Avem un nou Tabarcea în fotbalul românesc! Și e la fel de bun ca originalul!
Posted on December 8, 2016 by adidobre
Mă pregătesc să pornesc spre Buftea. Sunt din nou crainic la un meci al unei naționale de juniori a României. U19 de data asta. Mi-am făcut temeinic temele, deși unii s-ar putea întreba, pe bună dreptate: „Ce naiba pregătește ăsta ca (virgulă!) crainic la un meci de fotbal?! Ce mare șmecherie? Citești echipele și gata. Iar în timpul meciului bagi schimbările”! Nu e însă chiar așa, vă spun eu, mai ales când îți respecți meseria, oricare ar fi aceasta.
Patru goluri în Supercupă!
Parcurg pentru a nu știu câta oară lotul României. Și tot nu înțeleg. Am impresia că e o greșeală. „Petre Adrian Tabarcea”, scrie la atacanți! „Cum, Tabarcea?”, întreb cu voce tare. Pe Adrian Petre îl știu, dar pe „Petre Adrian Tabarcea”, nu! În dreptul numelui său scrie: „UTA Bătrâna Doamnă”. „El e”, îmi spun și pornesc spre Buftea. Ajuns la destinație, nu primesc însă lămuririle necesare. Nu găsesc un om care să facă lumină în problema mea. Aștept să vină copiii la stadion și, în drumul lor spre vestiar, îl abordez pe atacantul de la UTA: „Adrian, am o întrebare! Ce e cu Tabarcea?”. Adrian se uită la mine, zâmbește pe sub mustața sa adolescentină și îmi răspunde: „Așa mă cheamă”!
Adrian Petre m-a încântat pentru prima oară astă-vară, la Supercupa României, când a tras echipa după el spre un succes puțin scontat: 5-4 cu Viitorul Constanța, campioana României la U19! Adrian a marcat, stați să mă gândesc, patru goluri! A fost unul dintre cele mai frumoase meciuri văzute de subsemnatul în ultimii ani. Îmi mai amintesc amănuntul că la meciul cu pricina, disputat la Mogoșoaia, n-am zărit niciun jurnalist, niciun fotoreporter de „la centru”, nicio cameră TV…
Constantin Tabarcea
Și încă ceva. I-am spus asta și lui Adrian. Auzisem multe despre el, dar nu îl văzusem jucând. La Mogoșoaia a fost prima dată. După un sfert de oră în care nu își găsea locul pe teren, mi-am zis: „Ce fițos e și ăsta”! Adrian e, însă, și o spun cu mâna pe inimă, fotbalist. Nu jucător de fotbal. Fotbalist de rasă, tati. Iar în afara gazonului e de un bun simț de care n-ai bănui că un fotbalist e capabil.
Dar cine e Tabarcea, al cărui nume îl poartă Adrian Petre?! Părinții mei, Dumnezeu să-i odihnească, au fost cei care mi-au povestit despre Constantin Tabarcea. Mama mărturisea că nu a văzut fotbalist mai frumos! Fost mare jucător al Petrolului la sfârșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60, Tabarcea a căzut ca din senin pe teren, în timpul unui meci dintre Petrolul și Dinamo Bacău. Se întâmpla acasă, la Ploiești, într-o zi de 16 iulie 1963. A murit câteva minute mai târziu la spital… În anii ’80, în județul Prahova exista o competiție intitulată Cupa Constantin Tabarcea! Jucam la Progresul Bucov, localitate aflată în drumul către Liceul din Valea Călugărească, pe care l-am absolvit în 1985. La Cupa Constantin Tabarcea participau toate grupele de 16 ani din județ, inclusiv Petrolul. În 1982, Progresul Bucov a câștigat competiția! Am făcut parte din acea echipă! Ce echipă!
O propunere și un dialog
Acum câțiva ani, după inaugurarea noului stadion din Ploiești, veneam, aici pe blog, cu o propunere. Sugeram, așa cum se întâmplă în fotbalul adevărat, ca una dintre peluze, acolo unde stă de obicei galeria Petrolului, să poarte numele lui Constantin Tabarcea. Cealaltă, „la ceas”, să se numească „Mircea Dridea”. La poarta aia a dat nenea Mircea gol lui Liverpool. Nu m-a băgat însă nimeni în seamă.
Deși nu mă leaga inițial nicio prietenie cu Adrian Petre, am îndrăznit să-l provoc la o discuție. Despre el, despre numele său, despre fotbal. Și a ieșit, zic eu, ceva frumos. Discuția avută cu Adrian Tabarcea Petre mi-a reamintit de vremurile când le luam interviuri fotbaliștilor adevărați, nu jucătorilor de fotbal (!). La final, mi-am permis să-i dau un sfat lui Tabarcea de la UTA: „Tati, rămâi așa cum ești și vei ajunge un fotbalist adevărat, iar visele tale vor deveni realitate”! Sunt convins că a înțeles ce i-am zis.
„Am început fotbalul înaintea școlii!”
– Ce faci, Adrian?
– Bine, mulțumesc! Tocmai ce m-am întors de la examenul pentru permisul de conducere!
– Ce ai făcut?!
– Păi, ce puteam să fac? L-am luat!
– Când ai început fotbalul?
– Devreme, la șase ani, acasă, la Arad, unde m-am născut. Am început fotbalul înaintea școlii! Țin minte că am debutat la o grupă unde copiii erau cu doi ani mai mari ca mine, născuți în 1996. Eu sunt ’98. Ștefan Mândru și Romeo Vurdea au fost primii mei antrenori. La UTA m-au adus Marius Demian și Cristian Păcurar. Cu cine am crescut? Adică cu ce fotbaliști? Păi, în acea perioadă echipa era în Liga I. Antrenor era Marius Lăcătuș. Îmi plăceau Todea, Mara, Dănălache. De Mara îmi plăcea cel mai mult!
