează, când îi calci prea tare pe bătătură. Traian Băsescu şi-a luat-o peste bot din stradă, în 2012, când cu Raed Arafat, un fel de brand de ţară la vremea respectivă, asta după ce guvernul său marionetă a tăiat pe nepusă masă pensiile şi salariile. Tu însuţi ţi-ai luat-o peste nas din stradă, în 2013, când ai încercat să treci pe şest aurul de la Roşia Montană în administrarea total dubioasă, unii ar spune chiar periculoasă, a unei firme cu trecut incert, apoi tot fără prea multe explicaţii să înfigi sonda americană în bătătura ţăranului moldav. Târziu, ameţit, ca un adolescent plin de ifose şi pretenţii, civilizaţia protestului s-a deşteptat şi în România, chiar sub nasul tău. Dar nu, e clar, istoria nu este punctul tău forte sau poate că ai impresia, nu ne-ar mira, că eşti mai presus de ea.
Te-ai agăţat ca înecatul de pai de ţinerea sub bocanc a diasporei, cu orice preţ, de frică. E de înţeles, în 2009, colegului dumitale Geoană de-acolo i s-a tras, dincolo de inepta sa vizită nocturnă la „spa”. Totuşi, preţul a fost prea mare. Oricum pierdeai diaspora, orice ai fi făcut, pentru că românii ăia nu de bine ce le-a fost în România au plecat. Statistic, ei nu votează cu tine şi cu stânga. Îngrădindu-i, înjosindu-i, ridicând din umeri zâmbăreţ în faţa lor, ţi-ai tras însă singur preşul de sub picioare aici, în ţară. Pentru că românii aceia nu s-au rupt de ţară, iar energia lor vibrantă s-a transmis până aici.
Dragă Victor, în fine, nu mai poţi fi premier. Trebuie să recunoşti că ar fi penibil.
Dragă Klaus,
Uită-te bine în oglindă şi repetă ca de pe prompter: nu tu ai câştigat alegerile. Le-a pierdut Victor, le-au câştigat românii pentru tine. Eşti poate primul preşedinte al României care a ajuns în cea mai înaltă funcţie în stat aproape parcă împotriva voinţei sale, dus de valul de furie al votanţilor împotriva contracandidatului său. Nu a reuşit asta nici chiar Băsescu în epoca Năstase. Eşti primul preşedinte al României care parcă nu şi-a dorit, căruia i-a fost cam egal între Cotroceni şi Podul Minciunilor.
Eşti primul preşedinte al României, în afară, desigur, de Ion Iliescu, căruia îi trage glonţul de argint altcineva: strada, votanţii.
Înţelege că dacă vei conduce ţara aşa cum te-ai prezentat în public în campanie, nu va fi bine, oricâtă spoială nemţească şi alură de spirit civilizat şi reţinut i-ai da. Învaţă să-i asculţi pe cei din jurul tău şi dacă poţi, înconjoară-te de oameni mai deştepţi ca tine. Nu căuta lachei supuşi, nu proceda ca Victor.
Înţelege că, dincolo de campanie, o ţară se conduce cu cifre, statistici, legi şi reacţii rapide. Deprinde-le. Tăcerea e de aur, reţinerea şi chibzuinţa sunt nobile, dar nu la Cotroceni. Nu când orice derapaj economic ne poate azvârli în jos, nu când la câteva sute de kilometri de noi Rusia se joacă cu tancurile pe hartă, nu când ai un Parlament şi un Guvern care ţin în şah statul de drept şi economia.
Dragă Klaus, lumea are aşteptări mari de la tine. Nu se ştie care sunt, pentru că nici tu nu ai creat vreo aşteptare, însă toată energia aceasta transpusă în urne trebuie să conteze la ceva. Fă-o să conteze.
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
