Fosti utisti

[I 929]

Cristi Todea, la răscruce de drumuri. ”Anii de la Mediaș, punct culminant în fotbal. Mă gândesc la antrenorat, singura echipă la care aș mai putea juca e UTA”


Sursa: www.sportarad.ro

Era tânăr,dar  se număra printre reperele UTA-ei la sfârșitul anilor 90. După șase ani în roșu și alb, în vara lui 2002, trăia bucuria promovării cu Bătrâna Doamnă pe prima scenă. Dar n-a jucat atunci cu trupa arădeană în Liga I, a plecat în Italia, la Mantova, trei ani, apoi alți doi ani i-a trăit în Elveția, la Bellinzona. S-a întors la UTA ca un lider, pentru aventura dintre anii 2006 și 2008. Drumul team-ului fanion al orașului de pe Mureș în Divizia A se oprea, dar Cristi Todea rămânea tot la cel mai înalt nivel. Cel poreclit ”Dulăul” devenea om de bază pe Târnava Mare, la Gaz Metan Mediaș.
Cu el titular și căpitan de echipă, medieșenii au trăit câțiva ani frumoși în prima ligă, cu punct culminant la sfârșitul sezonului 2010-2011, calificare în Europa League. Ultima ediție i-a regăsit pe cei de la Gaz Metan sub linia menținerii, iar Cristi Todea (împlinește 37 de ani în octombrie) e la final de contract. În așteptarea unei decizii legate de viitor, mijlocașul își petrece vacanța acasă, lângă familie. Și ocazia să stăm la o poveste.
– Te invit să ne întoarcem în iarna lui 2009. Atunci la UTA era un nou moment cu dezastru iminent, iar tu ajungi la Mediaș, unde putem spune că ai trăit cea mai bună perioadă a carierei, din punct de vedere al rezultatelor?
– Da, a fost o perioadă bună, în care am avut rezultate bune. Din păcate, s-a terminat destul de rău pentru clubul Gaz Metan Mediaș… Dar, alături de perioada petrecută în Italia, și acolo am avut rezultate foarte bune, cred că anii de la Mediaș au reprezentat, într-adevăr, punctul culminant al carierei.
– Și în Italia ai avut promovare.
– Două, am câștigat două campionate. Ceva frumos, o echipă destul de iubită, aveam atmosferă frumoasă la meciuri. Sunt realizări cu care am rămas, pe care nu le voi uita niciodată.
– Te întrebam de 2009 pentru că la Arad era iar incertitudine, perspective sumbre, pe voi, fotbaliștii, vă simțeam deprimați, unii se gândeau chiar să se lase. Pentru tine, situația s-a schimbat cu 180 de grade.
– Eu, sincer, credeam că pot să mai joc. Nu mă gândeam că atâta timp, dar doi-trei ani, atunci aveam 29, mergeam pe 30, credeam că mai pot la un nivel destul de bun. Am avut noroc la Mediaș cu domnul Pustai, care mi-a dat încredere, am jucat multe meciuri sub comanda dânsului. Ne-am înțeles foarte bine, au fost jucători de valoare, zic că rezultatele nu au fost întâmplătoare.

