Baraj: UTA - ACS Poli Timisoara (15.06.2017, ora 17:30)

[suporterutabuc]

Perfect de accord, cu exceptia comentariului vis a vis de antrenor. NU te invata Rosu nici sa pui un stop ca lumea si nici cum sa dai o pasa precisa mai lunga de 3 -4 metri. Asta ai invatat-o la vremea junioratului cel tarziu. Si exemple ar fi destule din ceea ce am vazut azi. PS: Ca si la Timisoara, Adili mi s-a parut cel mai bun, cel putin nu a facut prostiile unor Manea ori Gligor. Sunt antrenori si antrenori. Unii vulcanici, care stau la marginea terenului si mor cu proprii jucatori si arbitri de gat (gen Sumudica, Ionut Popa etc), altii care sunt calmi si stau pe banca, constienti de valoarea jucatorilor si avand certitudinea ca respecta sarcinile tehnico-tactice. Iar Rosu..cu cine...? Nu intamplator jucam ca pe vremea lui Roly, pasa de pe fundas la bataie spre varf, ocolind constructia. Constructia care, e drept, nu stie sa faca un dribbling, poate cu exceptia lui Copil intr-o zi buna. Driblingul lui Stratila l-a invatat si soacra-mea de 80 de ani, la Chindris vad pase numai inapoi ori laterale... Asta e bagajul lor si nici Rosu, chiar daca le cere sa puna mingea jos (cum am vazut in unele meciuri), nu va reusi sa ii convinga nici in 100 de ani. Numai cu biciul..aduceti-l pe Halagian, pe Teasca sau pe Tadici de la handbal. Jucatorii si nimeni altcineva sunt constienti de lipsa de tehnica in primul rand, nu stiu sa faca un simplu dribbling la mijlocul terenului si prefera p'aia lunga si pe a doua (recentrarea cu capul a lui Curtu..spre cine s-o gasi prin zona). Hai sa fim seriosi...nu avem fata de Liga 1, visam cu ochii deschisi si ne amagim amarnic. Petre, umflat de noi si de presa, se descurca numai la nivelui Ligii2, depre restul nici nu mai vreau sa vorbesc. Adili de 3 ori, Curtuius, Stahl, Miron mai curajos pe iesiri (lipsa si la Tatarusanu), Stahl si Jorza. Atat. Scuze pt vehementa, dar azi chiar nu am aratat ca o echipa care vrem si, mai ales, putem. Si-l inteleg acum pe Kidu si a lui Silenzio stampa. Probabil ca stie mai multe. Sunt insa mai degraba convins ca nu pot decat ca nu vor. Si, probabil, avem nevoie de un antrenor cu biciul si cravasa. Ca in afara de freze, tatuaje, gagici, bani si masini nu au nimic in cap. Pardon, si ghete cat mai colorate si fosforescente. Nu e specific UTA-ei, ci intreg fotbalului romanesc, din pacate...

Sunt momente în care trebuie să luăm adevărul în piept şi să nu ne ascundem. O înfrângere este o înfrângere; punct! Ratarea unui obiectiv este ratarea unui obiectiv; punct! Sunt lucruri care dor şi pentru care trebuie să ne asumăm responsabilitatea, cu toţii, jucători, antrenori, conducere, suporteri şi oraş.

Da, azi au fost în joc greşeli care ne-au costat rezultatul. Da, pe parcursul campionatului au fost meciuri care au fost tratate superficial şi care s-au pierdut prosteşte. Da, pe parcursul campionatului s-a dovedit faptul că unii jucători nu se ridică la nivelul acestui obiectiv. Şi de aceea am ratat promovarea!

Da, azi şi pe parcusul campionatului au fost momente în care antrenorii n-au fost suficient de inspitaţi, de curajoşi. Au fost situaţii în care nu au avut ideile potrivite sau nu s-au făcut înţeleşi. Au fost momente în care antrenorii probabil n-au reuşit să se impună în vestiar sau să motiveze echipa suficient de mult. Şi de aceea am ratat promovarea!

Da, în acest campionat poate că nu întotdeauna deciziile manageriale au fost cele mai potrivite. Poate că s-a investit încredere în unii jucători sau antrenori care nu s-au ridicat la înălţimea încrederii. Poate că au fost momente în care era nevoie de mai mult cinism, de mai multă duritate. Poate că uneori clubul a fost condus prea mult cu sufletul. Şi de aceea am ratat promovarea!

Da, în acest campionat poate nici noi suporterii n-am fost la înălţimea obiectivului. Am cumpărat puţine abonamente, am contribuit cu prea puţin la stabilitatea materială a clubului. Au fost meciuri la care nu am umplut stadionul. Am fost meciuri în care nu am încurajat cu pasiune echipa. Am fost cârcotaşi, bârfitori, bănuitori de multe ori şi ne-am mobilizat să construim o atmosferă pozitivă doar acum în ultimele zile. Şi de aceea am ratat promovarea!

Da, în mod cert, noi ca oraş am contribuit mult prea puţin la îndeplinirea obiectivului. Am fost indiferenţi şi superficiali pentru încă un an cu acest club. Am lăsat oraşul pe mâna aceleiaşi conduceri incompetente şi perfide care ne-a adus în situaţia să jucăm timp de jumătate de an în mizerie iar în cealaltă jumătate în deplasare. Şi de aceea am ratat promovarea!

În acest moment ratarea obiectivului doare. O îndurăm fiecare după cum ne este caracterul; unii cu tristeţe interiorizată, alţii cu invective şi acuze. Dar de durut ne doare pe toţi. Şi ne va mai durea o zi sau o săptămână. Dar vine vacanţa iar la capătul ei o vom lua de la capăt. Poate nu toţi, poate unii nu vor mai fi printre noi pentru că nu mai sunt potriviţi, nu mai pot sau nu mai vor. Dar indiferent de tine, de mine, sau de el, UTA va merge mai departe în noul sezon. Iar diferenţa dintre eşec şi triumf va fi dată de felul în care vom munci fiecare dintre noi, în birouri, pe teren sau în tribune. Dacă vom fi responsabili, corecţi, muncitori, inspiraţi, dacă vom pune minte şi suflet, la anul poate vom fi suficient de buni pentru a face pasul în faţă.

Forza UTA!
Nu dăm niciodată înapoi!