Etapa #12: Poli - UTA (15.10.2017, ora 15:30, Digisport 1)

[Kidu]

Bunicul meu a apucat să-l admire pe Petschovschi făcând magii cu mingea cu șiret, iar tatăl meu păstrează ca pe o icoană o veche poză cu el îmbrățișându-l pe Domide după o victorie de acum zeci de ani…
Mie, ca moștenitor al pasiunii lor pentru fotbal, mi-a fost dat să înghit în sec și să-mi mănânc nervii cu UTA. Cândva eram mulțumit că dragostea lor măcar există în continuare. Pretenții nu prea mi-am permis vreodată să am, cu excepția unui singur meci mai important decât un întreg campionat.
Pentru meciul acela am fost mereu dispus să-mi dau sufletul și asta am asteptat întotdeauna și de la echipă.

Așa sună povestea mea și e foarte probabil să fie la fel ca și a ta sau a prietenilor tăi. Noi, utiștii, ne-am dorit întotdeauna (mai presus de obiectivul unui sezon) să înfrângem Timișoara în fiecare confruntare.
Pentru că o victorie cu Poli este singura pretenție pe care o mai am și pe care o s-o am mereu, voi fi prezent la Timișoara duminică, de la ora 15:30 ca să susțin UTA din toată inima și vă îndemn și pe voi, cei care simțiți la fel ca mine, să faceți același lucru. Până la urmă este și lupta noastră și suntem datori să fim acolo atunci când e nevoie cel mai mult de noi!
Chiar dacă avem rezultate atât de slabe în acest început de campionat, chiar dacă clubul nostru este prins în scandaluri legate de mituirea arbitrilor și chiar dacă m-am săturat să mai aștept să fie gata blestematul ăla de stadion și să nu mai jucăm în miros de balegă, eu am să-mi pun încrederea în UTA, poate pentru ultima dată și voi cânta în speranța că mi se va respecta singura dorință.

Ne vedem pe Dan Păltinișanu!