Rapid – Gaz Metan Medias 2-1, etapa 23, campionat 2010-2011.
– Care ar fi cea mai puternică generație pe care ai avut-o la Mediaș în acești ani?
– Cu siguranță, generația cu care am ajuns să jucăm în Europa League, cu Ovidiu Hoban, Pîrvulescu, Buchta și ceilalți care, pe parcurs, au demonstrat și la alte echipe că au valoare. (N.r. Fotografia, de la gsp.ro, e realizată în preajma acelor timpuri, Todea se pregătea să devină tătic!) Hoban a ajuns și la echipa națională, Pîrvulescu a ajuns la Steaua, Cristi Bud a câștigat campionatul cu CFR Cluj. Dacă ni se mai dădea încredere și se mergea pe nucleul respectiv, puteau să fie rezultate și mai bune. Dar cred că în momentul în care am reușit să ajungem în Europa League, conducerea Gazului s-a gândit că jucătorii respectivi nu vor mai putea fi motivați pentru încă o performanță. Ceea ce, se pare, a fost o greșeală. După aceea, jucătorii care au venit n-au reușit să facă rezultatele care i-au făcut primii.
– De la Mediaș cum vedeai ce se întâmpla la UTA?
– Am urmărit tot timpul ce s-a întâmplat. Au fost momente grele pentru echipa din Arad, dar eu zic, după ce s-a întâmplat în ultimul timp – faptul că s-a pornit de jos, se încearcă să se facă o bază, să fie ceva puternic în spate, să vină cu tineri, din Arad – că s-a ales drumul cel bun, soluția corectă. Iar faptul că au reușit să promoveze doi ani consecutivi nu e o întâmplare. Toată lumea vrea să câștige contra UTA-ei, să bată echipa de pe primul loc. Orice campionat este greu de câștigat, indiferent de că e liga a doua, a treia sau a patra. E presiune la fiecare nivel, sunt diferențe, dar nu e simplu să câștigi un campionat. Meritul este foarte mare al tuturor celor care au participat, merită felicitări toți cei care au reușit performanțele.
– Noua echipă s-a clădit în jurul colegilor tăi Sorin Botiș și Norbi Varga, amândoi au venit încă în Liga a IV-a.
– Chiar am vorbit cu Sorin, l-am apreciat și îl apreciez pentru ceea ce a făcut. A jucat la un anumit nivel, a jucat la echipe bune, pe terenuri bune, nu e ușor să mergi la Liga a IV-a, ă găsești motivație pe terenuri mai rele, fără spectatori, cu altă atmosferă. Dar a reușit, chiar la o vârstă mai înaintată. Merită susținere în continuare amândoi, pentru eforturi.
– Dacă tot am coborît ierarhic, te mai întorc puțin în timp, pe când debutai la seniori în liga a III-a, la Motorul.
– Îmi amintesc doar că alergam ca nebunul și că vroiam să joc toate meciurile. Nu concepeam să fie un meci fără să joc! Cel mai mult îmi doream să fiu în teren. Nu mă interesa adversarul sau unde jucam.
– Erați o combinație între tineri și ”bătrâni” în Aradul Nou. De la ultimii trebuia să furați meserie.
– Îi știu, îmi amintesc de ei. Alte generații, alte gândiri. Am avut și lucruri bune și lucruri rele, pe ultimele ei vroiau să le învățăm considerând că sunt bune, dar mi-am dat seama, pe parcursul timpului, că erau destul de dăunătoare (n.r. zâmbește)! Totul se schimbă, fotbalul se schimbă, să sperăm că lucrurile vor evolua în așa fel încât tinerii care vin acum să aibă plăcere, să fie motivați și apreciați și să reușească să crească nivelul fotbalului din Aradul, în primul rând, apoi pe cel al fotbalului din România.
– Citeam că te gândești la cariera de antrenor. Primul pas l-ai făcut, ca secund la Mediaș. Se poate spune că e noul drum?
– Îmi doresc lucrul acesta. Am început deja școala de antrenori. Am avut norocul să fiu lângă domnul Pustai ultimele două luni, să fiu antrenorul lui secund. Am avut foarte multe de învățat de la el. În doar două luni am reușit să-mi dau seama de multe lucruri. Sper să am posibilitatea în continuare să rămân în priză, să fiu în contact cu o echipă sau cu un antrenor de la care pot să învăț. E grea meseria și e bine dacă reușești să ai de la cine să înveți.
– Apropo de Cristian Pustai, prin rezultate, dar și prin conduită, ar trebui să fie un model, mai ales în lumea fotbalistică românească de azi…
– Ar trebui. Din păcate, sunt poate altele negative mai mediatizate, mulți își doresc să le urmeze. Se vede că are și școală de profesori la catedră, a lucrat cu elevi, fotbaliști, studenți, știe să vorbească, are altă cultură, e un antrenor atipic pentru fotbalul nostru românesc (Foto, Todea e aici alături de Cristian Pustai, sursa: www.tritontv.ro). Are o mare calitate, nu face compromisuri, încearcă doar pe ideile dânsului. Poate de aceea, în ultimul timp, a avut și plecări mai rapide de la echipe. Dar la Mediaș a fost foarte mulți ani cu rezultate bune. Conducerea executivă a avut încredere în el și rezultatele au venit. Cum spui și tu, este un exemplu de urmat. Eu sper să aibă în continuare posibilitatea de a antrena și să o facă așa cum știe mai bine.
