OFF-TOPIC

[Kidu]

Bikerii arădeni, alături de familia Gigină
http://specialarad.ro/bikerii-aradeni-al...gina-foto/

Ar trebui sa iesim cu totii din nou in strada pentru ca gunoaiele din Parlament nu au invatat nimic din acea tragedia "Colectiv", au facut doar un pas in spate, s-au repriat, si-au lins ranile si acum au trecut din nou la atac.
Nu l-ati vazut de Dragnea ce tupeu gretos a avut la adresa premierului Ciolos, nu ati vazut cum gunoaiele din PSD, ALDE si altii care or mai fi fost pe acolo cum au facut scut in jurul lui Oprea?
Trebuie sa ne organizam, sa ne mobilizam pe retele de socializare si trebuie iesit din nou in strada. Clujul a facut-o deja inca de aseara.
Nu trebuie sa fim indiferenti, nu trebuie sa lasam ca moartea lui Bogdan Gigina sa fie in zadar.

Am sa pun aici si mesajul mamei lui Bogdan care a vorbit despre felul cum au primit vestea tragediei si cata nedreptate li s-a facut in Parlament dupa ce Oprea a primit aviz nefavorabil urmarii penale.
Nu, nu cred ca femeia asta este manipulata cum afirma boul ala de Cristoiu, cred in durerea ei, in drama ei pentru ca in momentele astea sunt convins ca nu-i mai pasa de nimic material.

"Nu am vrut pana acum sa vorbesc despre trairile noastre;acum vreau ca toti cei care ne-ati "condamnat" sa intelegeti de ce nu am facut-o. Sunt lucruri greu de spus si greu de imaginat pentru voi care sunteti parinti. In seara zilei de 20 octombrie 2015 in urma telefonului primit la ora 19,02.

Am alergat catre spitalul universitar. Cel care ne-a anuntat de accident repeta "nu pot sa cred ca s-a intamplat asta, "nu pot sa cred...". Sotul meu si-a imbracat un trening peste pijama si a plecat catre spital....eu m-am blocat, nu reuseam sa ma imbrac....eram ...paralizata.... I-am spus sa alerge sotului meu ..."am sa ajung cu un taxi nu ma astepta ....du-te langa baiat".
Am iesit in strada cautand un taxi .....greu de gasit ...afara ploua torential. Am pornit catre zona Unirii spunand rugaciuni pentru viata copilului meu. Nu imi pasa ca oamenii se opreau si ma priveau ca pe un om debusolat, nu-mi pasa.... decat de el, de copilul meu, imploram Divinitatea ca el sa fie bine.In momentul in care a, intrat in spitalul Universitar am avut impresia ca toata lumea ma cunoaste.Cel de la intrare a intrebat "Sunteti mama politistului accidentat?". Mi-a aratat usa unde copilul meu era resuscitat.
Am intrat si acolo am gasit un copil, copilul meu complet desfigurat, cu gatul retezat. Cu chipul plin de sange, pardoseala era plina de sange; m-am prabusit la picioarele lui, sarutandu-le si strigandu-l. Inca avea sosetele ude un picioare.
M-am trezit ridicata brusc si zguduita de umerii...medicul de garda plangea si incerca sa ma faca sa inteleg ca nu se mai poate face nimic. M-am prabusit din nou la picioarele copilului meu, implorand si privind oamenii care, desi stiau ca nu se mai poate face nimic pentru el, nu voiau sa renunte. Nu am sa uit niciodata cum acei oameni incercau imposibilul, nu am sa uit lacrimile care li se innodau sub barba.
Astazi privesc, privim neputinciosi la nedreptatea facuta sufletului copilului nostru."