Inca nu e anuntata oficial decizia, insa ceea ce spuneam inca de anul trecut acum o spune "in scris" si Ando.
http://www.vestic.ro/articol_38468/o-luc...inete.html
Mărturisesc că am asistat cu satisfacţie la deznodământul congresului PNL. S-a întâmplat cum preconizasem şi cum am scris în mai multe rânduri, în ultimele săptămâni: Crin Antonescu îşi pregăteşte revenirea în forţă, după o pauză în care s-a retras să stopeze eroziunea imaginii sale, iar congresul a fost rampa sa de relansare.
Nu a fost niciun puci la congresul de sâmbătă, a fost ştiinţă! Noul preşedinte liberal, Klauss Iohannis, nu a fost luat prin surprindere. La nivelul acesta discutăm de strategii şi nu de pusee de spontaneitate. După o pauză de respiro, Crin Antonescu revine în prim-plan în forţă, într-un episod similar cu cel al îmbrăţişării înlăcrimate dintre Traian Băsescu şi Theodor Stolojan, în urmă cu zece ani. Aşa cum atunci s-a mizat pe efectul surpriză, şi de data aceasta publicului i-a fost servit un spectacol inedit. Iohannis a părut la fel de surprins ca dl. Stolojan, la vremea respectivă, în vreme ce Crin Antonescu a dat lacrimile pe un “DA” ferm, bărbătesc, ca într-o necesară schimbare de registru de la un preşedinte mult prea emotiv şi vulnerabil în ultima vreme la unul hotărât, care vrea să arate că ştie ce vrea şi face ce ştie.
Singurul lucru care l-a interesat pe Crin Antonescu, după ce înlăturarea prin referendum a lui Traian Băsescu a eşuat, a fost candidatura la preşedinţie din partea opoziţiei de dreapta unificate. Nimic din ce a făcut de atunci nu a fost lăsat la voia întâmplării; acţiunile sale ulterioare au trădat abandonarea politicii instinctive şi adoptarea unei diplomaţii necesare. Am convingerea că Antonescu a găsit în primarul Sibiului aliatul necesar, nu numai pe considerente de imagine, ci şi de reconstrucţie a partidului şi unire a Dreptei. Iohannis nu a acţionat discreţionar în relaţia sa cu PNL, ci pe baza unui plan gândit în prealabil şi implementat pas cu pas, de la retragerea sa şi a d-lui Antonescu după alegerile europarlamentare şi până în acest moment. Pe scurt: a fost o înţelegere între ei!
Tind să cred că dl. Antonescu a învăţat din lecţia acelei luni nefericite pe care a petrecut-o la Palatul Cotroceni. Şi bine ar fi să fie aşa! A înţeles că a proceda în continuare ca şi Traian Băsescu, să loveşti egoist şi arogant în adversarii politici şi deopotrivă în aliaţi, înseamnă de fapt să dai şi în milioanele de cetăţeni care i-au votat pe acei adversari politici şi pe aliaţi, să te distanţezi de ei inevitabil, să pierzi contactul cu realitatea şi să devii indezirabil. Cred că a înţeles că nu mai putem continua aşa, este profund greşit să se cultive falia dintre politicieni şi alegători! Aşa se explică „demisia de onoare”, „pasul în spate”, „cedarea conducerii partidului”, gestul de la congresul de sâmbătă. Klauss Iohannis, cerebral şi calculat, a fost ales deliberat ca partener în noua construcţie politică antonesciană datorită calităţilor sale. Germanul acesta care aduce pe scena politică locală ingredientul fără de care nimic nu va reuşi în România (respectul faţă de parteneri, competitori şi faţă de sine), aduce un plus de credibilitate şi pentru PNL, iar asocierea cu un astfel de personaj este benefică. Am convingerea că asperităţile dintre Antonescu şi Iohannis au fost studiate şi nu sunt întâmplătoare, tocmai pentru a da iluzia unei frământări, a unei lupte politice din care va face pasul înainte cel mai bun (dar care, în realitate, se ştia că va fi Crin Antonescu), şi din această competiţie va avea de câştigat ţara, cetăţeanul. O lucrătură politică de fineţe, salutară într-o politică dâmboviţeană în forţă, agresivă şi bădărănească.
Celor care se întreabă de ce a intrat Iohannis într-un asemenea joc, de ce acceptă, le reamintesc ce declara într-un interviu acordat ziarului Gândul: „Mă simt pregătit pentru funcţia de prim-ministru, mai puţin pentru cea de preşedinte”. Nu o face din filantropie, ci poziţionându-se cerebral pe traseul care îi este mai convenabil. Încă un argument al pragmatismului nemţesc...
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