– Te-am întrebat de antrenorat, dar bănuiesc că te mai simți în stare să joci.
– Mă simt, dar mi-e tot mai greu. Sunt tineri, și la Mediaș, care vin din urmă și merită să joace. Eu am jucat destul. Doar dacă îmi găsesc, într-adevăr, o motivație deosebită. La Mediaș mi-ar fi greu să mai joc pentru că am fost și antrenor secund și aș fi privit cu alți ochi. Cred că singurul club unde aș mai putea să joc ar fi UTA, unde aș fi acasă și poate mi-aș găsi o motivație să încerc să dau o mână de ajutor. Dar și aici, în anumite condiții, în care s-ar vrea promovarea imediat în A. Altfel mi-ar fi destul de greu să pot să mă exprim la maxim. Sunt înscris și la școala de antrenori, iar la cursurile pentru obținerea licenței A se cere să fii fost jucător, să nu mai fii activ. Dacă va fi așa, voi alege școala de antrenori, e viitorul meu și sper să o termin cât mai repede ca să pot să antrenez.
– Care a fost fotbalistul contra căruia era greu să joci?
– Au fost care m-au pus în dificultate. Să zic, Wesley, mi-a plăcut mult de el. Evolua în zona centrală, de multe ori cobora, eu încercam să primesc pe construcția echipei mele, iar el era lângă mine, mă încurca pe faza lor defensivă! Dar ajungea și să înscrie mult. Mai era și Gigel Bucur, nu pot să-l uit pentru golurile marcate aici cu Timișoara (n.r. 3-2 pentru Poli, pe 1 septembrie 2007, atacantul celor de pe Bega a semnat un hattrick la Arad, Todea a marcat un gol al UTA-ei). A fost unul dintre puținii atacanți români care, atunci când scăpa singur cu portarul, era greu să rateze. A avut un procentaj foarte bun la finalizare, aproape toate acțiunile sale erau încheiate cu gol, dădea încredere echipei. Dintre mijlocașii centrali, Costin Lazăr, de la Rapid, am avut dueluri multe, a fost un fotbalist bun al campionatului. Nu prea îmi doream să joc contra lor.
– Dar erau și cărora nu le plăcea să joace contra ta.
– Da, Curtean îmi spunea că, atunci când juca la Poli și vedea că eu joc la Mediaș, era deja terminat. De multe ori îi venea să alerge spre părțile laterale, nu în zona centrală. Nu am avut niciun jucător cu care să am ceva de împărțit, eu încercam să îmi câștig zona mea de teren, era prioritate pentru mine.
– Poate pare prematur, dar la UTA Chindriș pare să îți calce pe urme. Ești de acord?
– Nu l-am văzut în ultimul timp. L-am văzut mai demult, am văzut că are calități, chiar ca și ale mele. Am auzit numai lucruri bune, un campionat foarte bun, îl felicit, știu că are ce-i trebuie pentru un mijlocaș central, închizător, chiar și ofensiv. Cred că acum e perioada lui, are vârsta la care ar trebui să fie în condiții maxime, acel jucător pe care UTA ar putea să conteze, să fie un pion important pentru viitor. E tânăr, are calități bune, merită apreciat și luat în considerare.
* Foto: UTA, în 1997-1998, momentul în generația lui Todea a pătruns în prima echipă. Sus: Panin, Turcan, Mariș, Ciubăncan, Baciu, Bărbosu. Jos: Gaica (antrenor secund), Biro (antrenor principal), Volocaru, Botiș, Domide (președinte), Todea, Prințipu, Turcin (medic), Ifrim (maseur). Jos: Drăgan, Mogoșanu, Grozav, Irimia, Filimon, Plisca, Găman.
– Există un meci pe care ai vrea să-l uiți?
– Barajul de la Alba Iulia (n.r. UTA – Rocar 0-2, 19 iunie 1999). E meciul pe care nu pot să-l uit. De multe ori, chiar și acum, după atâția ani, îți spun sincer că mă trezesc câteodată gândindu-mă la meciul ăla și îmi dau seama că viitorul nostru era altfel dacă obțineam promovarea. A fost meciul care m-a afectat cel mai mult. Și pe care mi-aș dori să-l mai jucăm o dată!
– Și să încheiem într-o notă pozitivă, cu un meci de care-ți amintești cu plăcere.
– Am mai multe, și la Mediaș, și în Italia, și la UTA. Am avut un meci bun, cu intensitate foarte bună, pe care cred că l-aș putea denumi chiar perfect, când am câștigat cu 2-0 cu Mediaș la Timișoara. Timișoara se bătea la titlul cu CFR Cluj, avea echipă foarte bună, noi eram aproape scăpați de retrogradare. Am avut un meci în care am jucat pur și simplu fără greșeală, nu neapărat eu, întreaga echipă. Puteam câștiga la scor și mai mare. Și acum mai povestim cu colegii de ce s-a întâmplat.
– Te-a felicitat prietenul tău Cristi Panin?
– Da, el și Cristi Bud, care plecase de la Mediaș la CFR!