base nu se lasa si tine cu dintii de ..... ponta (aviz pt cei care clamau pontismul drept bastion al antibasismului)
http://www.gandul.info/politica/cum-s-a-...d-14622863
Băsescu şi Udrea îl atacă pe Dragnea
Elena Udrea şi Traian Băsescu s-au implicat şi ei în campania din interiorul PSD, ambii atacându-l pe Liviu Dragnea. Nu este pentru prima dată când Udrea şi Băsescu au intervenţii despre situaţia din PSD, fostul preşedinte apărându-l pe Victor Ponta de acuzaţiile DNA. În 2014, s-a vorbit despre un blat Ponta-Udrea-Ghiţă prin care se încerca supraexpunerea mediatică a conflictului Ponta – Udrea pentru eliminarea celorlalţi competitori. Şi campania premierului Ponta a mers pe dihotomia băsist – antibăsist, orice altă discuţie încercând să fie anulată.
http://www.gandul.info/puterea-gandului/...a-14623502
Setat pe propriile-i interese politice – consecinţă a deciziei de a continua să rămână în scenă -, Băsescu devine tot mai activ, atât la posturile tv, cât şi pe reţelele de socializare. Are păreri despre orice, mai ales despre mişcările politice ale “inamicilor”, Ponta şi Iohannis, dar şi despre mersul strâmb al Justiţiei, considerat a fi mult mai “împleticit” după plecarea sa de la Cotroceni.
Sigur că fostul preşedinte are o strategie – aceea de a-i împiedica pe Klaus Iohannis şi noului PNL să preia, foarte repede, puterea, în totalitate. Un eventual guvern susţinut de o majoritate parlamentară formată ad-hoc, în viitorul imediat, de PNL-UNPR – cu atât mai mult, nişte alegeri câştigate confortabil de PNL, în 2016 -, ar însemna “moartea” sa politică, fie prin aneantizarea proiectului său, fie printr-o lamentabilă apropiere de PSD.
În consecinţă, Traian Băsescu nu are niciun interes ca Victor Ponta şi guvernul său să plece de la Victoria atât de repede, cu mult înainte ca dreapta actuală să accepte lipsa propriei forţei numerice şi a unui lider “providenţial”, pe măsura obiectivelor sale.
În acest sens, fostul preşedinte se contrazice, oscilând între a vorbi, pentru urechile naţiei - dar cu oarecare moderaţie -, despre “eroarea lui Ponta de a nu-şi anunţa demisia de la conducerea guvernului”, şi a ne prezenta propriile-i îngrijorări faţă de “modalitatea în care poţi face să cadă un guvern”, continuând chiar până la a spune că “statul nu trebuie să fie dependent de aprecierile unui procuror”.
Fondatorul PMP mizează pe o reechilibrare a preferinţelor electoratului faţă de cei doi poli, pe de o parte prin politicile populiste aplicate de Ponta, pe de alta, grăbită de ezitările şi ambiguităţile lui Klaus Iohannis, coroborate cu ineficienţa şi lipsa de fermitate ale liderilor liberali.
Astfel încât, devine firească, până la un punct, susţinerea strategică pe care, direct sau prin ricoşeu, fostul preşedinte i-o arată actualului premier.
Declaraţii de genul: "Până la o decizie a Justiţiei, îl consider nevinovat pe Victor Ponta" sau “Statul nu trebuie să fie dependent de aprecierile unui procuror” sau “Mă îngrijorează uşurinţa cu care poţi să faci să cadă un guvern - forţezi puţin un conflict de interese şi faci clasa politică să ceară demisia” sunt, şi ele, consecvente obiectivului.
Indiferent dacă, pe fond, declaraţiile de mai sus converg spre susţinerea principiului prezumţiei de nevinovăţie, hai să fim serioşi! - atunci când vrea să pună pe cineva cu spatele la zid, doar în principii nu se-ncurcă Traian Băsescu.
Declaraţia, cel puţin maliţioasă, dacă nu belicoasă de-a binelea, lansată gratuit la adresa actualului preşedinte, susţine afirmaţia de mai sus. Întrebat fiind despre mărirea salariilor demnitarilor, unul dintre beneficiari fiind chiar Traian Băsescu, acesta a afirmat: "Dacă asta îl salvează pe domnul Iohannis de corupţie, daţi-i repede un salariu mare!".
Este aproape comică nonşalanţa fostului preşedinte atunci când aduce în discuţie tema corupţiei la nivel înalt.
Aceasta, şi toate celelalte critici lansate la adresa preşedintelui în exerciţiu - spre exemplu: “Preşedintele Iohannis a abdicat fără să fie rege”, cu referire la promulgarea Legii privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, şi "Înainte de a respinge codul fiscal, preşedintele trebuia să cheme Guvernul pentru consultări", continuat, paradoxal, cu: "Avem şansa, pe această teorie a creşterii economice prin consum, să ajungem la situaţia din 2009-2010" – au scopul de a pune la îndoială, evident, corectitudinea deciziei prezidenţiale în raport cu instituţiile statului.
Dacă termenii actualei strategii ni i-am putea explica, într-un fel sau altul, vestea prostă e că jocul de azi al lui Băsescu se împerechează perfect cu acela din campania electorală pentru prezidenţialele din 2014, şi nu pare a fi, deloc, “aplecat” spre dreapta.
Şi atunci, ca şi acum – deşi nu a recunoscut-o niciodată - , fostul preşedinte a lovit în Iohannis, susţinându-l, implicit, pe Ponta.
Şi dacă s-ar fi ales acesta, Băsescu ce-ar fi fost?!
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