Zlatan Ibrahimovici
– Ții minte când ai fost convocat pentru prima oară la echipa mare?
– Ziua aceea nu o voi uita niciodată! Acum trei ani, în Liga a 3-a. Atunci nu era cu obligativitatea de a avea juniori în teren, dar totuși am fost chemat la echipa mare. Jucam la Hunedoara. Era derby, între două formații de tradiție. La 3-1 pentru noi, pentru UTA, Ronald Naghi, care era antrenor, a zis că nu are ce pierde și m-a trimis în teren. Am jucat 20 de minute. Intrasem într-un grup în care nu cunoșteam pe nimeni, dar am fost primit bine. Sorin Botiș m-a ajutat foarte mult. Vorbea mereu cu mine, îmi dădea sfaturi. Meciul s-a încheiat cu scorul de 4-1 pentru noi. Țin minte și cine a marcat, tot!
– Ai vreun idol?
– La început mi-a plăcut la nebunie de brazilianul Kaká. Jocul lui m-a influențat mult. Eram mic, jucam pe același post! Apoi, mi-a plăcut de Zlatan Ibrahimovici! Cu el am crescut practic. Stilul său, personalitatea lui, foarte multe dintre calitățile sale mi-au constituit material didactic, să zic așa. Nu mai jucam pe postul lui Kaká, de acum urcasem, evoluam pe postul lui Zlatan! Dacă i-am citit autobiografia? De cinci ori!
„Ce înseamnă UTA pentru mine?!”
– Ce îți place să joci mai mult, „număr 9” sau „10”?
– „Număr 9”! Dar și „10”, pentru că îmi place să simt mingea, să o controlez în permanență. Nu suport să stau în teren fără minge.
– Ai continuat să joci la UTA, la echipa mare?
– Nu prea. Veneau convocările la loturi și eram mai mereu plecat. Vedeam casa la câteva săptămâni!
– Ce înseamnă UTA pentru tine?
– Of, grea întrebare! M-ați luat prin surprindere! Ce să însemne? E greu de explicat în cuvinte. Pentru mine, ca arădean, înseamnă totul! Pentru mine nu există altă echipă în afară de UTA. M-am născut cu ea, îi știu istoria, tradiția, tot.
Nu e singurul Tabarcea din familie!
– Și, totuși, te cheamă Tabarcea! De unde și până unde?!
– Bunicul meu, pe care, din păcate, nu l-am cunoscut, era din Ploiești. A fost bun prieten cu Tabarcea, Constantin Tabarcea, fostul mare jucător al Petrolului. A fost acolo, pe stadion, când Tabarcea a murit. Și a promis că dacă va avea un băiat îi va pune numele Tabarcea! N-a avut doar unul, ci șase băieți! Plus două fete. Aproape toți au făcut sport! Iar bunicul s-a ținut de cuvânt. Pe tatăl meu îl cheamă Tabarcea Petre!
– Iar tatăl tău a dus numele de Tabarcea mai departe!
– Da, pe lângă Adrian mi-a pus și numele Tabarcea. Când am crescut mi-a zis de unde vine acest nume.
– Te strigă cineva Tabarcea?!
– Nu! Pe tata, în schimb, da! Eu am două prenume! Apropo de tata, e vicecampion mondial la fotbal-tenis!
Visul spaniol
– Ți-ar fi plăcut să joci la Petrolul?
– Dacă m-aș fi născut în Ploiești, cu siguranță!
– În ce campionat ți-ar plăcea să joci?
– În cel spaniol! Și vă spun și de ce. Acolo atacanții au libertate. Mie îmi place să fiu liber, să fac totul din imaginația mea! În alte campionate la fel de puternice, atacantul e încorsetat, e obligat să-și folosească în primul rând calitățile fizice, forța, să respecte cu sfințenie sarcinile de joc, n-are libertatea din campionatul spaniol.
„18 goluri în 16 meciuri”
– Care sunt atuurile tale?
– Vă spun și eu ce am auzit de la alții, de la antrenori! Păi, fuleul, în primul rând. Apoi tehnica foarte bună pentru postul și înălțimea mea. Mai sunt execuțiile, care sunt native. Lovesc balonul, în funcție de fază, cu șpițul, cu călcâiul. Ar mai fi tactica, plasamentul, pe care le-am învățat încă de când eram copil, la începuturi. Dau bine și cu stângul, deși sunt dreptaci.
– Minusuri?!
– Muncesc din greu să-mi îmbunătățesc lovitura de cap. Forța, de asemenea.
– Cu psihicul de fotbalist cum stai?
– 18 goluri în 16 meciuri până acum, eu zic că stau bine!
Am discutat mult mai multe cu Adrian Tabarcea Petre, atacantul de 18 ani al echipei UTA Bătrâna Doamnă. Aș fi plictisit probabil dacă puneam în pagină toată discuția cu el. În plus, unele dialoguri au fost, așa, „off the record”! Arădeanul știe inclusiv despre meciurile cu Feyenoord de la începutul anilor ’70 ale echipei sale de suflet, știe și altele, multe. V-am zis doar că Tabarcea al meu e băiat!
http://adidobre.ro/avem-un-nou-tabarcea-...riginalul/
"If you're going through hell... keep going!" (Winston Churchill)
