Echipa NATIONALA

[cip_leo]

eu cred ca topicul asta trebuie trecut la altceva decat rubrica fotbal. ceea ce ni se serveste nu are nici o legatura cu fotbalul. e de ajuns sa comparam meciurile "jucate" de tricolori cu orice meciuri jucate de 99,99% din echipele participante. am avea o sansa sa demonsstram superioritatea prin zona Oceania, printre insulele populate de fosti canibali
http://adriangeorgescu.ro/gazeta-sportur...tricolori/
Dragi tricolori,…
… cu voi, am ajuns de la “Generația de Aur” la “Generația Feroe”.

Dintre toate formațiile Europei, România a fost cea mai favorizată de mărirea numărului de echipe calificate la turneul final al Euro 2016. La tragerea la sorți, am prins de departe grupa cea mai slabă, cu Grecia, capul de serie, în cădere liberă. Ce mai lipsea? Gibraltar în loc de Feroe, retragerea Finlandei pe motiv de boală, din partea Ungariei să participe 11 refugiați cu copii în cârcă sau, ca să fim siguri, să se califice direct toate formațiile din grupă.


Fiecare echipă națională are un ciclu de performanță, decenii mai slabe sau mai bune, doar România cade continuu în spirală, lovindu-se pereți, ca o muscă beată. Meciurile naționalei sunt ca o petrecere la care invitații sunt obligați să-și completeze adeverințele de venit, altfel nu vine tortul. Asta nu se mai cheamă joc, ci serviciu de gardă. Băieții aleargă pe teren de parcă fiecare ar căra un turn de farfurii, țepeni, atenți, transpirați din teama că totul s-ar putea transforma într-un morman de cioburi. Pe margine, generalul pupă icoane. Nene, gestul ăsta e dincolo de orice descriere. Cum ar fi ca, în timpul zborului peste ocean, pilotul să anunțe că un motor nu mai funcționează, apoi să iasă din cabină făcându-și cruci și murmurând: “Dă, Doamne, să nu ne prăbușim!”?

Cu ajutorul majorității stranierilor noștri putem cel mult aprofunda cunoștințele geografice, aflând despre existența unor sate și a unor pustiuri. “Important e să ne calificăm, nu contează cum”, spunea Torje înaintea partidei cu Grecia. Această aserțiune, pasată la nesfârșit între băieți ca o dovadă de pragmatism inteligent, e înrudită cu “Important e să joci, nu contează unde”. Dragă Torje, cu acest “nu contează cum” ai ajuns de la Udinese la Osmanlispor, nume parcă luat din filmele lui Nicolaescu.

Ne serviți această versiune bearcă a lui ”scopul scuză mijloacele” tocmai pentru că nu prea aveți mijloace. Jucați un fotbal mai chinuit ca eforturile unui ciung de a croșeta. Când atacați, parcă năvăliți într-un mall proaspăt deschis, să luați tigăi cu 1% din preț. Când trageți de la distanță, sunteți mai periculoși pentru păsări ca gripa aviară. Driblați cu ușurința cu care dansează Arșinel în reclamele Catena.

Pe 6 mai 1992, naționala României își începea campania de calificare pentru World Cup 1994 cu reprezentativa Insulelor Feroe. Ai noștri învingeau atunci cu 7-0, marcând într-un meci exact atâtea goluri câte au înscris până acum actualii tricolori în prezenta campanie, din opt partide. În fotbalul românesc au fost mereu meciuri cruciale, întâlniri ale ultimei șanse, baraje, jocuri decisive, unele câștigate, altele nu. Diferența este că “meciul unei generații” se va disputa acum cu reprezentativa Insulelor Feroe, cu care se distrau odinioară Hagi & Co, dar pe care, acum jumătate de an, băieții lui Nea Puiu de-abia reușeau să o bată, acasă, cu 1-0. Asta va fi posibila împlinire a “Generației Feroe”.