Talk-show

[Redpunk_one]

Vizibil inca de la meciul de baraj cu Grecia , emisiunile cu Ponta si PSD curg garla in ultimul an la Romania TV a lui Ghita, mai ceva ca pe vremuri la Antena3. Ne asteapta o campanie la prezidentiale cu cancanuri la foc automat dupa motto-ul "Traiasca rosii ca sunt ai nostri"

http://www.gandul.info/puterea-gandului/...a-12732132

Dl. V. Ponta a repetat minciuna cu „înscenarea”, într-un interviu în care camera de la România TV s-a plimbat inofensiv, minute în şir, pe jucăriile de pe biroul d-lui premier. Iată, români, mai poate fi vorba de trafic de influenţă într-o cameră de adolescent?! Mai poate fi bănuit de corupţie un om căruia marii sportivi ai ţării i-au dat cu dedicaţie şi încredere atâtea obiecte de valoare?!

Interviul pe care senatorii americani John McCain, Chris Murphy şi Ron Johnson l-au acordat în exclusivitate ziarului Gândul i-a picat rău la fiere d-lui premier V. Ponta. Deşi numele domniei sale nu a fost menţionat în niciun moment în timpul interviului, dl. premier a simţit în nări mirosul pericolului.

Probabil că are motive de îngrijorare, într-un moment în care îşi pregăteşte candidatura la prezidenţiale şi în care orice semnal negativ din partea Statelor Unite îi poate strica feng shui-ul. Este cel mai tranşant şi mai dur mesaj pe care America l-a dat până acum faţă de corupţia din România: cei trei senatori au spus direct ceea ce reprezentanţii Executivului american, fie că vorbim de vicepreşedintele Joe Biden, fie că vorbim de emisari ai Departamentului de Stat, i-au transmis până acum d-lui premier prin formule diplomatice. Corupţia este un cancer al societăţii, care atacă în mod direct relaţia dintre Statele Unite şi România, care blochează investiţiile americane şi care pune în pericol securitatea regională într-un moment cheie al conflictului cu Rusia.

Corupţia este la nivelul instituţiilor statului, la nivelul parlamentarilor, la nivel local şi da, la Palatul Victoria, după cum o localizează procurorii DNA.

Întrebat de ziarişti în cursul zilei de ieri „cum comentează” interviul, dl. V. Ponta a scăldat-o: avem o relaţie bună cu America şi instituţii care să se ocupe de corupţie. Îşi pregătea apărarea, pe care a desfăşurat-o propagandistic, printr-o mică diversiune. Pe seară şi-a deschis biroul de la Palatul Victoria oaspeţilor de la postul România TV, patronat de colegul său Sebastian Ghiţă. Şi-a arătat colecţia de maşinuţe şi de suvenire primite de la sportivi celebri. Şi-a prezentat camera de lucru: iată, acesta e celebrul birou despre care ziarul Gândul a spus că s-a întâmplat „chestia” aia cu Adrian Duicu.

Hodoronc tronc!

Dl. premier nu putea să le răspundă direct americanilor. Ce să le spună?

Că doamna Kovesi pe care senatorul McCain o numise un „adevărat erou” este, în realitate, o „băsistă”?

Că Parlamentul pe care senatorul Murphy îl criticase pentru că face scut în faţa deputaţilor penali este, de fapt, ultimul bastion care-i mai apără pe aleşii poporului de „poliţia politică”?

Că mediul de afaceri pe care senatorul Johnson îl consideră viciat de corupţie este, în realitate, curat ca lacrima iar baronii locali care vămuiesc contractele publice sunt, în fapt, nişte oameni oneşti şi responsabili hăituiţi de „procurorii băsişti”?

La nivelul ăsta nu merg asemenea bărbi. Ele funcţionează „numai pentru uz intern”. Prima reacţie nervoasă a venit din partea parlamentarilor PSD, care oricum erau cunoscuţi ca nişte cai breji, n-aveau ce imagine şi reputaţie să-şi mai strice: „Americanii să-şi vadă de corupţii lor”.

Nu era însă de ajuns. Şi atunci dl. premier a făcut o mică diversiune: nu a atacat interviul Gândul, a atacat direct Gândul. A reluat acuzaţia pe care o mai făcuse şi înainte, potrivit căreia ziarul nostru are o „campanie” împotriva sa care a dus la „înscenarea” cazului Duicu. Vă reamintesc: cazul Duicu este deosebit de grav, deoarece, pentru prima oară, corupţia aceasta de care vorbesc americanii este localizată de procurori în cabinetul d-lui Ponta.

Ceea ce a încercat să facă dl. premier este, pentru orice om cu o umbră de discernământ, o manipulare de Gâgă: a încercat să comunice publicului că mesajul americanilor nu e credibil pentru că a fost transmis printr-un interviu dat unui ziar necredibil, specializat în „campanii” şi „înscenări” la adresa sa. Or vorbi unii de corupţie, dar eu nu sunt corupt; eu nu sunt decât o victimă a unui ziar rău intenţionat, s-a apărat dl. Ponta. Acesta a fost mesajul subliminal transmis de dl. premier privitorilor postului România TV şi nu mă îndoiesc că mulţi vor jura că aşa şi este, doar a spus-o prim ministrul României.

A repetat minciuna cu „înscenarea”, într-un interviu în care camera de la România TV s-a plimbat inofensiv, minute în şir, pe jucăriile de pe biroul d-lui premier. Iată, români, mai poate fi vorba de trafic de influenţă într-o cameră de adolescent?! Mai poate fi bănuit de corupţie un om căruia marii sportivi ai ţării i-au dat cu dedicaţie şi încredere atâtea obiecte de valoare?!

Un ziarist ar fi putut să-l oprească pe dl. premier şi să-i arate negru pe alb că afirmaţiile privind traficul de influenţă făcut la biroul său de la Palatul Victoria aparţin procurorilor care au făcut referatul şi judecătorilor care au analizat cazul. Cei care doresc să vadă documentele le găsesc aici. Repet, sunt documente oficiale, nu alegaţii ale ziarului Gândul.

Mă îndoiesc, însă, că privitorii postului România TV vor face efortul să citească aceste documente. Pe asta se şi bazează premierul V. Ponta când repetă fără să clipească aceeaşi teorie fantezistă. Este şi motivul care face propaganda o armă atât de redutabilă: o minciună repetată la nesfârşit devine adevăr.

Cei care privesc cu „încredere” la dl. Ponta nu vor încerca niciodată să judece cu propria minte dacă V. Ponta a plagiat sau nu. E suficient că premierul şi aparatul său uriaş de propagandă le-au repetat la nesfârşit adevărul că plagiatul a fost „o campanie” de discreditare. Aceştia nu vor fi deloc zdruncinaţi în convingerea lor de această analiză comparativă pagină cu pagină, din care rezultă că lucrarea de doctorat a lui V. Ponta este un plagiat primitiv.

Închei reînnoind promisiunea pe care v-am făcut-o încă de la înfiinţarea ziarului: „Nimeni nu gândeşte pentru tine!” Pentru că a gândi a devenit în aceste timpuri murdare, pline de minciună şi ură, un act de curaj şi de igienă socială. Nu vă înrolaţi în marea armată de fluturi de noapte care se izbesc în fiecare seară cu capul de sticla albastră a televizorului. Prin urmare, citiţi, analizaţi şi judecaţi cu propria minte. Rămâneţi critici ca să vă feriţi de manipulare. Noi vom rămâne alături de dumneavoastră!