Etapa #35: Poli - UTA (21.05.2017, ora 19:00, Digisport 1)

[Giuliano]

Da, într-adevăr am întâlnit o echipă rudimentară (unii băieţi în alb - violet nici să faulteze nu ştiu), pe care am învins-o cam la 3/4 din efort, într-un meci pe care l-am controlat din primul până în ultimul minut. Dar ştiţi ceva? Peste ani amănuntele astea vor fi uitate; pentru că în statistici va figura aşa:

21.05.2017, Timişoara, stadion Dan Păltinişanu
Poli Timişoara - UTA Arad 0-3

Şi mulţi poate se vor întreba cu regret... cum am putut rata aşa ceva? Cred că singurul avantaj al celor care au stat acasă e că au scăpat de nişte beşici la picioare de la marşul infernal prin jumate de Timişoara. Dar până la urmă şi urmările astea au farmecul lor; chiar şi la 41 de ani cât am eu, aşa că vârsta nu-i o scuză!

Important e ca acum jucătorii să-şi şteargă din minte victoria asta şi să fie 100% conectaţi la meciul ce urmează. Noi putem fi euforici, ei nu. De multe ori fotbalul dă de pământ cu tine imediat după ce te-ai suit pe un norişor rozaliu de unde cânţi la harfă precum Mozart. Gata, am învins în derby, ne-am făcut datoria, am demonstrat ce era de demonstrat, acum trebuie să fim serioşi şi concentraţi cu Baloteştiul. Ştiu, e prozaic şi poate enervant să cobori din realitatea virtuală a ceea ce ar putea fi fotbalul românesc (derby de tradiţie cu număr de spectatori format din 5 cifre) la realitatea cruntă a care înseamnă terenul denivelat de la Şiria, tribunele miniscule, fumul de mici şi adversari cu nume desprinse de pe etichetele de pufuleţi expiraţi din alimentarele României ceauşiste. Dar trupa lui Roşu trebuie să facă asta!

p.s. Toate golurile au fost frumoase dar cel al lui Curtuiuş a fost... meserie!