Doi membri ai Miscarii Aradene (Brigi si Norbi) care se implica in continuare in organizarea de diverse evenimente in si pt Arad.
http://www.norbertszucs.ro/aradeanul
O bună prietenă de-a mea, Brigitta Saszet, m-a rugat zilele trecute să o ajut cu promovarea evenimentului pe care-l organizează. Se numește Mândru că-s Arădean, este o gală ce urmează să fie la ediția a 2-a și se vrea organizată o dată la doi ani; scopul acesteia fiind de a promova cultura, istoria, stilul de viaţă şi moştenirea arădeană pe plan local, naţional şi internaţional; un scop frumos de altfel, și foarte serios, din punctul meu de vedere.
Am scris acum doi ani (dacă nu mai mult!) un articol care, deși n-a văzut butonul de “Publish”, a văzut tiparnița; fiind inclusă în cartea Despre una-alta scrisă de mine și colega mea, Mihaela Livia Popa. Și, dacă tot e să susțin acest eveniment și sunt de părere că acesta este unul dintre cele mai frumoase evenimente livrate de cercul meu de prieteni, ei bine, atunci vreau să-ți împărtășesc povestioara mea privind Aradul și motivul pentru care investesc anii mei de tinerețe în el.
Aradul pentru mine nu înseamnă clădiri, nu înseamnă istorie sau oamenii care au trăit cândva pe străzile noastre. Nu. Aradul pentru mine înseamnă acel acum și oportunitățile pe care le pot costrui pentru a avea o experiență de viață cât se poate de diversă.
Aradul înseamnă prezentul; un dialog între noi doi și o povestea pe care o spunem împreună!
Cred în ideea că dragostea față de un oraș nu se datorează trecutului ci mai degrabă eului; a faptului că tu deții un rol printre clădirile acestea ce ne înconjoară, că faci un bine, că deschizi un drum sau mai multe, adăugând un puls în plus inimii orașului, dezvoltând ceva și mai ales, pe cineva.
Iubesc orașele vii, orașele care nu dorm. Orașele care oferă un meniu vast de activități zi de zi, destinate dezvoltării comunitare, personale și antreprenoriale.
Să-ți mai spun că nu eram curios de oraș mai deloc până-n anul 2011?
Îmi spuneam seară de seară că, odată ce termin școala, voi plec cât văd cu ochii de departe.
Era multă gălăgie, praf și chestii complicate fără sens. Asta până într-o zi. Până în ziua în care toate s-au schimbat.
Un ceai negru cu lapte, câțiva biscuiți cu fulgi de ovăz și doi prieteni dragi au fost suficienți pentru a-mi da seama de motivul pentru care merită să mă dedic acestui oraș numit Arad.
E vorba de primul meu proiect, primul filtru prin care am reușit să redescopăr orașul și oamenii pe care-i ocrotește. Acei oameni plini de idei, de energie și pasiune.
Așa am realizat că trăiesc într-un oraș ruginit. Unul a cărei roșu și praf ascunde jungla urbană după care tremur de atâta timp.
Lună de lună, cu fiecare ediție de proiect, cu fiecare călătorie în lume, mi-a crescut orașul în inimă. I-am văzut adevărata valoare - oameni și ale lor povești.
Oameni pe zembre și praf pe teniși, Aradul este casa mea! Iar arădeanul din mine spune în felul următor:
Consider că n-am fost aduși pe lumea asta pentru a ne plânge de ce n-avem. N-am fost aduși aici pentru a aștepta după cineva care să ne îndeplinească mofturile. Eu cred că ne-am născut cât se poate de egali.
Atitudinea e cea care ne diferențiază unul de celălat, nicidecum abilitățile, IQ-ul sau talentul. Succesul rămâne la atitudinea motivației și a ambițiilor fiecăruia, indiferent unde ne-am afla. Iar Aradul, zic eu, are suficient teren fertil pentru o sumedenie de povești de succes. Unul dintre acestea fiind chiar TU.
De multe ori mă simțeam sufocat ca într-o cutie, crezând până la cer și înapoi că s-a făcut tot ce s-a putut pentru orașul nostru și că punctul în care mă aflam în momentul absolvirii primei facultăți era apogeul experienței personale. Adică Aradul era un soi de cuptor, un cocon pentru mine; odată maturizat, unica mea misiune era să plec într-un alt ora. Când de fapt, astăzi, mă gândesc, că de abia atins nivelul mării... Căci adevărata față a Aradul e ascunsă și plină de ușii. Un oraș neexplorat al Oportunităților!
Oriunde te uiți, aplicând filtrul care trebuie, observi cu adevărat oportunitățile care îmbracă ulițele arădene. Trebuie doar să vrei! - Acesta e secretul.
Și văd comunități active, cafenele arhipline și evenimente pentru tot tacâmul. Văd Interculturalitate, diversitate și oportunități în concordanță cu nevoile și interesele fiecăruia.
Văd artiști, afaceriști, studenți locali din alte părți ale țării și din întreaga lume.
Văd prieteni, colegi și viitori colaboratori.
Văd Aradul ca pe un paradis al cunoașterii și al liberului arbitru. Așa cum văd oameni lipsiți de frică, lideri ce clădesc noi inițiative și conduc noi mișcări, toate în folosul comunităților noastre, toate în folosul orașului nostru frumos, sănătos și activ!
Mica Vienă zici? Eu zic să rebrandăm! E Arad și atât. Un oraș minune ce deține combustibil pentru a aprinde nu doar un phoenix ci stoluri întregi care să ne (i)lumineze străzile. Asta cred eu.
Un Arad lipsit de frică.
Un Arad în care opinia și activitatea individului contează.
Un Arad în care unicitatea fiecăruia este adevărata hrană a inimii societății. Și tocmai de aceea sugerez să ne bucurăm că facem parte din viața arădeană și că excelăm în domeniile în care credemși în comunitățile în care ne dorim să fim.
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
