Etapa #8: UTA - Dunarea Calarasi (16.09.2017, ora 16:00)

[Giuliano]

Eu unul nu mai înțeleg nimic și de aici și rândurile următoare:


UTA în Triunghiul Bermudelor!

Mărturisesc că îmi este foarte greu să scriu despre ultimul meci al UTA-ei, deoarece pur și simplu nu înțeleg ce se întâmplă la echipa mea de suflet. Degringolada totală în care se află Bătrâna Doamnă nu are pentru mine nicio explicație logică în acest moment, de parcă sunt în fața unui puzzle bizar și grotesc.

Am fost martor ieri la o nouă înfrângere pe teren propriu a UTA-ei, 0-1 cu Dunărea Călărași, rezultat care o plasează ”oficial„ în lupta pentru evitarea retrogradării. Dincolo de penibilul acestei situații, cu adevărat șocant a fost jocul, care a confirmat până la ultima virgulă poziția din clasament a echipei. N-am văzut în exprimarea UTA-ei nicio idee, decât în cazul în care aruncatul mingii la întâmplare spre careul advers poate fi considerată o idee de joc. N-am văzut solidaritate între jucători, semnificativ pentru asta fiind modul rușinos și iresponsabil în care mijlocașii ofensivi ai UTA-ei refuzau pur și simplu să-l ajute pe unicul atacant, Marius Curtuiuș, permanent hăituit de 2-3 adversari care n-aveau grija niciunui alt jucător îmbrăcat în roșu. N-am văzut nicio realizare individuală, n-am văzut driblinguri, n-am văzut șuturi spre poartă, n-am văzut pătrunderi sau pase perpendiculare în schimb am fost martorii unor execuții de-a dreptul hilare gen mingi respinse în centru, preluări de ”județ” sau pase ce se duceau la metri buni distanță de adresant. N-am văzut în jocul echipei ambiție ci doar o disperare similară cu cea a unui orb rămas fără baston în mijlocul unei intersecții aglomerate, terifiat de zgomotul claxoanelor bolizilor care-i amenință viața.

În momentul de față suporterii UTA-ei au trecut de la starea de furie ce-i încerca la ultimele meciuri, la cea de perplexitate. Nimeni nu mai are nicio teorie, niciun răspuns ci doar întrebări, multe întrebări. Iată câteva dintre ele, care mă bântuie de aseară, poate nu într-o ordine foarte logică deoarece logica nu-i un concept care să aibă multă legătură cu ceea ce se întâmplă acum la UTA:

- Cum este posibil ca jucători cu zeci și sute de meciuri acumulate în prima ligă să se exprime atât de jalnic? Admit că pot exista problme din punct de vedere al jocului colectiv, dar acești jucători cu nume importante sau măcar cunoscute în fotbalul românesc au arătat carențe incredibile din punct de vedere al tehnicii individuale! Dacă aceasta le este valoarea, cum a fost posibil să păcălească atâția ani de zile alte echipe astfel încât să ajungă la palmaresul pe care-l au?

- Dacă nu este o problemă de valoare ci una de caracter (aici includ și labilitatea psihică, incapacitatea de a te aduna în momentele grele) cum poate fi ea depășită? Există butoane care pot fi apăsate și care pot reseta încrederea jucătorilor? Și nu, nu vreau să aud răspunsul ”rezultate„ pentru că ele vin în urma unui joc măcar decent. Dacă ești prea labil să joci decent e imposibil să visezi la rezultatele care să îți refacă moralul! Se lucrează la aspectul ăsta, există idei, sau așteptăm fatalist ca jucătorii să își revină de la sine?

- Cât de mari sunt problemele de disciplină din vestiar? A existat sau nu o revoltă împotriva lui Adrian Mihalcea? Există o presiune exagerată din partea jucătorilor cu experiență asupra juniorilor? Există conflicte în vestiar? Ce au făcut oamenii din conducere pentru a stinge aceste conflicte și pentru a armoniza relațiile dintre jucători? Există ”mere otrăvite” în lot și dacă da, de ce nu se taie în carne vie?

- Dacă nu există soluții de redresare a jocului, când are de gând conducerea să anunțe renunțarea pentru acest an la obiectiv, concedierea jucătorilor ale căror prestații și rezultate nu justifică salariile pe care le primesc și demararea pregătirii viitorului sezon?

- Este conștientă conducerea clubului că pentru al doilea an consecutiv 90% dintre transferuri au fost ”țepe”? Ce strategie avem pentru a îndrepta această situație. Avem în calcul identificarea unui om competent și specializat în materie de transferuri pentru a fi adus în club?

Sunt multe întrebări la care conducerea ar trebui să răspundă în cazul în care conceptul ”ÎMPREUNĂ pentru un vis” nu e doar un slogan inspirat pentru marketing ci o realitate. Poate că acum este momentul potrivit pentru una dintre acele întâlniri periodice cu abonații pe care conducerea clubului le anunța la începutul sezonului. În momentul de față reacția publicului este una neașteptat de calmă față de situația în care ne aflăm; asta tocmai pentru că cei mai mulți dintre suporterii autentici ai UTA-ei conștientizează că alternativa la cei care au adus noul proiect UTA până în acest moment, este haosul și apoi neantul. Doar că e nevoie ca și oamenii de la cârmă să își adune gândurile și ideile și să vină cu o radiografie clară și sinceră a situației plus o strategie de ieșire din criză. Altfel, perplexitatea de moment a suporterilor, care a urmat supărării și furiei, se poate transforma în curând în lehamite; iar aceasta este cea mai contraproductivă și mai periculoasă stare de lucruri atât pentru cei care conduc clubul cât și pentru întreg proiectul UTA.

https://dreptunghiulverde.blogspot.ro/search/label/UTA