Etapa #13: UTA - POLI, 20.10.2019, ora 11:00, TV Arad

[Giuliano]

Un derby parcă nu e derby dacă nu e greu. Am avut un adversar care a compensat inferioritatea valorică printr-o organizare excelentă (Gușatu mi se pare o surpriză plăcută ca antrenor, dacă reușește să-i salveze de la retrogradare merită statuie) și o abnegație totală. Asta nu înseamnă că ai noștri n-au pus la fel de mult suflet, ba dimpotrivă. Însă la noi, în prima repriză, cred că a avut efect invers. La mulți dintre jucători, care n-au evoluat până acum în astfel de meciuri, supramotivarea cred că s-a dus în picioare și i-a blocat pentru că în prima repriză au evoluat foarte crispați de aici și numeroasele erori personale. La pauză Gyuszi i-a calmat, le-a deblocat mintea și din momentul în care am început să gândim în teren și să facem ce trebuie tactic, superioritatea a devenit evidentă și s-a materializat. Intervențiile portarului lor ca și eliminarea lui Tomozei au ținut scorul la proporții mici. Apropos de eliminare, mi-a plăcut foarte mult inteligența cu care am jucat cele 30 de minute de inferioritate: ținând de minge, fragmentând jocul, cu mult calm. Dacă până atunci Isac a fost eroul meciului, cred că în inferioritate s-a simțit experiența lui Lorenzi care a intrat foarte bine la mijloc și a ținut lucrurile sub control.
Sigur, au fost și elemente negative în joc dar ăsta e singurul meci pe care dacă în câștigi chiar nu mai contează nimic altceva. E timp de analize la rece în cazul tuturor celorlalte meciuri și oricum avem un antrenor care e cel mai potrivit să corecteze lucrurile mai puțin bune.
Atmosfera bună atât cât poate să fie pe Motorul. Mi-a plăcut că am văzut foarte mulți copii și adolescenți prinși de atmosfera derbyului. Astea sunt meciurile care te pot câștiga pentru stadion și sper să fie cazul pentru cât mai mulți dintre ei.
În final vreau să punctez primul banner al movilor ”Înviați-l pe Baron, să lucreze la stadion”... no comment!