Echipa NATIONALA

[cip_leo]

serbia nu mai are fotbal de vreo 10 ani. in afara de rivalitatea steaua rosie-partizan nu exista nimic care sa tina steagul. si rivalitatea e mai mult extrafotbalistica. si ei exact ca noi nu au facut nimic sa schimbe ceva in sistem spre deosebire de Croatia de exemplu. iar pentru Olanda, care de fapt e singurul mare nume care sta acasa e un accident care se intampla poate o data la 20-30 de ani la vreun schimb de generatii.problema e ca ni nu jucam nimic si nici nu mai rasar "genii" care sa ne califice exclusiv prin talentul si munca lor. iar geniile nu vor mai rasari in vecii vecilor daca sistemul nu se schimba. iar sistemul nu se schimba
http://blogsport.gsp.ro/andreicraciun/20...a-decenta/
Discret, propun, acum, la ceasul istoric al euforiei de după victoria din Feroe (există, iată, o minimă euforie și după o victorie în Feroe), să medităm totuși la direcția spre care ne îndreptăm. Trebuie să avem puterea de a nu mai ocoli acest ghețar: echipa națională de fotbal a României a jucat – pe întreaga durată a preliminariilor – mediocru, iar rațiunea ne îndeamnă la prudență în a spera altceva pentru vara viitoare. Avem, așadar, o calificare muncită, obținută cu un fotbal încîlcit, lipsit de orice strălucire, asemenea ideilor antrenorilor care au condus-o. Totul petrecîndu-se pe fondul unei trufii nejustificate de realitate. S-a tot pretins că ar fi o rușine cosmică ratarea acestei calificări. Ca și cum trecutul ar putea aboli acest prezent crunt, în care echipele românești de club sînt cînd ridicole, cînd inexistente. E mai brutal, dar e mai înțelept să ne dăm, totuși, seama cam unde ne aflăm.

Ceea ce se spune încă și mai puțin este altceva: Campionatul European de fotbal a ajuns o horă la care cu greu poți rata invitația. Dat fiind noul sistem de la EURO riscăm chiar să trecem de grupe! Uite, în Albania tocmai se scriu ode pentru „Generația de Aur”, se oferă cetățenii de onoare, e frumos. Da, chiar și Albania va participa. Nu vor lipsi nici tradiționalele forțe continentale Islanda și Țara Galilor. Despre puternica reprezentativă a Irlandei de Nord am avut, deja, timp să ne facem o idee.

Campionatul European este – reformat de Platini, pe valul unei căderi de neocolit – o întrecere vastă, populară, o cîntare a fotbalului de consum. Aceasta este direcția: continentului întreg cît mai mult fotbal! Nu e adevărat că nu mai există echipe mici. E adevărat însă că nu mai există echipe mari. Această industrializare a jocului, această falsă democratizare a jocului, această diluare a întrecerii, această avortare a ideii de elită explică, în mare măsură, reticența în bucurie. Și nevoia de marketing și PR, ca la orice cosmetizare a falsului: acum, stimați suporteri, trebuie să cîntați în cor o odă a nețărmuritei bucurii comerciale!

Acum patruzeci, acum treizeci, ba chiar și acum douăzeci de ani, exista încă sentimentul că o calificare la un European este, totuși, o realizare. Acum este o formalitate dictată de logica implacabilă a progresului pieței libere. Să nu ne amăgim că am reușit o performanță. N-am reușit. Propun, la fel de discret, să nu mai jonglăm cu termeni precum „catastrofă” sau „epopee, căci nu știm ce vorbim.

Naționala României practică un fotbal mărunt care ne duce într-o competiție care și-a pierdut identitatea, deci sensul. Ceea ce nu ne va împiedica să ne agățăm de iluzii. Fotbalul nostru prăpădit chiar avea nevoie de această calificare ca de puțin oxigen.

Vom mai dansa o vară. Ce va fi apoi? O performanță va fi cum va reveni Olanda din groapa în care s-a prăbușit în ultimii ani, căci va reveni. De-abia acolo vom putea vorbi despre sistem, valori și momente zero. A se urmări cazul.